Bomba cu ceas din Europa care riscă să aducă dezastrul. Foametea şi războiul urmează

Seceta, foametea şi războiul vin uneori împreună. Seceta prelungită face ca războaiele pentru apă să devină o normalitate în SUA.

Nu sunt duse cu gloanţe şi bombe, ci între comunităţile locale cu mijloace juridice. În Franţa, unul din grânarele Europei, precipitaţiile aproape de cele mai scăzute cote din istoria meteorologiei locale ameninţă recoltele de cereale şi astfel speranţele că grâul francez poate deveni o rezolvare a crizei grâului ucrainean.

Ziarul francez Libération a dedicat un dosar editorial întreg secetei care va afecta nu doar agricultura ţării, ci şi pe cea europeană. Conflictul din Ucraina poate fi considerat ca fiind parţial un război pentru apă deoarece armata rusă, prin teritoriile ucrainene ocupate, a deschis pentru însetata Crimee accesul la apa din Nipru.

În Olanda, laboratorul agricol al Europei, fermierii avertizează că seceta din primăvară poate produce o penurie de alimente.

Autorităţile apreciază că anul acesta deficitul de precipitaţii poate stabili un nou record. Nivelul apei în râuri şi lacuri este atât de jos încât folosirea acestora pentru irigaţii a devenit periculoasă pentru floră şi faună şi, prin urmare, în multe situaţii interzisă. Iar agricultura olandeză este adesea dată ca exemplu de sustenabilitate.

În Spania, din cauza secetei, fermierii din Sierra Nevada reactivează un sistem de canale şi apeducte vechi de 1.000 de ani pentru a aduce apă din munţi. În iarnă, din cauza lipsei de precipitaţii, un bazin de acumulare spaniol a secat, dezvăluind un sat fantomă aflat pe fundul lacului. Seceta a lovit chiar şi capitala Norvegiei, Olso, ai cărei locuitori sunt rugaţi să facă economie la consumul de apă.

Iar în Ungaria, oamenii de ştiinţă avertizează că lacul Balaton, unul dintre cele mai mari lacuri cu apă dulce de pe continent, ar putea să sece în doar câteva decenii. Dar acolo, nivelul apei este menţinut ridicat artificial din motive economice. Europa este în cea mai mare parte un continent bogat, cu ţări care ştiu să coopereze, dacă este comparat cu altele. Riscurile ca seceta să producă crize alimentare care să degenereze în conflicte sunt mai mici decât în alte părţi. Însă seceta poate deveni un factor de destabilizare politică. Spre exemplu, Politico descrie cum schimbările climatice, asociate cu deficit de precipitaţii şi cu inundaţii, adică fenomene meteo extreme, hrăneşte extrema dreaptă.
Partidul Vox le spune fermierilor andalusieni ceea ce ei vor să audă: că efectele schimbărilor climatice pot fi atenuate prin tehnologie şi nu este nevoie de modificarea modelului de afaceri, este dispus să se implice în conflicte cu alte comunităţi pentru apă şi atacă regulile UE care interzic irigarea terenurilor agricole cu apă din zonele naturale acvatice protejate din apropiere.

În alte părţi ale lumii, lucrurile sunt mult mai complicate. Irakul se confruntă cu o secetă fără precedent. Accesul ţării la apă este condiţionat de ţările vecine Turcia, Siria şi Iran, care au barat cursurile marilor râuri. Ca de obicei în regiune, relaţiile între vecini sunt complicate.

Dacă în ultimii ani agricultura a făcut ca Irakul să fie autosuficient din punctul de vedere al recoltei de cereale, anul acesta seceta şi costurile de producţie – seminţe, carburanţi şi îngrăşăminte – mult mai mari ameninţă chiar ocupaţia de agricultor, scrie France24.

Greutăţile îi determină pe fermieri să-şi părăsească terenurile şi să plece la oraş în speranţa că vor găsi acolo de muncă.
Orientul Mijlociu este recunoscut pentru instabilitate şi războaie. La fel şi Africa.

Acolo, în unele regiuni situaţie este şi mai dramatică. În estul continentului, seceta este, de asemenea, una record, resursele sunt şi mai puţine. Cornul Africii – Somalia, Etiopia, Djibouti şi Eritrea ñ se confrunta şi înainte de războiul din Ucraina cu o criză alimentară. Acum, scumpirea grâului, a carburanţilor şi a îngrăşămintelor riscă să creeze foamete în masă, notează revista Foreign Policy. Aceasta înseamnă instabilitate. Yemenul, cu războiul nesfârşit dintre puterile regionale care-l devastează şi cu cea mai mare criza umanitară din lume, este la doar doi paşi distanţă.

În Europa, guvernele şi comunităţile răspund la secetă cu măsurile clasice.

În Franţa, în valea Drume, prefectura a anunţat încă din aprilie primele restricţii de anul aceasta în folosirea apei – ceva nemaiauzit în această perioadă a anului. Fermierii încearcă să facă faţă penuriei de apă prin ajutor reciproc şi sisteme de aprovizionare alternative. În întreaga Franţă primele culturi se anunţă catastrofale.

