Secretele noului director de la Termoelectrica! Mustrat de patru ori și demis din funcție

Iurie Razlovan a fost numit în funcția de director interimar în dat de 27 iulie urmare a demisie lui Vasile Leu.

Razlovan a lucrat anterior în calitate de director tehnic al Termoelectrica. A fost demis în 2018 pe motiv că și-ar fi depășit atribuțiile de funcție. Mai târziu, acesta a fost angajat la firma directorului Agenției Proprietăți Publice de pe timpul guvernării PDM – Vladimir Baldovici, scrie Ziarul de Gardă.

În actul de demisie al lui Razlovan se arată că, fiind la Termoelectrica, acesta îndeplinea și atribuțiile directorului general atunci când acesta pleca în deplasări, semnând contracte, de multe ori – fără a fi respectate prevederile și procedurile obligatorii, motiv pentru care a și fost sancționat în repetate rânduri.

Conform ordinului de demisie din 26 septembrie 2018, obținut și analizat de ZdG, pe parcursul ultimului său an de activitate în cadrul întreprinderii (2017-2018), lui Iurie Razlovan i-au fost aplicate patru mustrări, dintre care – două mustrări aspre.

Printr-un Ordin din 28 noiembrie 2017, lui Razlovan i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară „mustrare”. Două luni mai târziu, acesta a fost mustrat aspru, cu reducerea în mărime de 100% a adaosului de stimulare la salariu pentru luna ianuarie 2018. Ulterior, în august 2018, lui Iurie Razlovan i-a mai fost aplicată o mustrare, urmată, o lună mai târziu, de o mustrare aspră.

Potrivit conducerii Termoelectrica de la acea vreme, Razlovan, fiind în calitate de director tehnic, ar fi comis mai multe încălcări ale obligațiilor de muncă.

Ministrul Energiei, Victor Parlicov spune că și-a asumat numirea lui Razlovan în funcție, fiind conștient că informațiile privind ordinul de demisie al lui Razlovan vor apărea în public.

După ce Razlovan a fost demis de la Termoelectrica, acesta și-a început activitatea la firma de construcție a directorului Agenției Proprietăți Publice (APP) de pe timpul guvernării Partidului Democrat din Moldova – Vladimir Baldovici.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#razlovan #functie #demisie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.