Cine trăiește din sudoarea țăranului? 10 firme controlează aproape tot exportul de cereale

În iunie 2025, Republica Moldova a exportat peste 69.000 de tone de produse agroalimentare, în valoare totală de aproape 618 milioane de lei, potrivit unei analizea economistului Iurie Rija. Datele confirmă rolul agriculturii în economia națională, dar evidențiază în același timp dependența accentuată de exportul de materie primă.

Zerourile domină în volum și valoare

Grupa principală de export a fost formată din cereale și culturi oleaginoase neprocesate, cu o cotă de 87% din volumul total (60.296 tone) și 75% din valoarea totală (465 milioane lei). În frunte se află semințele de floarea-soarelui, care au generat 316 milioane lei (68% din valoarea exportului de cereale și oleaginoase) dintr-un volum de 31.687 tone. Alte produse-cheie au fost grâul (15.192 tone, 62 milioane lei), porumbul (7.314 tone, 29,5 milioane lei) și semințele de rapiță (4.962 tone, 46 milioane lei).

România, Serbia și Turcia – principalii parteneri pentru floarea-soarelui

România a fost cel mai mare importator de semințe de floarea-soarelui (31% din volumul exportat), urmată de Serbia (23%) și Turcia (13%). De remarcat că Olanda și Grecia, deși au importat volume mai mici, au plătit prețuri mai mari per tonă – peste 10.000 lei – ceea ce indică posibile piețe premium. Un segment aparte – 10% din volumul total – a ajuns în „alte țări”, la prețuri medii de peste 15.000 lei/tonă.

Exportatori dominanți: concentrare în mâinile câtorva companii

Exportul de semințe de floarea-soarelui este dominat de OROM-IMEXPO SRL (24% din volum), AGROFLORIS-NORD SRL (23%) și TANLEO SRL (12%). Interesant este și cazul UNICAPS SRL, care, deși a exportat doar 4% din cantitate, a obținut o valoare ridicată (22,6 milioane lei) datorită unui preț mediu de 17.334 lei/tonă – semn că produsul său s-a adresat unor piețe de calitate superioară.

Exporturile de grâu și porumb: orientare către Orientul Mijlociu și UE

Grâul moldovenesc a ajuns în special în Liban (36%), Italia, Grecia și România, cu prețuri în jurul valorii de 4.000 lei/tonă. Companiile RUSAGRO-PRIM și CRIST-VALG SRL au acaparat 80% din exporturi. În cazul porumbului, cei mai mari cumpărători au fost România și Italia, iar liderul exportator a fost DEMIR AGRO SRL.

Rapița – un produs valoros, dar cu piață concentrată

Rapița a fost exportată aproape exclusiv în România (73%) și Bulgaria (27%), cu o medie de peste 9.200 lei/tonă. RUSAGRO-PRIM SRL, AGRO-NOVA PRIM și VADALEX GRAINS sunt principalii actori din acest segment.

Uleiurile vegetale și derivatele – mai puțin volum, mai multă valoare

Cu un volum de doar 3.860 tone, dar o valoare de peste 63 milioane lei, categoria uleiurilor și produselor derivate ocupă locul al doilea în exportul agroalimentar moldovenesc. Aproape 75% din volum a fost reprezentat de produse necomestibile din grăsimi și uleiuri – exportate preponderent în Turcia prin intermediul companiei ICS TRANS BULK LOGISTICS.

Uleiul de floarea-soarelui, cu o medie de 24 lei/litru, și cel de soia (20 lei/litru) au avut o contribuție semnificativă în venituri. România, Olanda și Bulgaria sunt cei mai mari importatori ai acestor produse. Prețul cel mai mare a fost plătit de Olanda – 32 lei/litru.

Produsele procesate – mici în volum, dar strategice pentru viitor

Deși au reprezentat doar 1.867 tone (3% din total), produsele procesate – precum melasa, amidonul și cerealele prelucrate – au contribuit cu 11,5 milioane lei la exporturi. Amidonul, integral exportat în Cehia, a generat cea mai mare valoare (52% din totalul categoriei), iar cerealele procesate au fost exportate în peste 10 țări, inclusiv SUA, Israel și Australia, la prețuri între 13 și 23 lei/kg.

