La fel ca în Belarus, kazahii s-au revoltat pentru că n-au mai suportat un regim cleptocrat care monopolizează totul şi care parazitează resursele ţării.
Cine vrea să vadă de ce este capabilă elita conducătoare din Kazahstan nu trebuie să privească mai departe de soţii fetei celei mari a lui Nursultan Nazarbaev. Unul s-a sinucis în circumstanţe dubioase, dar a murit foarte bogat, iar celălalt prosperă. Lămuritoare sunt şi averile amantelor fostului preşedinte.
O investigaţie privind un manager de top al companiei de transport de gaze din Kazahstan dezvăluie ascensiunea acestuia în societate şi o reţeaua informală de afaceri, o dovadă suplimentară că legăturile cu familia fostului preşedinte sunt cea mai directă cale de succes în ţara din Asia Centrală, scrie The Diplomat, citat de businessmagazin.ro.
Este vorba de Kairat Şaripbaev, despre care se zvoneşte că ar fi soţul Darigăi Nazarbaeva, fiica cea mare a fostului preşedinte Nursultan Nazarbaev. Un videoclip cu nunta lor neoficială a fost postat online în 2020. Oficial, singura ocupaţie a lui Şaripbaev este de a fi directorul general al KazTransGas, o companie de transport de gaze aflată anterior sub umbrela companiei de stat de petrol şi gaze KMG. În martie 2021, compania a ieşit din KMG, dar a rămas sub tutela Samruk-Kazina, fondul suveran de active al ţării.
O investigaţie a direcţiei kazahe al RFE/RL, cunoscută local sub numele de Radio Azattyq, a asociat numele lui Şaripbaev de mai multe companii înfiinţate în 2014 care îşi desfăşoară activitatea în mai multe sectoare, de la imobiliare la produse farmaceutice şi până la vânzarea de echipamente pentru industria gazelor naturale.
În 2014, Armania, la acea vreme o companie destul de obscură, a cumpărat Hotelul Duman din capitală la un preţ redus de la KMG, care finanţase construcţia cu şapte ani mai devreme. Radio Azattyq arată că Armania este la finalul firului deţinută de două companii, Tian-Shan Holding, înregistrată în Singapore, legată de Şaripbaev, şi Grupul DLS, înregistrat la Almaty, legat de Nazarbaeva.
Armania şi KazTransGas au sediul comun, ambele fiind înregistrate la aceeaşi adresă în Nur-Sultan (oraş numit aşa după preşedintele Nazarbaev). După ce a lucrat ca manager în companii de stat timp de 15 ani, Şaripbaev a fost recompensat cu funcţia de director la KazTransGas în decembrie 2015. Important este că din iulie 2014 până cel puţin în 2016, Şaripbaev a fost şi acţionar minoritar la Bank RBK, un creditor de mărime medie care are legătură cu Nazarbaev prin fratele acestuia Bolat. Pentru a ajuta la dispariţia lui Şaripbaev din registrul companiilor private, omul de afaceri local Aset Nurdos a devenit directorul mai multor întreprinderi asociate anterior cu Şaripbaev şi cu alte companii din domeniul gazelor naturale.
Potrivit datelor de la Samruk-Kazina, Nurdos nu este afiliat cu KazTransGas şi subsidiarele acesteia, deşi documentele depuse la ministerul finanţelor îi menţionează numele în legătură cu Intergas Central Asia, o subsidiară a KazTransGas. Nurdos este, de asemenea, patronul Gas Processing Company, care administrează o fabrică de procesare a gazelor în regiunea de nord Aktobe, şi GPC Investment, care administrează o altă fabrică în regiunea Atyrau din vestul ţării.
O altă investigaţie, bazată pe informaţii din documente financiare făcute publice prin scandalul Pandora Papers, face şi mai multă lumină în modul în care bogaţii Kazahstanului (şi nu numai) folosesc companii offshore – şi anonimatul pe care acestea îl oferă – pentru a transfera bani. Documentele expun inevitabil şi frânturi din viaţa de familie a dictatorului Nazarbaev.
