Moldova, prinsă între Est și Vest! Cumpără ulei scump din Ucraina și vinde ieftin în România

19 Mart. 2026, 09:33
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
19 Mart. 2026, 09:33 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Piața uleiului de floarea-soarelui din Republica Moldova a rămas puternic orientată spre export în februarie 2026, însă este marcată de dependențe structurale majore, arată analiza economistului Iurie Rija, realizată pe baza datelor vamale.

În luna februarie, volumul total al comerțului exterior cu ulei de floarea-soarelui a ajuns la aproape 4 mii de tone, în valoare de 96,2 milioane de lei. Exporturile au constituit 3.195 de tone, adică 80% din total, în timp ce importurile s-au limitat la 799 de tone. În termeni valorici, Moldova a exportat ulei de 72,3 milioane de lei, de circa trei ori mai mult decât a importat, confirmând statutul de net exportator al sectorului.

Totuși, există un decalaj  de preț între cele două fluxuri comerciale. Uleiul exportat a avut un preț mediu de 23 de lei pe litru, în timp ce produsul importat a costat în medie 30 de lei pe litru. Potrivit analizei, această diferență reflectă modelul economic al sectorului, în care Moldova exportă preponderent ulei vrac, în cantități mari, și importă produse mai scumpe, ambalate sau cu valoare adăugată mai mare.

Structura geografică a exporturilor indică o dependență aproape totală de o singură piață. România a absorbit 94% din volumul exportat, adică peste 3 mii de tone, în valoare de 67,2 milioane de lei. Celelalte piețe au avut o importanță marginală: Bulgaria a atras 3% din exporturi, Țările de Jos 2,3%, iar Grecia mai puțin de 1%. Această concentrare transformă România într-un partener critic pentru industria moldovenească, orice schimbare de conjunctură pe această piață putând avea efecte directe asupra întregului sector.

Pe partea de import, dependența este la fel de pronunțată. Ucraina a furnizat 87,6% din uleiul importat, fiind principalul furnizor datorită proximității și competitivității. Rusia și România au avut cote mult mai mici, de 7,2% și, respectiv, 5,1%. Analiza remarcă și faptul că Moldova importă ulei inclusiv din România, deși exportă masiv în aceeași direcție, fenomen explicat prin diferențe de calitate, segment de piață sau tip de produs.

La nivel corporativ, exporturile sunt dominate covârșitor de un singur jucător. Danube Oil Company SRL a realizat 82,8% din volumul exporturilor și 82% din valoarea totală, livrând aproape exclusiv către România. Practic, întreaga performanță externă a sectorului depinde de activitatea acestui operator. Alți exportatori au cote mult mai mici, de aproximativ 5% fiecare sau chiar sub acest nivel.

În contrast, piața de import este mult mai fragmentată, cu 18 companii active, niciuna neavând o poziție dominantă. Această structură indică un sector de distribuție internă competitiv, fără concentrare excesivă.

Economistul Iurie Rija concluzionează că piața funcționează stabil și generează un excedent comercial, însă este vulnerabilă din cauza concentrării ridicate atât pe partea de export, cât și pe cea de import.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.