De la Raiffeisen-Leasing la șefia CNPF

Cornelia Cozlovschi, care a deținut anterior funcția de director Raiffeisen-Leasing Moldova a fost propusă la șefia CNPF. Comisia economie, buget și finanțe a examinat candidatura, în ședința de astăzi, și a emis aviz pozitiv pentru aprobarea acesteia.

Cornelia Cozlovschi deține experiență de activitate în sectorul bancar și de leasing, inclusiv în funcții de top management, precum și în serviciul public.

În opinia sa, piața de capital deține un potențial uriaș care în țara noastră nu este valorificat pe deplin. Cornelia Cozlovschi consideră necesar de a identifica noi oportunități de dezvoltare și de diversificare a instrumentelor financiare pe piața de capital din Republica Moldova.

În data de 9 septembrie, Parlamentul a votat demisia in corpore a conducerii Comisiei Naționale a Pieței Financiare. Este vorba de președintele CNPF, Valeriu Chițan, vicepreședinții Nina Dosca și Iurie Filip, precum și membrii comisiei, Victor Captari și Viorel Miron. Aceștia au fost acuzați inclusiv de faptul că au admis îndatorarea populației la organizațiile de creditare nebancară.

Pe 7 octombrie, deputații au aprobat desemnarea lui Vitalie Lemne în funcția de membru și vicepreședinte al Consiliului de administrație al CNPF, pentru un mandat de cinci ani.

În conformitate cu Legea privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, Consiliul de administrație este un organ colegial compus din cinci membri, inclusiv președinte, doi vicepreședinți și doi membri. Aceștia deţin funcţii de demnitate publică prin numire.

Astfel, în prezent, rămân vacante funcțiile de președinte, de un vicepreședinte și de doi membri ai Consiliului de administrație.

#sef #CNPF #companie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.