Vestul Europei, în contrast cu SUA. Liderii europeni se tem de ceea ce s-ar întâmpla dacă Ucraina chiar va câștiga

17 Mai 2022, 07:16
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
17 Mai 2022, 07:16 // Actual //  bani.md

La concursul Eurovision care a avut loc recent, europenii au profitat de ocazia de a-și arăta solidaritatea cu Ucraina. Însă dincolo de entuziasmul pentru participarea câștigătoare a Ucrainei la festival, cele mai puternice capitale ale continentului au început să cânte într-un ton diferit.

După săptămâni petrecute îngrijorându-se de ce s-ar întâmpla dacă Rusia ar zdrobi Ucraina, liderii vest-europeni sunt acum îngrijorați de ce s-ar putea întâmpla dacă Ucraina chiar va câștiga. Succesul recent al Ucrainei în respingerea trupelor rusești din anumite teritorii ocupate i-a determinat pe liderii din Franța, Germania și Italia să concluzioneze că o victorie ucraineană, cândva de neconceput, este acum o posibilitate distinctă.

Chiar dacă liderii europeni empatizează public cu lupta Ucrainei și, în unele cazuri, au făcut eforturi mari pentru a sprijini țara, ei se tem, de asemenea, că ceea ce președintele francez Emmanuel Macron a numit săptămâna trecută o „umilire” a Rusiei ar putea crea un nou set de probleme, spun oficialii occidentali.

Temeri legate de o Rusie și mai imprevizibilă

O mare îngrijorare este că o victorie ucraineană ar putea destabiliza Rusia, făcând-o și mai imprevizibilă și împiedicând mai departe o normalizare a legăturilor energetice. De aceea, unele capitale vest-europene favorizează în liniște o soluționare a conflictului, chiar dacă aceasta ar costa Ucraina o parte din teritoriu.

Chiar dacă Macron și cancelarul german Olaf Scholz au spus în mod repetat că va depinde de Ucraina să stabilească condițiile pentru oprirea ostilităților, ei și-au subliniat recent preferința pentru o încetare a focului, preferabil mai devreme decât mai târziu.
„Nu suntem în război cu Rusia”, a spus Macron într-un  discurs la Parlamentul European de la Strasbourg săptămâna trecută, subliniind că „datoria Europei este să fie alături de Ucraina pentru a obține o încetare a focului, apoi pentru a construi pacea”.

Macron a mai declarat că, după ce va fi obținut pacea, Europa va trebui să construiască „noi echilibre de securitate” – tipul de expresie care declanșează alarma în țările din Europa Centrală și de Est, unde este văzută ca un cod pentru recompensarea lui Putin cu un cuvânt de spus în ceea ce privește teritoriul lor.

Scholz a avut o notă similară în timpul unei lungi conversații telefonice cu președintele rus Vladimir Putin vineri, 13 mai. După apel, Scholz a scris pe Twitter că a promovat trei puncte cu Putin, primul dintre acestea fiind: „Trebuie să existe o încetare a focului în Ucraina cât mai repede posibil”.

Cererea ca Rusia să se retragă imediat și să-și retragă toate forțele de pe teritoriul ucrainean nu a fost, în mod notabil, printre cele trei puncte. Într-un  interviu acordat postului german de știri T-Online, Scholz, care a amânat trimiterea de armament greu în Ucraina, a declarat că Germania va continua să susțină sancțiunile împotriva Rusiei, repetând în același timp apelul său pentru o soluție diplomatică.

După întâlnirea cu președintele american Joe Biden la Washington săptămâna trecută, premierul italian Mario Draghi a spus, de asemenea, că este timpul să înceapă să se gândească la un acord de pace.

„Am convenit că trebuie să continuăm să sprijinim Ucraina și să facem presiuni asupra Moscovei, dar și să începem să ne întrebăm cum să construim pacea”, a spus el reporterilor, adăugând că efortul trebuie să includă și Ucraina.

„Oamenii… vor să se gândească la posibilitatea unui acord de încetare a focului și să înceapă din nou niște negocieri credibile. Asta e situația acum. Cred că trebuie să ne gândim profund la cum să rezolvăm acest lucru”, a declarat Draghi.

Tonuri contrastante

Apelul liderilor europeni la discuții cu Rusia este în contrast cu politica Statelor Unite. Secretarul Apărării Lloyd Austin a  declarat,  după o vizită la Kiev la sfârșitul lunii aprilie, că Washingtonul crede că Ucraina „poate câștiga”.

Răspunzând la o întrebare despre apelul lui Draghi la negocieri de pace, Karen Donfried, secretar de stat adjunct pentru Europa, a spus că, deși SUA credeau că conflictul va fi rezolvat în cele din urmă prin diplomație, prioritatea administrației rămâne să ajute Ucraina să se apere.

„Astăzi ne concentrăm pe întărirea Ucrainei cât mai mult posibil pe câmpul de luptă, astfel încât, atunci când va veni momentul, Ucraina să aibă cât mai multe avantaje posibile la masa negocierilor”, a declarat ea vineri.