În Aktobe, compania de procesare a gazului a lui Nurdos este legată de Kazakhoil Aktobe, o companie petrolieră deţinută în comun de KMG şi Sinopec din China şi care exportă 70% din producţie. În Atyrau, uzina de procesare a gazelor deţinută de Nurdos este conectată cu NCOC, un consorţiu între companii străine şi KMG, care operează zăcământul gigant Kashagan.
Înregistrată în 2019 cu cinci angajaţi, GPC Investment a putut finanţa construcţia fabricii pentru 860 de milioane de dolari. Ambele companii au semnat contracte cu KazTransGas, expunându-l pe Şaripbaev unui potenţial conflict de interese. Nu este clar de ce relaţia dintre Şaripbaev şi Nazarbaeva rămâne un secret atât de mare. Se zvoneşte că cei doi formează un cuplu de aproape un deceniu.
Într-un articol din 2019 din Financial Times despre potenţialul de privatizare în sectorul energetic al Kazahstanului, Şaripbaev a fost din nou asociat cu Nazarbaeva, „ale cărei interese de familie în industria gazelor ar putea limita dorinţa ei de a deschide industria”. Dariga a ocupat funcţii înalte, cum ar fi cea de vicepremier sau de preşedinte al Senatului. Este, de asemenea, o prosperă femeie de afaceri, deţinând, printre altele, companii offshore care au făcut afaceri cu statul. Dosarele Panama sugerează că Dariga a deţinut, cum altfel decât printr-un offshore, proprietatea 221B Baker Street, faimoasă pentru că acolo ar fi fost adresa lui Sherlock Holmes. Fiica lui Nazarbaev a fost demisă din funcţia de şefă a Senatului de succesorul tatălui ei, Kasîm-Jomart Tokaev, considerat aliat al acestuia. În 2020, înainte de moartea sa, fiul lui Nazarbaeva, Aisultan, a declarat presei că Şaripbaev era soţul mamei sale şi că au fost angajaţi într-un „război secret” împotriva lui Kairat Boranbaev, un oligarh din industria gazelor şi fostul socru al lui Aisultan. Băiatul Nazarbaevei a fost fotbalist profesionist, dependent de cocaină şi a murit la Londra în 2020, una din cauzele menţionate fiind stop cardiac. Tatăl său a fost Rakhat Aliev, şi el mort, în circumstanţe dubioase. După demisia sa neaşteptată din martie 2019, observatorii erau îndoieli că Nursultan Nazarbaev, care a condus ţara timp de trei decenii, va dispărea brusc din politică şi că influenţa sa se va diminua. El şi-a păstrat o mare parte din puterea politică până la revolta de anul acesta, când a fost deposedat de unele atribuţii de chiar cel pe care tot el l-a ales ca succesor şi preşedinte. Cazul lui Şaripbaev pare să fie o dovadă în plus că influenţa fostului preşedinte a continuat să fie crucială pentru supravieţuirea şi reproducerea elitei politice şi de afaceri din Kazahstan.
Fostul ginere al fostului preşedinte a fost, printre altele, viceministru de externe, ambasador în Austria, şeful Fiscului, vicedirector al serviciilor de securitate şi a avut interese de afaceri în sectorul bancar, al petrolului şi gazelor, media, telecomunicaţii şi agricultură. A fost un om foarte bogat.
