VIDEO Ucraina schimbă tactica împotriva lui Putin cu noile arme americane: Lovituri fatale în adâncul Rusiei și Crimeea

Războiul lui Putin din Ucraina are încă un final imprevizibil, însă eșecul armatei ruse este unul evident, după ce trupele Kievului au recuperat aproape jumătate din teritoriile ocupate.

Așa cum rachetele HIMARS furnizate Ucrainei de Statele Unite au contribuit la întoarcerea frontului anul trecut, acum Ucraina dispune de bombe ghidate de precizie americane denumite GLSDB, ce pot lovi adânc în spatele liniilor ruse, la 150 de kilometri, putând schimba soarta războiului.
Rusia a anunțat marți, 28 martie 2023, că armata sa a interceptat o bombă ucraineană de diametru mic GLSDB, lansată de la sol, furnizată de Statele Unite, precum și alte 18 rachete de tip HIMARS, semnalând că forțele ucrainene folosesc acum această armă ghidată cu rază lungă de acțiune, potrivit Newsweek.

Raportul Rusiei indică faptul că Ucraina a primit și a fost instruită cu privire la modul de utilizare a bombelor americane puternice, pe care le-a cerut de mult timp, în ciuda temerilor că aceste arme ar putea depăși linia roșie a președintelui rus Vladimir Putin.

GLSDB sunt bombe de precizie care au fost văzute ca o dezvoltare puternică pentru trupele ucrainene, care au acționat cu eficiență pentru a împiedica Rusia să obțină câștiguri în zone cheie din regiunea de est a Donețk, inclusiv la Bahmut. În special, aceste bombe sunt capabile să lovească ținte la 150 de kilometri (95 de mile) distanță, extinzând astfel capacitatea Ucrainei de a lovi în spatele liniilor Rusiei. De asemenea, ele pot fi montate pe rachete care au făcut deja parte din arsenalul Ucrainei.

Rachetele tip GLSDB americane sunt printre cele mai percutante și eficiente bombe ghidate din lume lansate de la sol, având un diametru redus și costând mai puțin, numai 40.000 de dolari, față de HIMARS care au preț mult mai mare de 110.000 de dolari bucata.
Aceste bombe ghidate de mare precizie (precizia țintelor lovite de numai 1 metru) pot lovi obiective din spatele linilor inamice ale Rusiei, până la 150 de kilometri, față de numai 70 de kilometri ale rachetelor HIMARS. Ele sunt fabricate în masă, fiind dezvoltate dintr-o colaborare dintre firma americană Boeing și compania SAAB din Suedia.

Rachetele GLSDB, care au o lungime de 3,91 de metri, un diametru de 241,3 milimetri și o greutate de 272,1 kilograme, pot fi lansate de sisteme HIMARS americane mobile montate pe camioanele primite de Ucraina. Pot fi lansate rapid, una după alta 6 rachete GLSDB, care oferă o capabilitate de atac superioară, fiind greu de contracarat și putând aduce pagube mari rușilor.

Wes Rumbaugh, membru asociat în Proiectul de apărare antirachetă de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, a declarat că „această rază extinsă a rachetele GLSDB permite trupelor ucrainene să vizeze o gamă mai largă de ținte rusești, inclusiv pe cele aflate mai în spatele liniilor principale de luptă, oferindu-le mai multe opțiuni pentru a perturba operațiunile rusești”, a spus el.

El a remarcat că Ucraina a avut o „întorsătură relativ rapidă” în ceea ce privește utilizarea bombelor GLSDB, deoarece ar fi avut nevoie de „investiții și timp” pentru a pregăti forțele ucrainene să le folosească în mod corespunzător.

Acum, Kievul poate lovi adânc în Rusia anumite obiective militare importante, chiar și în Crimeea, unde există baze ale Moscovei, aerodromuri și portul Sevastopol plin cu nave și submarine, de unde sunt lansate frecvent rachete de croazieră care lovesc orașele din Ucraina.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#arme #Ucraina #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.