În calitate de părinți, dorim ca copiii noștri să se simtă bine cu ei înșiși, așa că încercăm să-i lăudăm cât mai mult posibil.
Nu este neapărat un lucru rău. Cercetările arată că există beneficii în a lăuda copiii. Un compliment simplu poate genera valoare de sine și mândrie. Cu toate acestea, depinde ce fel de laudă oferim, precum și când și cât de des.
Supraevaluarea talentului unui copil („Acest lucru pare uimitor!” „Ești atât de frumos!” „Bună treabă!”) poate avea efecte negative asupra stimei de sine a lui. Reacțiile exagerate, pot determina copiii să se concentreze doar asupra lucrurilor care le pot afecta stima de sine. S-ar putea să simtă anxietate de performanță („Dacă greșesc acest răspuns, sunt prost”), de exemplu, sau cred că sunt apreciați doar pentru aspectul lor („Ce se întâmplă dacă oamenii cred că arăt ciudat în această cămașă? Atunci au câștigat ‘ nu mă iubești ”).
Deci, ar trebui să nu-ți lauzi deloc copiii? Desigur că nu. Dar există modalități corecte și greșite de a lăuda. Iată ce fac întotdeauna părinții copiilor încrezători, auto-motivați și puternici din punct de vedere mental:
1. Ei laudă procesul
Când lăudați procesul (de exemplu, copilul depune eforturi într-o sarcină de matematică), în loc de talent sau rezultat (de exemplu, capacitatea naturală a copilului de a rezolva rapid problemele de matematică), copiii sunt mai predispuși să dezvolte o atitudine pozitivă față de provocările viitoare .
În anii ’90, Carol S. Dweck, profesor de psihologie la Stanford’s Graduate School of Education, a studiat efectele acestor tipuri de laude. Într-un experiment, unui grup de copii i s-a spus că au avut succes pentru că erau deștepți, în timp ce celui de-al doilea grup i s-a spus că au avut succes pentru că au muncit din greu.
Când celor două grupuri li s-au oferit o varietate de puzzle-uri, copiii din al doilea grup au fost mai predispuși să aleagă un puzzle mai greu. Dweck a constatat, de asemenea, că lăudarea procesului îi face să fie mai susceptibili să se simtă încrezători într-o sarcină, chiar dacă au greșit.
2. Nu fac din ea niciodată o competiție
Părinților le place să compare – nu ne putem abține! Și uneori, chiar le vom spune copiilor noștri că sunt mai buni decât alții („Ai marcat mai multe goluri decât toți coechipierii tăi la un loc!”).
Adesea, se face cu intenții bune. Vrem să se simtă la fel de mândri ca și noi și să fie motivați să facă și mai bine data viitoare … dar din toate motivele greșite.
Nu este sănătos să fii prins într-un cerc vicios de concurență. Comparațiile sociale îi pot învăța pe copii să măsoare întotdeauna succesul pe baza rezultatelor altor persoane.
Și mai rău, potrivit cercetărilor, oferirea de laude copiilor în ceea ce privește comparația, în unele cazuri, poate cultiva narcisismul, comportamentul de căutare a atenției și lipsa valorilor muncii în echipă.
O abordare mai bună? Încurajați-i să compare eforturile lor din trecut cu eforturile lor actuale, mai degrabă decât cu alte persoane. Acest lucru îi face să se autodepășească și să nu mai compare rezultatele sale cu cele ale colegilor/prietenilor.
3. Folosesc un limbaj de observație
În loc să spuneți „Este atât de bine!”, Poate doriți să spuneți: „Îmi plac culorile din pictura ta. Spune-mi mai multe despre motivul pentru care le-ai ales. ” (Iată ce înseamnă a lăuda procesul.)
Un alt exemplu: În loc să spui: „Arătai ca un profesionist, mergând pe bicicleta aia!”, Părinții copiilor motivați ar putea spune ceva de genul: „Ai fost atât de atent și concentrat în timp ce conduceai bicicleta. Chiar și când te-ai clătinat puțin și aproape căzi, ai continuat! A fost grozav de urmărit. ”
Aceste modificări simple de limbaj vă pot ajuta copiii să se simtă mândri de ei înșiși pentru că depun eforturi în ceva. De asemenea, îi poate face mai entuziasmați să-și asume lucruri mai provocatoare în viitor.
În cele din urmă, este important să creăm un mediu de siguranță emoțională. Dacă copilul nu a reușit un test de ortografie, abțineți-vă să le spuneți că ar fi trebuit să studieze mai mult. În schimb, întreabă-i ce cred că pot face pentru a se îmbunătăți data viitoare.
Copiii trebuie să știe că pot veni la părinții lor nu numai atunci când au făcut ceva bine, ci și atunci când se luptă cu o anumită sarcină sau provocare.
