Unde fug miliardarii de ochii guvernelor pentru a-şi ascunde miliardele

Marea Britanie a anunţat recent că se pregăteşte să renunţe la scutirile de taxe destinate bogaţilor. Revizuirea sistemului fiscal vine pe fondul adâncirii diferenţelor de bogăţie din tot mai multe ţări occidentale, care forţează tot mai multe ţări să renunţe la facilităţile fiscale de care se bucură miliardarii, scrie Bloomberg. În acest context, destinaţiile în care super-bogaţii îşi pot duce averile pentru a le pune la adăpost din calea taxelor, au început să se reducă.

Top celor mai avantajoase paradisuri fiscale:

Antigua şi Barbuda

De când a fost modificat sitemul fiscal în 2016, rezidenţii şi nerezidenţii nu sunt impozitaţi pentru veniturile obţinute în ţară sau pentru activele lor din afară. Această lege a fost un motor important pentru economia ţării, atrăgând investitori bogaţi şi stimulând piaţa imobiliară. De asemenea, în aceste insule tropicale nu există impozite pe avere sau pe moştenire.

De asemenea, străinii pot obţine cetăţenia care promite călătorii fără viză în Europa pentru doar 100.000 de dolari. Cetăţenii din Antigua şi Barbuda pot călători în 154 de ţări fără a solicita în prealabil o viză. UE încearcă să ia măsuri drastice împotriva acestei politici de scutire de vize şi face presiuni asupra acesteia şi a altor naţiuni din Caraibe, fie pentru a-şi închide programele de cetăţenie prin investiţii, fie pentru a le înăspri.

Emiratele Arabe Unite

În ultimii ani, Emiratele Arabe Unite au atras un val de manageri de fonduri speculative şi bancheri din întreaga lume, datorită legislaţiei fiscale relaxate şi facilităţilor oferite celor bogaţi. Emiratele Arabe Unite nu impozitează veniturile personale, câştigurile de capital, moştenirea, cadourile sau proprietăţile. Şi are una dintre cele mai mici rate de impozit pe profit din lume, de 9% pentru companiile care generează profituri anuale mai mari de 100.000 de dolari.

Italia

Sistemul de impozitare generos pentru străini instituit în 2017 în Italia a fost foarte eficient în atragerea bogaţilor. Numărul celor care se mută la Milano şi beneficiază de aceste scutiri fiscale a crescut de peste două ori în 2021, ajungând la un total de peste 1.300 de persoane. Noii rezidenţi plătesc o taxă anuală de 109.000 de dolari şi sunt scutiţi de plata impozitului pe veniturile din străinătate. De asemenea, ei nu plătesc impozit pe 50% din veniturile lor din Italia dacă nu au fost rezidenţi în cei doi ani fiscali precedenţi.

Valul recent de super bogaţi veniţi în Milano a crescut preţurile imobiliarelor şi a contribuit la creşterea costului vieţii în oraş. Cu toate acestea, pe măsură ce Marea Britanie şi Portugalia retrag stimulentele pentru străini, consultanţii în domeniul averilor spun că Italia va fi unul dintre principalii beneficiari ai bogaţilor – în special din America şi Orientul Mijlociu – care caută să vină cu banii într-o ţară europeană cu taxe puţine.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Energia regenerabilă nu poate asigura, în forma actuală, securitatea energetică a Republicii Moldova, iar costurile reale ale stocării energiei sunt extrem de ridicate. Declarațiile au fost făcute de expertul energetic Sergiu Tofilat în cadrul emisiunii Cabinetul din umbră de la Jurnal TV.

Potrivit acestuia, deși prețurile bateriilor au scăzut semnificativ în ultimii ani, de la aproximativ 250 de dolari per kilowatt la circa 100 de dolari, investițiile necesare rămân uriașe. Tehnologiile de stocare sunt bazate în principal pe litiu, o resursă extrem de solicitată la nivel global pentru telefoane, laptopuri și mașini electrice, iar o mare parte din lanțul de producție este concentrată în China, ceea ce ridică probleme suplimentare de acces și securitate.

Republica Moldova consumă anual aproximativ 4,6 milioane MWh de energie electrică, inclusiv pierderile din rețea. Raportat la consumul zilnic, necesarul ajunge la circa 12,6 mii MWh. La un cost estimativ de 100.000 de dolari pentru stocarea unui megawatt, o baterie capabilă să asigure consumul țării pentru 24 de ore ar costa aproximativ 1,2 miliarde de dolari. Ținând cont de faptul că bateriile nu pot fi descărcate complet, iar o rezervă tehnică de 20% este obligatorie, suma totală se apropie de 1,5 miliarde de dolari.

Sergiu Tofilat a subliniat că sursele regenerabile produc energie doar în anumite intervale, atunci când există soare sau vânt, și nu pot acoperi consumul în mod constant. În lipsa acestor condiții, sistemul energetic este nevoit să recurgă la surse clasice sau la deconectarea consumatorilor. În același timp, perioadele de supraproducție generează pierderi, deoarece energia nu poate fi absorbită de rețea, iar producătorii sunt obligați să-și oprească instalațiile, pierzând venituri.

Expertul a oferit și exemplul Germaniei, care în anul 2024 ar fi plătit aproximativ 3 miliarde de euro pentru energia regenerabilă neconsumată. În Republica Moldova, capacitatea totală instalată de energie regenerabilă a ajuns la 958 MW, potrivit datelor disponibile la finalul lunii noiembrie, iar peste jumătate, circa 522 MW, se află pe piața liberă.

Acești producători sunt antreprenori care au investit fără sprijin din partea statului, fără tarife garantate sau obligații de preluare a energiei. În prezent, ei sunt nevoiți să negocieze individual cu Energocom, Premier Energy sau FEE Nord, însă companiile reglementate pot oferi doar cele mai mici prețuri permise de lege. Contractele sunt încheiate pe termen scurt, de una până la trei luni, la prețuri de 40–50 de euro per MWh, de aproape trei ori mai mici decât cotațiile de pe bursele de energie.

În aceste condiții, investițiile riscă să nu fie recuperate, iar unii producători se confruntă cu riscul falimentului. Lipsa de predictibilitate face imposibilă accesarea creditelor bancare pentru investiții în baterii de stocare, iar fără intervenții de politică publică, sectorul riscă să intre într-un blocaj major. Sergiu Tofilat consideră că autoritățile trebuie să identifice rapid o formulă de preț sau un mecanism de piață care să permită producătorilor de energie regenerabilă să supraviețuiască financiar, altfel tranziția energetică riscă să devină o iluzie costisitoare.