Arma Kremlinului, cu care șantajează Moldova, rămâne fără muniție! Chișinăul poate importa GNL din Grecia

Terminalul de la Revythousa își crește capacitatea de a exporta cantități de GNL pentru a acoperi o parte din nevoile altor țări din sud-estul Europei, precum România, Moldova și chiar Ucraina, scrie energypress.gr.

Criza energetică a evidențiat rolul important al acestei infrastructuri energetice din Golful Megara din Grecia, o infrastructură care, ca urmare a proiectelor de modernizare și prin adăugarea unui nou rezervor plutitor de stocare (FSU), își crește capacitatea totală de depozitare, precum și numărul de nave cu GNL pe care le poate primi.

Potrivit directorului executiv al operatorului elen de gaze DESFA, Maria Rita Gkali, creșterea cu 12% a capacității de regazificare a stației de la Revythousa, investiția companiei în stația FSRU de la Alexandroupoli, extinderea conductei TAP și a conductei greco-bulgare IGB oferă Greciei un avantaj pentru a face față unei posibile crize în aprovizionarea cu gaze naturale, .

Maria Rita Gkali subliniază însă că toate aceste infrastructuri vor necesita investiții semnificative pentru consolidarea rețelei DESFA, astfel încât Grecia să poată funcționa ca un hub pentru satisfacerea nevoilor energetice și ale altor țări.

„Sunt necesare diverse investiții pentru integrarea noilor proiecte de gaze naturale în sistem (FSRU, extinderea conductei TAP, conducta IGB), astfel încât Grecia să poată funcționa ca o poartă de intrare pentru a satisface nevoile energetice ale Europei de Sud-Est. În cadrul Planului RePowerEU, DESFA a înaintat o serie de propuneri de proiecte care vor permite creșterea exporturilor de gaze naturale către țările vecine, oferind proiectelor planificate de construire a stațiilor FSRU acces nerestricționat la Sistemul Elen pentru Transportul Gazelor Naturale, modernizând rețeaua cu noi conducte pretabile 100% transportării de hidrogen, eliminând blocajele existente, în vederea unei posibile extinderi a TAP pentru a aduce mai mult gaz azer în Europa și extinzând Stația de Comprimare de la Komotini, care va permite utilizarea integrală a capacității de export a conductei ICGB la 5 miliarde m.c. pe an”, a punctat Maria Rita Gkali.

Potrivit ei, de la începutul crizei energetice și de la izbucnirea războiului din Ucraina, capacitatea de export a stației de la Revythousa a fost consolidată semnificativ, iar navele cu GNL sosite aici acoperă nevoile energetice nu numai ale Greciei, ci și ale Bulgariei. Acest rol al stației de la Revythousa va fi consolidat și mai mult în perioada următoare, întrucât prin intermediul Bulgariei, Grecia va avea posibilitatea de a exporta cantități de gaze pentru a acoperi o parte din nevoile altor țări din sud-estul Europei, precum România, Moldova și chiar Ucraina.

Republica Moldova este dependentă 100% de furnizorul rus de gaze Gazprom. Pentru luna octombrie prețul de achiziție este de peste o mie USD pentru mia de metri cubi, iar tariful pentru consumatorii casnici a fost majorat cu 27,2%, la 29,26 lei pentru metrul cub. Din 1 octombrie prețul de import al gazului este calculat după o altă formulă. Este vorba de 70% prețul la petrol și 30% prețul spot al metanului.

#gaz #import #Grecia #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.