Volatilitate pe piața cerealelor: Grâul și porumbul în scădere, floarea-soarelui în atenția traiderilor

În prima jumătate a lunii iunie, piețele cerealiere din Regiunea Bazinului Mării Negre au înregistrat creșteri semnificative ale prețurilor, alimentate de rapoartele despre recolta redusă din Rusia și interdicția Turciei privind importul de grâu. Totuși, în săptămânile a treia și a patra ale lunii, prețurile au scăzut abrupt, sub presiunea unei noi recolte abundente, potrivit directorului executiv al Asociației Exportatorilor și Importatorilor de Produse Agricole și Cerealiere „Agrocereale”, Iurie Rija.

În portul Constanța, prețul grâului a înregistrat o scădere rapidă, coborând cu 38 EUR/t în doar două săptămâni, până la 192 EUR/t. Această evoluție a fost reflectată și în alte regiuni: în Republica Moldova, prețurile grâului au urmat o traiectorie similară, atingând cote record la începutul lunii, dar coborând considerabil până la sfârșitul lui iunie.

„Prețul grâului a atins nivelul record – în regiunile centrale (Șoldănești, Florești) ajungea chiar la 3 500 lei/t (alimentar) și 3 200 lei/t (furajer)- preț care nu a mai fost înregistrat în acest sezon. La situația din 25 iunie 2024, valoarea grâului a coborât brusc la 2800 lei/t pentru alimentar și 2700 lei/t pentru cel furajer, preț luat pentru regiunile centrale ale țării. Traiderii naționali propun următoarele valori pentru grâu: Crist Valg SRL- 3000/3100 lei/t (recolta veche) livrat la elevator Iargara, Cereale Glodeni SRL- 2750-2800 lei/t (recolta veche) zona Nord. Ancom Agro SRL oferă prețul de 2350/2550 lei/t pentru recolta nouă livrată la elevatorul Gura Camencii”, susține Rija.

În ceea ce privește porumbul, piața a fost mai puțin activă, cu prețuri stabilizate în jurul valorii de 180 EUR/t în Constanța pentru recolta nouă. În paralel, Ministerul Agriculturii din Ucraina a revizuit în sus estimările producției de cereale pentru sezonul curent, în contextul unei creșteri a producției totale.

„În Republica Moldova prețul porumbului a scăzut și el la 3000 lei/t în regiunile centrale, după o creștere de până la 3500 lei/t înregistrată în prima săptămână a lunii iunie. Momentan, puțini traideri mai procură porumb. Prețul oferit de Demir-Agro SRL este de 3200 lei/t, cel oferit de Orom- Imexpo SRL este de 3400 lei/t – în portul Giurgiulești”, a punctat Rija.

Rapița românească a suferit și ea sub presiunea unei cereri limitate, prețurile stabilizându-se la aproximativ 440 EUR/t DAP Constanța, în timp ce recolta semințelor de floarea-soarelui în Bazinul Mării Negre a arătat o perspectivă pozitivă. În Moldova, interesul pentru floarea-soarelui a fost susținut, cu prețuri competitive oferite de traideri în diverse regiuni. Cantitățile rămase la cei existenți sunt de până la 25-50 tone, ce nu e semnificativ. Dar vorbim și de o piață fără cumpărător procesatorii nu cumpără, iar traiderii sunt interesați de a achiziționa ultimele volume în zona Giurgiulești. Prețul la floarea soarelui propus de Orom-Imexpo SRL este de 8200 lei/t în Giurgiulești, Cereale-Glodeni SRL propune prețul de 7200 lei/t în regiunea Nord, iar Ancom-Agro SRL prețurile de 7200/7300/7400 pentru zonele Nord, Centru și Sud respectiv.

În concluzie, piețele cerealiere din regiune se confruntă cu o volatilitate semnificativă în prețuri, influențate de condițiile meteorologice și de dinamica exporturilor și importurilor în context global. Traiderii și fermierii urmăresc cu atenție evoluțiile pieței în așteptarea unor oportunități favorabile de tranzacționare.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.