Criza din sistemul bancar: Panica după prăbuşirea băncilor din SUA se extinde în Japonia

Acţiunile celor mai mari bănci japoneze au scăzut puternic marţi, pieţele globale reacţionând la vânzările masive din sectorului bancar din SUA şi la incertitudinile legate de ratele dobânzilor în urma prăbuşirii Silicon Valley Bank, scrie FT.

Traderii din Tokyo au declarat că se aşteaptă la o a doua zi de sprijin masiv pe piaţa de acţiuni din partea Băncii Japoniei pentru a evita o prăbuşire mai mare. Indicele japonez Topix Banks a scăzut cu până la 7,8%, fiind pe cale să aibă cea mai proastă zi din ultimii trei ani, în timp ce Topix a scăzut cu peste 3,1%.

Lovitura suferită de acţiunile bancare asiatice a venit după ce investitorii au aruncat luni acţiunile unui grup de creditori regionali din SUA, în ciuda promisiunilor preşedintelui Joe Biden de a face “tot ce este necesar” pentru a proteja deponenţii de consecinţele imploziei SVB.

De asemenea, investitorii aşteaptă marţi datele privind inflaţia din SUA, care se aşteaptă să arate că presiunile asupra preţurilor rămân ridicate, ceea ce ar putea complica calea de decizie a Rezervei Federale privind ratele dobânzilor, în condiţiile în care aceasta se confruntă cu trei falimente bancare şi cu îngrijorări privind stabilitatea financiară.

Prăbuşirea SVB şi turbulenţele care au urmat în sistemul bancar au generat aşteptări în rândul investitorilor şi economiştilor că Fed ar putea încetini ritmul de creştere a ratelor dobânzilor, ceea ce a dus la scăderea randamentelor titlurilor de stat.

La sfârşitul săptămânii, Fed a anunţat o facilitate de împrumut de urgenţă şi a garantat că toţi deponenţii de la SVB şi Signature Bank îşi vor putea recupera fondurile, în timp ce guvernul britanic a contribuit la medierea unui acord pentru ca HSBC să achiziţioneze divizia locală a SVB.

În ciuda intervenţiilor, acţiunile băncilor americane au scăzut luni. Indicele KBW Nasdaq Bank a scăzut cu 11,7% în SUA, băncile regionale înregistrând cea mai mare prăbuşire din cauza îngrijorărilor legate de faptul că creditorii mai mici ar putea avea bilanţuri mai precare.

First Republic Bank a scăzut cu 61,8%, Western Alliance Bancorp a pierdut 47,1%, iar KeyCorp a scăzut cu 27,3%.

Acţiunile din Asia au scăzut marţi, trase în jos de bănci. Indicele Kospi din Coreea de Sud a scăzut cu 1,9%. Indicele Hang Seng din Hong Kong a pierdut 1,8%, în timp ce indicele CSI 300 din China a scăzut cu 0,8%.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#indice #bănci #Japonia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.