O altă investigaţie, bazată pe informaţii din documente financiare făcute publice prin scandalul Pandora Papers, face şi mai multă lumină în modul în care bogaţii Kazahstanului (şi nu numai) folosesc companii offshore – şi anonimatul pe care acestea îl oferă – pentru a transfera bani. Documentele expun inevitabil şi frânturi din viaţa de familie a dictatorului Nazarbaev. În timp ce un titlu de presă principal se concentrează pe ceea ce relevă documentele despre legătura dintre o femeie despre care se presupune că ar fi de mult timp într-o relaţie secretă cu preşedintele rus Vladimir Putin şi un apartament de lux din Monaco, alte documente sugerează că beneficiarul tranzacţiilor offshore între unii dintre oligarhii Kazahstanului a fost una dintre soţiile neoficiale ale preşedintelui kazah Nursultan (primul de la independenţa ţării faţă de URSS). Ancheta a găsit că Assel Kurmanbaeva – tokala lui Nazarbaev sau soţie neoficială – a primit 30 de milioane de dolari „aparent pentru aproape nimic” după o serie de transferuri de acţiuni între şase companii offshore legate de doi oligarhi kazahi care au legături strânse cu Nazarbaev. Kurmanbaeva, acum în vârstă de 41 de ani, a câştigat concursul de frumuseţe Miss Kazahstan în adolescenţă în 1999 şi de atunci s-a zvonit că ar fi într-o relaţie amoroasă cu Nazarbaev, acum în vârstă de 82 de ani. Când Rakhat Aliev, fostul soţ al fiicei mai mari a lui Nazarbaev, Dariga, se duela cu Nazarbaev din exil, acesta ar fi făcut publice fotografii cu Kurmanbaeva şi paşapoartele celor doi copii ai ei. Paşapoartele celor doi copii enumerau numele de familie „Nursultanuli”, care în mod normal sugerează că numele tatălui lor este Nursultan (unul din numele lui Nazarbaev). În 2015, Aliev a murit într-o închisoare din Austria, aparent prin sinucidere. Acesta îşi aştepta acolo procesul pentru ucidere, faptă de care a fost acuzat de procurori kazahi după ce a căzut din graţiile preşedintelui său. Aliev a fost acuzat şi de trădare prin încercarea unei lovituri de stat contra lui Nazarbaev, de tortură şi spălare de bani.
Fostul ginere al fostului preşedinte a fost, printre altele, viceministru de externe, ambasador în Austria, şeful Fiscului, vicedirector al serviciilor de securitate şi a avut interese de afaceri în sectorul bancar, al petrolului şi gazelor, media, telecomunicaţii şi agricultură. A fost un om foarte bogat.
Kurmanbaeva, după cum arată ancheta citată, este director artistic la două instituţii de dans administrate de stat şi deţine mai multe firme implicate în activităţile legate de dans, dar averea ei pare să fi primit un impuls uriaş cu o plată de 30 de milioane de dolari din tranzacţii cu acţiuni la mai multe companii offshore kazahe în care sunt implicaţi oligarhi kazahi Vladimir Ni şi Vladimir Kim. Ni, un etnic coreean născut în Orientul Îndepărtat al Rusiei Sovietice, a murit în 2010 şi s-a spus că este unul dintre „cei mai longevivi şi cei mai fideli asociaţi ai lui Nazarbaev”. Ni a fost implicat în privatizarea industriei miniere din Kazahstan la mijlocul anilor 1990, aducându-l în rândurile elitei pe un alt etnic coreean, pe mai tânărul Vladimir Kim.
Ni s-a retras din serviciul guvernamental la sfârşitul anilor 1990, alăturându-se în Consiliul de Administraţie al Kazakhmys – gigantul minier kazah în mare parte privat. Kim a devenit preşedintele companiei. Cei doi au făcut o rocadă. Când Kazakhmys a devenit companie publică în 2005, a fost dezvăluit că Kim era cel mai mare acţionar, cu o participaţie de 39%. Acolo unde cei doi Vladimiri şi Kurmanbaeva se intersectează este o serie de tranzacţii cu acţiuni între şase companii offshore, în special EMES Holding & Finance, înregistrată în Insulele Virgine Britanice (BVI), la care Ni a devenit acţionar în 2008, şi Landra Services, un alt offshore.
Kumanbaeva a fost partener la EMES, iar acţiunile ei au fost transferate către Landra Services. Nu este clar dacă vreuna dintre „companii” avea la bază vreo afacere concretă. După moartea lui Ni, Kurmanbaeva a vândut Landra Services familiei lui Ni, încasând 30 de milioane de dolari. Kim a fost martor cu semnătură la înţelegere.