Războiul lui Putin în Ucraina propune pentru lume sânge, suferință și Siberii

Regimul de la Moscova a declanșat un război hegemonic, de tip geopolitic, împotriva modelului civilizațional al Vestului, un război pentru reconfigurarea ordinii mondiale, unul împotriva actualului sistem de relații internaționale, scrie Dorin Popescu expert în geopolitică într-un articol de opinie pentru spotmedia.ro.

Măștile narative ale Moscovei au căzut repede, chiar și pentru naivi. La Forumul din Antalia, ministrul Serghei Lavrov declara candid că, în Ucraina, Federația Rusă luptă pentru “supraviețuirea sa politică în lume”; tot acesta contestă o “ordine mondială condusă de SUA”. Potrivit lui Serghei Narîşkin, în această perioadă, ”se decide soarta Rusiei, locul ei viitor în lume”.

Noile narative rusești sunt tot mai îndepărtate de basmele cu denazificări care ne-au trezit în dimineața zilei de 24 februarie și ne-au aruncat în iadul cu vitriol al Moscovei.

Oficialii ruși au rostogolit în tot acest timp narative stratificate care confirmă formatul de război hibrid al Rusiei împotriva Vestului, război care se desfășoară în formă convențională în Ucraina (împotriva acesteia, spre a inhiba pentru totdeauna orientarea pro-Vest a Kievului) și în formă hibridă pe toate coordonatele geografice posibile.

Războiul din Ucraina ar fi trebuit să fie o demonstrație de forță a unui actor statal flămând de revanșă geopolitică

Moscova vizează astfel revitalizarea unui proiect geopolitic de tip imperialist, proiectul URSS 2.0, cu rolul prioritar de a-și crea instrumente suplimentare de control și influență la nivel global, de a-și gonfla mușchii geopolitici.

Ucraina este doar teatrul de operațiuni convenționale al acestui război hibrid; un prim teatru de operațiuni dintr-o serie de victime aflate pe lista scurtă, în noptiera din budoar.

Efectele imediate și pe termen mediu ale noului proiect imperialist sunt catastrofale pentru Rusia.

Rusia devine, geopolitic, mai mică

Rolurile sale geopolitice se atrofiază cu fiecare zi

Proiectul imperialist post-sovietic (mai degrabă neo-sovietic) al țarului Putin a ostilizat întreaga lume contemporană, creând coeziuni aproape eroice. O largă majoritate a statelor lumii condamnă fără echivoc agresiunea militară rusească din Ucraina.

Se discută tot mai mult privarea Rusiei de dreptul său de veto în Consiliul de Securitate sau chiar excluderea ei din Consiliu; Rusia a fost exclusă deja din Consiliul Europei.

G7, NATO, UE, alte organizații internaționale și regionale și-au redus în mod substanțial legăturile cu Rusia. Cu fiecare zi care trece, Rusia devine geopolitic mai modestă, mai mică, mai izolată. Cu fiecare zi care trece Rusia, iese din câmpul gravitațional specific unei mari puteri.

Cu un public intern captiv total mașinăriei propagandistice a Kremlinului, cu o populație retrasă în suburbiile mentale ale unei ideologii revolute, cu expresii cinice în spațiul public care proslăvesc crima și războiul, cu o mașină de război incapabilă de succese pe teren și o economie în cădere liberă, cu granițe și cortine narative de fier în interiorul cărora se ucid libertăți și se inhibă gândirea critică, proiectul imperialist URSS 2.0 declanșat de Putin este unul catastrofal pentru Rusia și pentru cetățenii săi.

Acest proiect (expresie a unei lungi tentații fatidice a Kremlinului pentru o “ordine mondială rusească”) propune pentru lume sânge, suferință și Siberii

O lume întreagă antagonizată, de la Lisabona la Mariupol, oripilată de cinismul absolut al agresiunii și de crimele de război comise în numele unei ideologii vetuste, și un public intern captiv, readus la rudimente mentale și izolări de veac 19, acestea sunt efectele imediate ale războiului împotriva lumii moderne pe care l-a declanșat regimul represiv de la Kremlin.

Mirajul lumii ruse se stinge pentru comunitățile rusești din țările aflate în sfera de influență a Rusiei.

Desprinse fără preaviz din propria colivie ideologică, în care vegetau contemplativ, comunitățile rusești din fostele țări sovietice văd în aceste zile, în dezastrul umanitar de la Mariupol, “modelul binefăcător” pregătit pentru acestea de Moscova.

