Un lanţ de restaurante din Republica Moldova se prăbuşeşte în România şi închide mai multe locaţii

13 Dec. 2022, 05:30
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
13 Dec. 2022, 05:30 // Actual //  bani.md

Lanţul de restaurante La Plăcinte, intrat pe piaţa din România în toamna lui 2013, mai operează astăzi doar patru unităţi, toate în Bucureşti. În cel mai bun moment pentru business, în perioada 2016-2017, reţeaua număra de trei ori mai multe localuri.

Businessul originar din Republica Moldova, ţară unde astăzi funcţionea­ză opt restaurante sub acelaşi brand – La Plăcinte -, conform site-ului pro­priu, a venit pe plan local acum aproa­pe un deceniu. În primii ani, compania s-a extins accelerat atât pe piaţa din Bucureşti, cât şi în alte oraşe mari din ţară, mizând pe un model mixt de dez­voltare – deschideri proprii şi franciză. Mai mult, încurajaţi de rezultatele primului concept, La Plăcinte, oficialii businessului au adus în România şi un al doilea brand – Andy’s Pizza, şi acesta originar tot de peste Prut. Dacă în Republica Moldova sunt funcţio­na­le peste 20 astfel de unităţi, în Româ­nia conceptul nu a prins, aşa că singu­rul local a fost închis şi înlocuit tot cu La Plăcinte. Între timp însă, şi acesta a tras obloanele, astfel că spaţiul din centrul Capitalei – de la intrarea în centrul istoric – stă astăzi gol.

Compania a închis, de altfel, mai multe restaurante centrale, inclusiv pe cel din zona Piaţa Romană, amplasat într-un spaţiu pe unde, de-a lungul anilor s-au perindat mai mulţi jucători HoReCa, inclusiv Burger King. La Plă­cinte nu a renunţat doar la loca­lurile vechi, ci şi la cele noi. Conform celor mai recente date ZF, în 2019, pe final de an, compania urma să meargă cu un restaurant la parterul clădirii de birouri Day Tower din zona Unirii. Acesta nu figurează astăzi pe harta reţelei.

Restructurarea lanţului de restau­rante a început încă din perioada 2018-2019, după anii de boom când La Plăcinte deschidea localuri pe bandă rulantă şi miza atât pe dezvoltare directă, cât şi în franciză.
Iniţial au fost închise localurile din provincie, din oraşe precum Sibiu, Ploieşti sau Braşov, iar apoi cele din Capitală.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește-ne pe TELEGRAM!

Motivele care au stat în spatele deciziei de a închide majoritatea restaurantelor nu sunt cunoscute, dat fiind că reprezentanţii La Plăcinte sunt printre cei mai discreţi din piaţă, astfel că singurele informaţii disponibile sunt cele publice.

Până recent, compania era controlată de Andrei Tranga, cunoscut drept proprietarul La Plăcinte şi Andys Pizza în România şi Republica Moldova. În 2019, el a fost reţinut de procurorii moldoveni pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale într-un dosar penal deschis pentru şantaj, transmite presa de peste Prut.

Acum, acţionarul companiei Andy’s Pizza, SRL-ul care operează businessul La Plăcinte din România, este deţinut de firma Lumea Gustului din Chişinău, Republica Moldova, conform platformei de analiză a companiilor Confidas.ro. Nu există însă date despre cine se află în spatele ei.

Restructurarea businessului nu este vizibilă doar la nivel de România, ci şi acasă, în Republica Moldova. În urmă cu câţiva ani, aici erau de două ori mai multe localuri La Plăcinte şi circa 40 de pizzerii Andys Pizza, un număr dublu faţă de prezent.

Situaţia La Plăcinte în România nu este singulară, de-a lungul anilor, pe piaţa extrem de fragmentată a restaurantelor, cafenelelor şi barurilor exitând mai mult jucători care s-au extins accelerat pentru ca apoi să închidă o bună parte sau chiar toate localurile. Turabo şi Chocolat sunt doar două exemple. Brandul Turabo nu mai există, pe când Chocolat mai are o singură unitate.

Închiderea de localuri La Plăcinte se vede şi în cifra de afaceri a companiei din România, care a ajuns la 15,5 mil. lei în 2021, aproape la jumătate faţă de maximele din 2016-2017. Totuşi, businessul a crescut cu 28% versus 2020, primul an de pandemie, când localurile HoReCa au stat mai mult închise.

24 Iun. 2026, 21:00
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
24 Iun. 2026, 21:00 // Actual //  Ursu Victor

Economistul Veaceslav Ioniță susține că autoritățile trebuie să vorbească deschis despre situația finanțelor publice și să recunoască faptul că Republica Moldova a trăit „pe datorie” în ultimii șapte ani.

În cadrul emisiunii „Contrasens” de la publicația Ziua, Ioniță a criticat mesajele potrivit cărora noile politici fiscale ar reduce povara fiscală pentru cetățeni, calificând astfel de afirmații drept „propagandă ieftină”.

„Oameni buni, nu confundați economia cu propaganda ieftină. Guvernul trebuia să iasă în fața societății și să spună lucrurilor pe nume”, a declarat economistul.

Potrivit acestuia, din anul 2020 și până în prezent, statul a cheltuit cu aproximativ 100 de miliarde de lei mai mult decât a încasat, acumulând datorii semnificative pentru a acoperi cheltuielile publice.

„Noi am trăit ultimii șapte ani pe datorie. Am cheltuit cu 100 de miliarde de lei mai mult decât am câștigat. Asta veșnic nu poate fi”, a afirmat Ioniță.

Economistul a atras atenția și asupra costului tot mai mare al datoriei publice. Potrivit acestuia, doar pentru plata dobânzilor statul alocă anual peste șase miliarde de lei, sumă care depășește de trei ori fondul rutier.

„Plătim numai dobânzi acum, peste șase miliarde de lei. Cel mai mult plătim băncilor din Republica Moldova, peste patru miliarde de lei”, a precizat el.

În acest context, Ioniță consideră că deficitul bugetar planificat pentru anul curent, de aproximativ 21 de miliarde de lei, nu mai poate fi susținut pe termen lung și trebuie redus.

Economistul susține că autoritățile ar trebui să înceapă prin eficientizarea cheltuielilor publice, inclusiv prin eliminarea risipei din întreprinderile de stat și prin îmbunătățirea procedurilor de achiziții publice.

„Am putea optimiza în jur de patru miliarde de lei la capitolul cheltuieli. Dar dacă acest lucru nu este suficient, atunci Guvernul trebuie să spună sincer că majorează povara fiscală pentru a crește veniturile bugetare”, a declarat Ioniță.

El a subliniat că problema nu este existența impozitelor, ci modul în care acestea sunt colectate și utilizate. El compară politica fiscală cu administrarea unui pom fructifer, unde statul trebuie să găsească cea mai eficientă metodă de a colecta resurse fără a afecta dezvoltarea economică.