Concluzie: dependență de materie primă, dar potențial uriaș în procesare

Analiza lui Iurie Rija scoate în evidență faptul că structura actuală a exportului agroalimentar este puternic axată pe materii prime – ceea ce expune economia la riscurile fluctuațiilor pieței internaționale. Cu toate acestea, produsele cu valoare adăugată mare – uleiurile comestibile, amidonul, cerealele prelucrate – demonstrează clar potențialul pentru dezvoltarea industriei de procesare în Republica Moldova.

Pentru a reduce dependența de exportul de materii prime, Rija recomandă investiții în procesare, diversificarea piețelor și sprijinirea companiilor cu produse de nișă și prețuri premium. Aceste măsuri ar putea transforma agricultura moldovenească dintr-un furnizor de materie brută într-un jucător competitiv pe piețele de produse agroalimentare procesate.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Grîu #Cereale #export #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Șeful Petrotel-Lukoil, Dan Dănulescu, confirmă că societatea a solicitat autorităților americane emiterea unei licențe specifice OFAC care să permită repornirea rafinăriei de la Ploiești, aflată în prezent în insolvență și oprită din octombrie anul trecut. Compania susține că nu cere ocolirea sancțiunilor, ci un cadru juridic explicit care să permită reluarea producției în condiții legale și verificabile.

Potrivit conducerii Petrotel-Lukoil, scrisoarea de clarificare primită anterior de autoritățile române din partea SUA nu este suficientă pentru reluarea activității. În aprilie, Ministerul Energiei de la București anunțase că primise o clarificare favorabilă, însă în iunie operatorul a transmis că documentul nu oferă protecția juridică necesară pentru toate operațiunile comerciale implicate, notează medifax.ro.

„Petrotel continuă demersurile pentru obținerea unei licențe OFAC specifice, care să permită reluarea activității într-un cadru juridic clar. Nu solicităm ocolirea regimului de sancțiuni, ci un mecanism explicit, limitat și verificabil”, a declarat Dan Dănulescu, director general executiv și președinte al directoratului Petrotel-Lukoil.

Compania argumentează că o rafinărie ținută prea mult timp în conservare se degradează tehnic, iar fiecare lună de staționare majorează costurile unei eventuale reporniri. Instalațiile trebuie menținute permanent, iar echipamentele sunt expuse coroziunii, umidității, variațiilor de temperatură și altor procese care le pot afecta integritatea.

Conducerea Petrotel mai susține că insolvența, deschisă la 26 august 2026, oferă companiei un cadru de protecție și negociere cu creditorii, dar nu poate înlocui licența necesară pentru reluarea producției comerciale.

Un alt argument invocat este situația pieței carburanților din România. Petrotel are o capacitate instalată de aproximativ 2,4 milioane de tone de țiței pe an, echivalentul a circa 20% din capacitatea națională de rafinare. În regim normal, rafinăria poate produce aproximativ 1,1 milioane de tone de motorină și 600.000 de tone de benzină anual.

Oficialii companiei admit că repornirea Petrotel nu ar garanta automat o ieftinire a carburanților, însă susțin că revenirea unei capacități interne importante ar putea reduce dependența de importuri, ar diversifica sursele de aprovizionare și ar întări reziliența pieței.

„Nu promitem că o singură rafinărie poate controla prețul carburanților. Dar o țară este mai rezilientă atunci când își folosește capacitățile de rafinare”, a mai declarat Dănulescu.

Petrotel-Lukoil susține că eventuală licență OFAC ar trebui să permită operarea într-un cadru strict, cu separarea fluxurilor financiare de entitățile sancționate, trasabilitatea plăților, utilizarea materiilor prime permise și raportarea către administratorul judiciar și autorități.

Rafinăria Petrotel-Lukoil a intrat în insolvență la 26 august, în contextul datoriilor acumulate după oprirea producției. Potrivit documentelor citate în material, compania are datorii de 247 milioane de lei către furnizori și aproximativ 225 milioane de euro către acționarul majoritar Litasco.

#petrotel #Lukoil #rafinărie