Russki mir își stinge lumina peste tot în fostele teritorii ale URSS, cu o precizie devastatoare și cu o viteză pe măsură, care arde etape; într-o singură lună, mirajul lumii ruse s-a stins în mai multe opaițe decât în treizeci de ani, pe o geografie simbolică ce include ample comunități rusești din Ucraina, Moldova, Georgia etc.

Războiul rusesc împotriva lumii construiește hărți, desenează granițe

Din păcate, în actuala paradigmă, în pofida tonurilor optimiste și a speranțelor noastre că Ucraina va rezista a la longue acestui război, sunt tot mai credibile scenariile potrivit cărora Ucraina va ieși amputată teritorial din măcelul Armatei Roșii, oricât de modeste sunt înaintările acesteia pe teren.

Gândul liniștitor că armata rusă se va retrage din teritoriile ocupate temporar, cel puțin în sudul și sud-estul Ucrainei, de-a lungul coastei Mării Negre și Mării de Azov, nu pare a găsi suport în noile realități geopolitice construite samavolnic de Moscova.

Sunt detalii din ce în ce mai convingătoare că armata rusă a ocupat aceste teritorii cu scopul de a nu le mai părăsi vreodată (Kremlinul încearcă deja, acolo, instalarea de guverne locale obediente, inhibă rezistențele civice locale, aduce rubla în sistemul local de plăți, construiește plartforme de cooperare regională cu Peninsula Crimeea și cu regiunile ruse din proximitate etc.).

Moscova are obișnuințe istorice permanente (și deprinderi exersate în secole) în domeniul ocupării de teritorii, iar regimul de la Kremlin operează deja, în teritoriile ocupate (cel puțin în sudul și sud-estul Ucrainei), cu o infrastructură politico-militaro-administrativă coercitivă și represivă de consolidare a ocupării și anexării.

Această infrastructură se apropie cu pași rapizi de România

Este numai o problemă de timp momentul în care Moscova va “premia” cu anexări formațiunile secesioniste din Donbas, motivând în acest sens rolul substanțial al milițiilor locale secesioniste în războiul din Ucraina, alături de trupele ruse.

S-a realizat deja, în mare parte, cordonul teritorial dintre Crimeea și Donbas, iar negocierile care vor statua viitor acord de pace riscă să nu poată produce reversibilități ale ocupării de teritorii pe culoarul Crimeea-Donbas.

Tentația neutralității, pentru unii actori statali din regiune, va deveni foarte rapid caducă. În culoarul de turbulențe deschis de Moscova, neutralitatea este o iluzie.

Depunerea candidarilor de aderare la UE de către Ucraina, Republica Moldova și Georgia consolidează galopul acestora spre punctul ireversibil al orientării pro-Vest.

“Neutralitatea”, „refuzul geopoliticii” etc., celebrele marote rusești care ocupau spațiul politic de la Chișinău, vor deveni curând istorie. Războiul din Ucraina declanșat de Moscova provoacă și accelerează timpul opțiunilor strategice ireversibile.

Nu știm încă cine va câștiga acest război; știm însă cu certitudine cine l-a pierdut – Rusia

Claritatea acestei paradigme generează dubii rezonabile cu privire la identitatea arhitectului inițiativei belicoase a Rusiei din Ucraina. În pofida unor mentalități autocrate de tip imperialist, îmbrățișate din convingere de către membrii establishmentului rusesc și mașinăriei de propagandă care, la Moscova, diabolizează Vestul patetic și peren, este puțin probabil că acest establishment empatizează cu deciziile lui Putin.

Este cert că marile decizii îi aparțin exclusiv; deloc rare au fost cazurile, în ultima lună, când cuptorul putinist cu narative a luat prin surprindere pe mulți dintre galonații regimului de la Kremlin, capturați comic în siajul ideologic al țarului (episodul Narîşkin este edificator în acest sens); concursul de ghicitori de la Kremlin (pentru identificarea noilor narative ale acestui cuptor) continuă și în prezent,.

Din această perspectivă, este cu atât mai relevantă motivația intrinsecă a țarului Vladimir Vladimirovici de a fi declanșat un război ale cărui efecte nocive de bumerang erau totuși ușor de anticipat.

Acest război reduce masiv și ireversibil rolul Rusiei în actuala lume contemporană, slăbește pe termen mediu și lung potențialul acesteia de a se exprima plenar în lume și degradează accentuat șansele de a funcționa ca centru al lumii ruse și de a cataliza alianțe și parteneri în tentativa de sabotare a actualei ordini mondiale.