Deocamdată, Washingtonul nu este îngrijorat de faptul că sprijinul european pentru coaliția condusă de SUA care ajută Ucraina slăbește. Un înalt oficial american a subliniat că astfel de dezbateri europene nu sunt noi și că există încă o unitate generală de scop, indicând disponibilitatea țărilor, din Slovacia până în Germania, de a furniza Ucrainei arme.

„Desigur că ne facem griji pentru o fractură, dar cred că și aliații înțeleg ce este în joc aici”, a explicat oficialul. „Uitați-vă la UE. S-au certat de ani de zile pe tema petrolului și gazelor rusești, dar deodată cred că pot ajunge la o interdicție. Asta e istoric”.

Chiar și așa, diviziunile dintre cele mai mari țări ale Europei, membrii estici ai UE și SUA sunt notabile și nu se limitează doar la clasa politică.

Un  sondaj recent efectuat  în 27 de țări occidentale arată că sprijinul pentru continuarea angajamentului diplomatic cu Rusia a fost semnificativ mai puternic în Italia, Germania și Franța decât în ​​SUA sau Polonia. Aceeași tendință a fost evidentă și în chestiunea ajutorului de armament pentru Ucraina, cu sprijin mai slab în marile țări din vestul Europei.

Giuseppe Conte, fostul premier italian care conduce acum Mișcarea 5 Stele a țării, membru al coaliției largi a lui Draghi, a spus că UE are nevoie de o „strategie mai analizată”.

„Întreaga UE, după această fază inițială în care am sprijinit cu ajutor militar, ar trebui să se concentreze pe negocieri și să exercite presiuni pentru o soluție politică”, a declarat el pentru POLITICO.

Deși este important ca Europa să nu lase garda jos față de Putin, Conte a spus că UE nu ar trebui să piardă din vedere o realitate de bază: „Rusia este acolo și va rămâne acolo”.

27 Aug. 2026, 08:21
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
27 Aug. 2026, 08:21 // Actual //  Ursu Victor

Primii ani de independență au fost, economic, complicați. Republica Moldova a moștenit o economie integrată în sistemul sovietic, dependentă energetic și cu o industrie ale cărei piețe și lanțuri de aprovizionare s-au destrămat aproape peste noapte. Potrivit Băncii Mondiale, PIB-ul real s-a prăbușit cu aproximativ 60% în anii ’90, iar în 1998-1999 aproximativ 73% din populație era estimată ca trăind sub pragul sărăciei.

Creșterea a revenit după anul 2000, însă modelul care s-a format a avut o particularitate ce urmărește Moldova până astăzi: o parte importantă a prosperității a venit nu din productivitatea economiei interne, ci din munca moldovenilor plecați peste hotare. Remitențele au alimentat consumul, construcțiile, comerțul și importurile, dar au compensat doar parțial pierderea forței de muncă și nu au generat suficientă industrie competitivă.

Astăzi, economia este incomparabil mai stabilă decât cea de acum trei decenii. PIB-ul Republicii Moldova a ajuns în 2025 la 353,5 miliarde de lei, după o creștere reală de 2,4%. Unul dintre cele mai dinamice sectoare a fost IT&C, cu o creștere a valorii adăugate de 12,5% și o pondere de 7,5% în PIB.

Dar aici apare una dintre problemele ale celor 35 de ani. Este vorba de faptul că Moldova crește prea încet pentru a recupera decalajul față de Europa. După reculul de 4,6% din 2022, economia a crescut cu doar 1,2% în 2023 și practic a stagnat în 2024. Pentru 2026, perspectivele s-au deteriorat din nou. În luna mai, FMI și-a redus estimarea de creștere la numai 1,5%, și invocate drept argument inclusiv noile șocuri energetice.

Cu alte cuvinte, Moldova nu mai este în situația dramatică a anilor ’90, dar nici nu a găsit încă „motorul” care să-i permită creșteri de 5-7% pe an timp îndelungat.

Marea transformare. Federația Rusăa fost înlocuită de Uniunea Europeană

Probabil cea mai importantă schimbare economică produsă după independență este reorientarea comerțului.

În 2025, 67,5% din exporturile moldovenești au mers către Uniunea Europeană, în timp ce țările CSI au reprezentat doar 5,9%. România singură a absorbit 29% din exporturile Republicii Moldova. În prima jumătate a anului 2026, UE continua să reprezinte 64,2% din exporturi.

Este o schimbare structurală. Economia Moldovei din 1991 era legată aproape organic de piețele fostei URSS. Economia Moldovei din 2026 gravitează comercial în jurul Uniunii Europene.

Și structura exporturilor s-a diversificat. Pe lângă produse agricole și vinuri, Moldova exportă astăzi cablaje și echipamente electrice, textile, mobilă, componente industriale și servicii IT. În 2025, mașinile și aparatele electrice reprezentau deja 15,1% din exporturile de mărfuri, aproape cât semințele și fructele oleaginoase – 15,5%. Este un progres real. Dar există și reversul.

