Ce au în comun ouăle de ciocolată și defrișările de păduri tropicale? Iată răspunsul

Se apropie Paștele, iar pe rafturile magazinelor se acumulează bunătăți din ciocolată din întreaga lume. Ouă de ciocolată, iepurași de ciocolată, tartine de ciocolată și multe altele. Dar ce au în comun toate aceste produse de ciocolată? Răspunsul este că majoritatea acestor produse conțin ulei de palmier.

În ultimele decenii, producția de ulei de palmier a crescut considerabil. Între 1995 și 2015, a crescut de la 14 milioane de tone la peste 60 de milioane de tone. În același timp au crescut și controversele referitor la impactul asupra ecosistemelor și a sănătății.

Uleiul de palmier este în prezent cel mai produs și consumat ulei din lume. Acest ulei se conține în majoritatea bunurilor de larg consum și a produselor cosmetice pe care le putem cumpăra în magazine. Cercetările efectuate de WWF au sugerat chiar că aproximativ jumătate din produsele ambalate vândute astăzi în supermarketurile din întreaga lume conțin ulei de palmier, scrie EuroNews.

Uleiul de palmier oferă produseor alimentare și ciocolatei finețe, iar în cosmetică, crește vâscozitatea și este utilizat pentru a reține umezeala în piele.

Uleiul este extras dintr-o cultură deosebit de productivă. Pe bază de hectar, palmierii cu ulei sunt de până la 10 ori mai eficienți în producția de ulei decât alte culturi, cum ar fi rapița, soia, măslinele și floarea-soarelui.

În ultimii ani, producția pe scară largă de ulei de palmier este asociată cu defrișarea pădurilor tropicale?

„Arborii care produc ulei de palmier sunt originari din regiunile tropicale, având nevoie de condiții calde și relativ umede. În aceste zone există puțin teren disponibil pentru cultivare, în afară de zonele care ar putea fi, sau ar fi putut fi odată pădure tropicală. Prin urmare, uleiul de palmier este deseori atribuit defrișărilor pădurilor tropicale „, spune dr. Jake Bicknell, un om de știință în domeniul conservării la Universitatea din Kent.

De asemenea, el a menționat că „pădurile tropicale sunt unul dintre cei mai complecși din punct de vedere ecologic și biomi biodiversi și cel mai mare depozit de carbon din lume, astfel încât pierderea lor este disproporționat negativă pentru sustenabilitatea planetei noastre”.

În ultimii ani au fost defrișate milioane de hectare de păduri tropicale pentru producția uleiului. Una dintre problemele principale este că pădurile tropicale ar putea găzdui de cinci ori mai multe specii de animale decât aceste plantații.

Deci, prin distrugerea lor, observăm pierderea habitatului pentru unele dintre cele mai amenințate specii din lume, cum ar fi orangutanii și tigrii sumatran.

Cu toate acestea, alternativele uleiului de palmier sunt probabil mai proaste pentru mediu. Iată de ce interzicerea totală a producției uleiului de palmier nu este o metodă binevenită.

#ulei de palmier #defrisare #ciocolata

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Compania Laminorul Danube Metallurgical Enterprise SRL (LDME), care a cumpărat în urmă cu 4 ani unitatea de producție de țevi din oțel de la Oțelu Roșu din Caraș Severin, unde activitatea siderurgică este atestată documentar de peste două secole, a intrat în insolvență la solicitarea mai multor creditori, printre care s-a numărat și unul dintre acționari, dar intenționează să se reorganizeze prin atragerea de noi investitori și vânzarea de active neesențiale, relevă date analizate de Profit.ro.

Activitatea siderurgică are o vechime de peste 200 de ani la Oțelu Roșu, fiind atestată documentar prima dată în 1796, în vremea Imperiului Habsburgic.

Principalii acționari ai LDME sunt firma poloneză Sunningwell International Polska, fondată, controlată și condusă de omul de afaceri polonez Marek Frydrych, și Omnisteel SRL din Republica Moldova, deținută de oamenii de afaceri basarabeni Valentin Eșanu (35%), exportator de deșeuri metalice de peste Prut, Andrei Zabolotnîi (35%), proprietarul companiei IT Omnicom, și Alexandru Rotaru (30%).

LDME a cumpărat în 2019 activele de producție siderurgică din Oțelu Roșu de la Ductil Steel, societate ce a făcut parte din portofoliul local al grupului rus Mechel și este controlată acum indirect de către rusul Victor Chumakov, prin Invest Nikarom. Ductil Steel se află în insolvență din 2013.

Proprietarul combinatului Oțelu Roșu are datorii totale recunoscute de 153,5 milioane lei, din care peste 81% (125,04 milioane lei) reprezintă o creanță garantată a ANAF. Tot garantate sunt și creanțele Primăriei Oțelu Roșu (3,15 milioane lei) și Sindicatului Ductil (2,09 milioane lei).

″(…) în 2019, LDME a achiziționat ansamblul funcțional de laminare aflat în patrimoniul Laminorul Brăila, la un preț de 6.000.000 euro, cu plata prețului în rate (…). Debitoarea a achitat prima tranșă din preț, însă începând cu scadența celei de-a doua rate, din cauza apariției pandemiei, care a avut ca urmare scăderea comenzilor, LDME s-a confruntat cu dificultăți financiare, devenind imposibil să respecte planul de plată a ratelor, în total fiind achitate 2.000.000 euro. Față de aceste împrejurări, vânzătoarea a solicitat rezoluțiunea contractelor de vânzare încheiate, bunurile revenind în patrimoniul vânzătoarei, LDME pierzând sumele de bani achitate. După pierderea dreptului de proprietate asupra activelor din Brăila, LDME a suportat plata către aceștia a salariilor pentru întreg anul 2020 (+3 salarii compensatorii), în condițiile în care activitatea de producție a fost suspendată pe toată durata pandemiei. (…) Societatea a fost nevoită să disponibilizeze aproximativ 200 de angajați, de aceasta fiind înștiințat și sindicatul care reprezintă interesele angajaților (…)″, se mai afirmă în document.

Planul inițial din 2019 al LDME la Oțelu Roșu prevedea atingerea unui nivel de producție de 850.000 de tone de oțel lichid pe an și lărgirea gamei de produse, cu elemente precum profile pentru structuri de construcții, secțiuni pentru construcția de nave sau traverse de cale ferată.