Se schimbă harta Moldovei! Țara, în topul statelor unde scade dramatic populația. Satele dispar unul câte unul

Republica Moldova este printre statele cu un ritm ridicat al reducerii populației. În ultimul deceniu s-a comprimat cu 14,6%.

Dacă recensământul din 1989 arăta o populație de 3,658 milioane de oameni locuind pe teritoriul țării, fără raioanele de est și municipiul Bender, atunci conform rezultatelor recensământului din 2004, populația era de 3,383 milioane de locuitori, iar conform celui din 2014 – 2,998 milioane. Or, în prezent, numărul populației este de 2,6 milioane de locuitori.

Populația scade în toate regiunile, raioanele și localitățile. Se constată concentrarea populației în municipiul Chișinău și raioanele centrale. În mod deosebit se evidențiază scăderea din ultimul deceniu al populației în raioanele Basarabeasca, Cimișlia, Dondușeni, Soroca și Nisporeni, precum și în municipiul Bălți, cu rate de scădere a populației de circa 20%. În prezent circa 5% din populația țării locuiește în comune rurale foarte mici (sub 1000 de oameni) și relativ izolate, în care o bună parte din gospodării sunt abandonate, preponderent din motivele migrației, atât externe, cât și interne. Conform datelor recensământului din 2014, circa 18% din casele și apartamentele din țară nu sunt populate.

Indicele de îmbătrânire activă demonstrează că îmbătrânirea activă și în condiții sănătoase este inaccesibilă pentru mai bine de 70% din populația în vârstă de 55 de ani și peste din Republica Moldova, indicele fiind de două ori mai mic în raport cu obiectivul-țintă de 57,5 puncte ale țărilor UE. Una dintre cauze este speranța de viață mică a populației în comparație cu țările UE (practic cu zece ani mai mică).

Printre alți factori se numără nivelul scăzut de studii și bunăstare mintală al populației în vârstă (51,1% și, respectiv, 62%), nivelul redus al conexiunii sociale al acestei categorii de populație (32,2%) spre deosebire de vârstnicii din țările UE (49%).

Vârstnicii din Republica Moldova au deprinderi limitate în utilizarea tehnologiilor informaționale (2,9%, comparativ cu 40,8% – media înregistrată pentru țările UE) și de învățare continuă pe parcursul întregii vieți (0,3%, comparativ cu 4,5% în țările UE).

Printre țările în care în care se moare cel mai rapid din Europa sunt Serbia, Croația și Bosnia și Herțegovina. În ultimul deceniu, Croația a pierdut 770.000 de oameni. Lipsa locuințelor la prețuri accesibile pentru cuplurile tinere și oportunitățile insuficiente de angajare au influențat rata mică a nașterilor și un număr mare de emigrare.

În 2023, pentru prima dată în ultimii 15 ani, am văzut mai mulți oameni sosind în Croația decât plecând, mai ales din cauza numărului mare de imigranți din Nepal.

Estimările arată că Bosnia și Herțegovina va înregistra o nouă scădere a populației sale cu încă 49,4% până în anul 2100 – făcând-o cea mai depopulată țară din Europa. În acest moment, această țară pierde 1,5% din populație pe an.

Top 10 al țărilor care mor cel mai rapid din Europa. Scăderea populației din ultimul:

Serbia -27%

Albania -21%

Letonia -20%

Ucraina -18,2%

Lituania -17,5%

Croația -17%

Bosnia și Herțegovina -15%

Moldova -14,6%

România -13,3%

Bulgaria -10,3%

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Președintel Băncii Centrale Europene (BCE), Christine Lagarde, a decis să părăsească funcția la 7 februarie 2027, cu aproape nouă luni înainte de expirarea mandatului. Plecarea sa declanșează o luptă pentru conducerea celei mai importante instituții monetare din zona euro, într-un moment în care Europa se confruntă cu presiuni inflaționiste, tensiuni pe piețele financiare și incertitudini politice. În spatele deciziei sunt invocate atât calculele politice ale președintelui francez Emmanuel Macron, cât și posibilitatea ca Lagarde să preia conducerea Forumului Economic Mondial de la Davos.

Decizia a fost confirmată oficial pe 29 octombrie de Banca Centrală Europeană. Lagarde, care conduce instituția din noiembrie 2019, urma să-și încheie mandatul de opt ani în octombrie 2027. Președintele Consiliului European, António Costa, a anunțat că procedura de selectare a succesorului va începe imediat, pentru a asigura o tranziție fără sincope.

Momentul ales pentru plecare are o semnificație politică. Franța va organiza alegeri prezidențiale în primăvara anului 2027, iar ieșirea anticipată a lui Lagarde permite actualilor lideri europeni să negocieze numirea viitorului președinte al BCE înainte de scrutin.

Potrivit analizelor citate de presa internațională, Emmanuel Macron ar avea astfel posibilitatea să influențeze selectarea succesorului, fără ca această responsabilitate să ajungă în mâinile viitorului președinte francez. Scenariul este considerat relevant în contextul posibilității unei victorii a extremei drepte, reprezentate de Marine Le Pen. Deși Franța nu dispune individual de drept de veto asupra numirii, poziția Parisului are o influență politică semnificativă în negocierile europene.

O altă explicație vehiculată pentru plecarea anticipată este posibilitatea ca Lagarde să preia conducerea Forumului Economic Mondial, organizația care găzduiește reuniunea anuală de la Davos, unde se întâlnesc lideri politici, bancheri, investitori și reprezentanți ai marilor companii tehnologice.

Reuters a relatat că Forumul Economic Mondial ar putea decide numirea sa încă din noiembrie, ceea ce i-ar permite să participe la reuniunea de la Davos din ianuarie 2027 în calitate de viitoare conducătoare a organizației. Deocamdată, însă, o asemenea numire nu a fost confirmată oficial.

Christine Lagarde a explicat că dorește să dispună de mai multă libertate pentru a se pronunța asupra unor subiecte care depășesc atribuțiile politicii monetare. Fosta directoare a Fondului Monetar Internațional a declarat că, după mai bine de două decenii în instituții financiare internaționale, consideră important să poată participa la dezbateri publice fără constrângerile impuse de funcția de președinte al BCE.

Plecarea sa deschide o competiție între mai mulți candidați cu experiență în politica monetară europeană. Printre favoriți se numără fostul guvernator al Băncii Centrale a Țărilor de Jos, Klaas Knot, și fostul guvernator al Băncii Spaniei, Pablo Hernández de Cos, care conduce în prezent Banca Reglementelor Internaționale.

Până recent, Knot era considerat unul dintre principalii favoriți, însă candidatura lui Hernández de Cos a câștigat teren. Alegerea viitorului președinte al BCE este complicată de negocierile privind distribuirea altor funcții importante în conducerea instituției, inclusiv cea de economist-șef.

Atât Franța, cât și Germania urmăresc să obțină o influență mai mare asupra deciziilor monetare europene. În acest context, desemnarea unui președinte spaniol, alături de un economist-șef francez, ar putea genera rezerve la Berlin, în timp ce Parisul încearcă să-și mențină reprezentarea în conducerea instituțiilor europene.

Potrivit informațiilor publicate de presa internațională, liderii europeni ar putea încerca să ajungă la un acord privind aceste numiri până la reuniunea Consiliului European din decembrie.