Acest război readuce populația Rusiei în superba izolare și în lunga iarnă siberiană din care ea tânjea să iasă, din interiorul unei captivități prelungite.

Putin își pregătește “ieșirea din scenă” sau „intrarea în istorie”. Pare că Vladimir Vladimirovici s-a hotărât; vrea să iasă și din scenă, și din istorie.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#razboi #Ucraina #Putin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Banca turcă DenizBank, care este una dintre cele mai mari instituții de credit din țară, practic a încetat să mai deschidă conturi pentru cetățenii ruși de la începutul anului 2024, scrie RBC, citând doi intermediari care îi ajută pe ruși să obțină carduri de la băncile turcești.

„Din zece cereri de deschidere a unui cont, doar una primește aprobare. Este imposibil să deschizi un cont chiar și cu un permis de ședere și înregistrare în Turcia”, a descris situația unul dintre intermediari, Serghei Ovsyannikov. El a adăugat că DenizBank face acum excepții doar pentru clienții cu un depozit mare de 100 de mii de dolari și mai mult.

Problema a fost confirmată de partenerul de conducere al Lenar Wealth Management, Lenar Rakhmanov, care lucrează la Istanbul. Potrivit acestuia, probabilitatea ca un rus să deschidă un cont este influențată de „calibrul clientului” și de acordurile personale cu o anumită sucursală bancară.

A avea un permis de ședere și înregistrarea locală nu garantează deschiderea unui cont la DenizBank, confirmă un alt intermediar, Elena Chernysheva. Ea notează că cetățenii ruși, având în mână un pachet complet de documente necesare, le va fi mai ușor să contacteze o altă bancă în aceste scopuri.

La sfârșitul anului trecut, președintele american Joe Biden a semnat un decret care introduce restricții împotriva băncilor străine pentru a ajuta persoanele fizice și juridice ruse să eludeze sancțiunile și pentru a asista în aprovizionarea industriei ruse de apărare. După aceasta, o serie de instituții de credit străine au înăsprit condițiile pentru deservirea rușilor, iar cetățenii ruși au început, de asemenea, să aibă dificultăți în efectuarea plăților și transferurilor.

După invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia și sancțiunile ulterioare, unele țări, inclusiv Turcia, au început să ajute Moscova să reexporte mărfuri. Potrivit unor surse familiare cu Financial Times, agențiile de informații ruse au depus „efort și timp considerabil” pentru a găsi modalități de a evita sancțiunile și controalele la export, iar intermediarii financiari au început să participe la astfel de operațiuni „intenționat sau neintenționat”.

Partenerul Pen & Paper, Kira Vinokurova, consideră că refuzurile de a deschide conturi sunt cauzate de riscurile pentru bănci de a fi supuse sancțiunilor, deoarece accesul indivizilor ruși la sistemul financiar global poate fi privit ca o contribuție la sectorul financiar rus. În plus, crește riscul introducerii unor măsuri restrictive de asistență pentru eludarea sancțiunilor anti-ruse.

„Prin deschiderea unui cont pentru persoane ruse, băncile turce trebuie să cheltuiască resurse suplimentare pentru verificarea tranzacțiilor din punctul de vedere al participării persoanelor sancționate sau al implementării activităților interzise din punctul de vedere al sancțiunilor occidentale”, spune Vinokurova, menționând că Rusia este acum „o jurisdicție cu un risc crescut de sancțiuni”.

Cerințele de deservire a rușilor de către băncile turcești vor deveni mai stricte în viitor din cauza presiunii tot mai mari de sancțiuni, dar este puțin probabil ca băncile turce să abandoneze complet noii clienți ruși, avocatul este sigur: „Unul dintre principiile regimurilor de sancțiuni ale Jurisdicțiile occidentale sunt în centrul măsurilor pe anumite persoane, sectoare, bunuri sau servicii, iar refuzul complet de a servi rușii este puțin probabil să fie încurajat de acestea.”

În luna mai anul trecut, vicepreședintele Băncii Rusiei, Alexey Guznov, a raportat problemele cu care se confruntă băncile rusești atunci când încearcă să deschidă conturi în țări „prietenoase” pentru a stabili un comerț ocolind dolarul, euro și alte valute mondiale. Înainte de aceasta, Banca Centrală a Federației Ruse a spus că băncile străine nu au răspuns propunerilor de parteneriat ale colegilor ruși, iar președintele Comitetului Dumei pentru Piața Financiară, Anatoli Aksakov, a spus că doar trei instituții de credit au reușit să deschidă. conturi de corespondent.