Autorităţile îndeamnă oamenii să facă economie la apă, iar în unele regiuni este sunt interzise spălatul maşinilor şi udatul grădinii. „Dragă Oslo! Avem mai puţină apă ca de obicei şi avem nevoie de ajutorul vostru pentru a economisi apa! Staţi mai puţin sub duş, închideţi robinetele când vă spălaţi pe dinţi şi evitaţi să udaţi peluzele. Faceţi aceste lucruri pentru Olso pentru a putea folosi apa în cotinuare acolo unde este cu adevărat important!“ Locuitorii capitalei Norvegiei s-au obişnuit să primească astfel de mesaje prin SMS de la primărie. Iar sondajele arată că cetăţenii se conformează. În Ungaria, autorităţile au emis prima alertă de secetă în martie, permiţând astfel fermierilor să utilizeze apa de suprafaţă cu mai puţine restricţii. Guvernul a anunţat că va investi 532 de milioane de euro în reabilitarea sistemelor de irigaţii din sudul uscat al ţării, dar în următorii opt ani. El speră să suplimenteze rezervele cu apă din Dunăre şi Tisa. Dar dacă fluviile seacă şi ele? În iarna anului 2018 secarea Rinului a împins economia Germaniei în pragul recesiunii.

#foamete #razboi #criză

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Autostrada Unirii, unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructură din România, riscă să intre într-o cursă contra cronometru pentru păstrarea finanțării europene. Potrivit unui reportaj realizat de TVR Iași, trei dintre cele patru tronsoane ale A8 dintre Moțca și Prut sunt în prezent blocate din cauza contestațiilor, deși pentru unele sectoare contractele de proiectare și execuție au fost deja semnate.

A8, care va lega Târgu Mureș de Ungheni, la frontiera cu Republica Moldova, are o lungime de aproximativ 260 de kilometri și un cost estimat la circa 9 miliarde de euro.

Cea mai dificilă parte a proiectului este sectorul montan dintre Miercurea Nirajului și Leghin, cu o lungime de aproximativ 159 de kilometri. Aici sunt prevăzute nu mai puțin de 47 de tuneluri și 437 de poduri, pasaje și viaducte.

Pe anumite loturi, precum Sărățeni–Joseni sau Grințieș–Pipirig, aproape jumătate din traseu va fi format din tuneluri sau viaducte, din cauza reliefului extrem de dificil.

Situația lucrărilor diferă însă foarte mult de la un sector la altul. În zona montană, toate contractele sunt deja semnate, iar pe mai multe loturi se află în desfășurare etapa de proiectare. Pe sectorul Târgu Mureș–Miercurea Nirajului, lucrările au ajuns la un stadiu de aproximativ 60%.

În schimb, problemele cele mai mari sunt pe sectorul estic al autostrăzii, spre Republica Moldova. Din cele patru tronsoane dintre Moțca și Prut, trei sunt blocate complet din cauza contestațiilor.

La această oră, potrivit TVR Iași, se lucrează efectiv în teren doar pe sectoarele Târgu Mureș–Miercurea Nirajului, Joseni–Ditrău și Leghin–Moțca, precum și la podul peste Prut de la Ungheni. Alte cinci tronsoane sunt în faza de proiectare, însă numai unul dintre acestea se află în județul Iași.

Un alt punct sensibil este tronsonul Târgu Frumos–Lețcani, unde câștigătorul licitației nu a fost încă desemnat. Pentru sectorul Lețcani–Ungheni, contestațiile urmează să ajungă în instanță, primele termene fiind așteptate abia spre mijlocul toamnei.

Întârzierile pun sub semnul întrebării accesarea finanțării prin mecanismul european SAFE. Termenele sunt extrem de strânse, iar reprezentanții implicați în proiect avertizează că procedurile nu ar trebui să se prelungească dincolo de sfârșitul acestui an.

În cazul în care blocajele se vor prelungi și în 2027, respectarea termenelor de finanțare ar putea deveni dificilă.

„Dacă intrăm în 2027, deja apar probleme vizavi de termene. Sperăm să ne încadrăm în acest scenariu. În cazul în care nu ne vom încadra, rămâne bugetul de stat și alte organisme financiare”, se arată în reportajul TVR Iași.

Problema este că alternativele de finanțare sunt limitate, iar bugetul de stat al României este deja supus unei presiuni considerabile.

„Momentan nu întrevedem alte surse de buget. Rămâne bugetul de stat, care știm cu toții că este destul de încărcat. Ne bazăm pe mecanismul SAFE, în sensul să semnăm toate contractele și să accesăm acel împrumut. Termenul limită este fix și rigid”, se mai precizează în reportaj.

Condițiile programului sunt stricte. Toate fondurile alocate prin mecanismul SAFE trebuie cheltuite, iar lucrările finanțate trebuie finalizate integral până la 31 decembrie 2030.

Orice depășire a acestei date ar putea însemna pierderea finanțării europene, iar diferența necesară pentru finalizarea lucrărilor ar urma să fie suportată din bugetul României.

Potrivit contractelor, constructorii au la dispoziție aproximativ 10 luni pentru etapa de proiectare, urmate de trei ani pentru execuția efectivă. În aceste condiții, fiecare lună pierdută în contestații, proceduri administrative sau obținerea autorizațiilor de construire micșorează marja disponibilă până la termenul-limită din 2030.

Autostrada Unirii este considerată o infrastructură strategică atât pentru România, cât și pentru Republica Moldova, întrucât va crea prima conexiune rutieră de mare viteză continuă dintre Transilvania, Moldova românească și frontiera de la Ungheni. În timp ce pe unele sectoare șantierele avansează, partea estică a A8 rămâne însă prinsă între contestații, proceduri și un calendar european care nu permite întârzieri.