Moldova cumpără mult mai mult decât produce pentru export

Aceasta este probabil cea mai alarmantă cifră a economiei actuale.

În 2025, Moldova a exportat mărfuri de 3,78 miliarde de dolari, dar a importat de 10,92 miliarde de dolari. Deficitul comercial a ajuns astfel la un record de 7,14 miliarde de dolari, cu aproape 30% mai mare decât în 2024.

Exporturile acopereau doar 34,6% din importuri.

Cu alte cuvinte, pentru fiecare 100 de dolari cheltuiți de Moldova pe bunuri din străinătate, exporturile aduceau înapoi doar aproximativ 35 de dolari.

Diferența trebuie finanțată de undeva: servicii, remitențe, investiții, credite și granturi externe.

FMI avertizează deja că deficitul contului curent s-a apropiat de 20% din PIB, iar competitivitatea externă s-a deteriorat.

Aici se află poate cea mai mare slăbiciune economică a Moldovei la 35 de ani de independență: consumul a crescut mai repede decât capacitatea țării de a produce și exporta.

Salariile au crescut, iar oamenii însă au plecat

Pe partea nivelului de trai, diferența față de începuturile independenței este enormă.

În 2025, salariul mediu brut a ajuns la 15.594 lei, iar cel net la 13.227 lei, cu peste 11% mai mult decât în anul precedent. Numărul salariaților a crescut la 763.200 la sfârșitul anului.

Totuși, principala resursă pierdută de Moldova în acești 35 de ani nu este capitalul, ci populația.

La 1 ianuarie 2026, populația cu reședință obișnuită era estimată la numai 2,366 milioane de persoane, fără regiunea transnistreană și unele localități din afara controlului constituțional. Numai într-un an, numărul s-a redus cu aproape 23.000 de persoane. Vârsta medie a populației a urcat la 40,8 ani, iar BNS observă explicit golul demografic provocat de migrația adulților tineri din ultimele decenii.

Acesta este paradoxul Moldovei: emigranții au salvat ani la rând economia prin banii trimiși acasă, dar emigrația a redus simultan forța de muncă, baza fiscală și potențialul de creștere.

FMI consideră în prezent emigrația ridicată, productivitatea scăzută și competitivitatea redusă printre principalele obstacole structurale ale economiei moldovenești.

Ce a reușit totuși Moldova

Bilanțul celor 35 de ani nu este doar negativ.

Moldova are astăzi un sistem bancar mult mai solid decât în perioada crizelor precedente, o bancă centrală funcțională, o datorie publică relativ gestionabilă, acces la finanțare internațională și o economie de piață integrată tot mai profund cu UE. Investițiile străine directe nete reprezentau circa 2,5% din PIB în 2024.

Țara a trecut în ultimii ani printr-o succesiune aproape incredibilă de șocuri pandemie, secetă, războiul din Ucraina, refugiați, explozia prețurilor la gaze și electricitate, inflație și pierderea vechilor surse energetice fără o criză financiară sistemică.

Aceasta este o performanță care merită remarcată.

În plus, dependența energetică de Rusia, deși nu a dispărut sub toate formele sale, a fost redusă, iar infrastructura energetică este conectată tot mai puternic cu România și piața europeană.

Dar după 35 de ani Moldova rămâne o economie care consumă mai mult decât produce

Dacă ar fi să comprim bilanțul într-o singură frază, aceasta ar fi.

Republica Moldova a construit stabilitate macroeconomică, dar nu încă și prosperitate bazată pe productivitate.

A trecut de la economia sovietică la economia de piață, de la rubla sovietică la leu, de la comerțul dominat de Rusia la UE, de la agricultură aproape dominantă la servicii, IT și industrie de subcontractare.

Dar nu a rezolvat trei probleme fundamentale. Este vorba de: prea puțini oameni, prea puține investiții productive și prea puține exporturi cu valoare adăugată mare.

Iar cifrele comerciale sunt poate cea mai clară radiografie. Moldova exportă sub 4 miliarde de dolari în mărfuri pe an și importă aproape 11 miliarde.

Următorii 10 ani pot fi mai importanți decât ultimii 35

Există însă o diferență între Moldova din 2026 și cea din orice alt moment al istoriei sale economice recente. Perspectiva aderării la Uniunea Europeană și accesul la investițiile aferente procesului de integrare.

FMI estimează că, dacă investițiile și reformele asociate Planului de Creștere al UE sunt implementate eficient, creșterea potențială poate urca spre aproximativ 3,5% anual pe termen mediu.

Dar chiar și 3,5% nu este o creștere economică care să schimbe lucrurile pentru o țară care are de recuperat un decalaj mare.

Miza nu mai este să existe pur și simplu creștere economică. Moldova are nevoie ca fiecare leu și euro atras din exterior să producă drumuri, energie, fabrici, logistică, irigații, tehnologie și exporturi, nu doar consum.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!