Elon Musk a pierdut coroana miliardarilor. Cine l-a depăşit pe patronul Twitter în topul magnaţilor lumii

Bernard Arnault, magnatul francez care se află în spatele companiei de lux LVMH, l-a depăşit marţi pe proprietarul Twitter, Elon Musk, în clasamentul Bloomberg Billionaires Index, fiind pentru prima dată când afaceristul a ajuns în fruntea listei celor mai bogaţi oameni ai lumii.

Arnault, în vârstă de 73 de ani, este de mult timp un pilon în clasamentul celor mai bogaţi oameni din lume, dar, spre deosebire de Musk şi de alţi miliardari îndrăzneţi, afaceristul francez apare rar în public şi nu este activ pe reţelele de socializare, scrie ZF.

Deşi Louis Vuitton Moet Hennessy emană extravaganţă, cu 75 de branduri diferite, de la Dom Perignon la Christian Dior şi Tiffany & Co, el a căutat să fie discret într-o ţară în care afişarea ostentativă a bogăţiei nu este privită cu ochi buni.

Bernard Arnault, cu o avere estimată la 170,8 miliarde de dolari, a reuşit să transforme LVMH în cel mai mare conglomerat de bunuri de lux din lume.

LVMH rămâne cea mai prestigioasă platformă pentru designerii ambiţioşi care caută să-şi construiască un nume în lumea luxului: Marc Jacobs şi regretatul Virgil Abloh la Louis Vuitton, Raf Simons la Christian Dior, Phoebe Philo la Celine. Cu toţii au insuflat brandurilor de lux o noutate care le-a menţinut relevante pentru consumatorii tineri.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește-ne pe TELEGRAM!

În timp ce slăbirea pieţelor a muşcat semnificativ din averea lui Arnault în acest an – scăzând cu aproximativ 7,2 miliarde de dolari în 2022 – el s-a descurcat mai bine decât miliardarii din domeniul tehnologiei care domină lista bogaţilor lumii. Acest lucru se datorează faptului că cererea a rămas rezistentă pentru produsele de înaltă calitate, pe măsură ce criza Covid-19 a scăzut.

LVMH, cu sediul la Paris, a generat vânzări de aproximativ 64 de miliarde de euro (91,7 miliarde de dolari) anul trecut, o revenire bruscă faţă de adâncurile pandemiei din 2020. Arnault şi familia sa deţin aproximativ 48% din acţiunile companiei, cu 64% din drepturile de vot, potrivit raportului anual al gigantului.

Născut în Roubaix, în nordul Franţei, în 1949, Arnault a absolvit şcoala de inginerie de elită Polytechnique. A continuat să lucreze la întreprinderea de familie Ferret Savinel, axată pe construcţii industriale, înainte de a se muta în 1981 în SUA, unde s-a aventurat în domeniul dezvoltării imobiliare.

S-a întors în Franţa şi a făcut o incursiune în domeniul bunurilor de lux în 1984, când a preluat Boussac Saint-Freres, grupul textil falimentar care deţinea o bijuterie: Christian Dior.

Arnault a divizat majoritatea afacerilor companiei şi, în 1989, a folosit câştigul pentru a cumpăra o participaţie de control în LVMH, ale cărei două companii principale, Louis Vuitton şi Moet Hennessy, au fuzionat în 1987.

În următoarele trei decenii, el a transformat LVMH într-un colos al luxului care vinde o paletă largă de produse de top, de la o întreagă gamă de băuturi fine, la articole din piele, ceasuri, bijuterii, parfumuri şi cosmetice prin intermediul a peste 5.500 de magazine din întreaga lume.

LVMH, cu o valoare de piaţă de 365,7 miliarde de euro, a ridicat la începutul acestui an limita de vârstă a directorului său general. Acest lucru i-ar permite lui Arnault să rămână la conducere până la 80 de ani.

#LVMH #Bernard Arnault #miliardar #avere #Elon Musk

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.