De la scheletul de Deinotherium la costumele naționale – comorile celui mai vechi muzeu din Moldova

07 Sept. 2026, 08:45
 // Categoria: Actual // Autor:  Grîu Tatiana
07 Sept. 2026, 08:45 // Actual //  Grîu Tatiana

În centrul Chișinăului se află unul dintre cele mai vechi și valoroase spații culturale ale Republicii Moldova: Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Fondat în anul 1889, este cel mai vechi muzeu din țară și unul dintre cele mai importante centre de cercetare și conservare a patrimoniului natural și etnografic.

Clădirea, proiectată de arhitectul Vladimir Țîganco, este una dintre cele mai originale construcții din Chișinău. Arhitectura sa este inspirată din stilul mauritan, specific țărilor islamice din nordul Africii. Fațada simetrică este decorată cu panouri policrome din maiolică, ferestre în formă de potcoavă și ornamente decorative. În interior, vizitatorii pot observa vitralii policrome și elemente epigrafice inspirate din arta orientală.

De-a lungul timpului, muzeul și-a extins domeniul de activitate. Dintr-un muzeu agricol, instituția a devenit un centru complex dedicat naturii, culturii tradiționale și evoluției societății pe teritoriul Basarabiei, iar mai târziu al Republicii Moldova.

Expoziția permanentă a muzeului poartă genericul „Natura. Omul. Cultura”. Amenajată pe o suprafață de peste 2000 de metri pătrați, aceasta prezintă evoluția lumii organice, relația dintre om și natură, utilizarea resurselor naturale și particularitățile mediului din Republica Moldova.

Unul dintre cele mai impresionante exponate este scheletul unui Deinotherium gigantissimum, descoperit în 1961 lângă satul Pripiceni-Rezeși. Cu o lungime de aproximativ șase metri și o înălțime de patru metri, acesta este unul dintre cele mai mari schelete ale acestei specii descoperite vreodată.

Colecțiile muzeului includ peste 200 de mii de piese: obiecte etnografice, costume tradiționale, covoare basarabene, colecții zoologice și botanice, dar și tezaure arheologice descoperite în diferite zone ale țării. Printre acestea se numără tezaurele de la Cărbuna, Valea-Rusului sau Lărguța, unde au fost găsite monede din secolul IV î.e.n. cu efigia regelui Macedoniei Filip al II-lea.

Pe teritoriul muzeului se află și o Grădină Botanică, amenajată încă din 1906. Aici sunt cultivate cele mai răspândite specii de plante, arbori și arbuști din Republica Moldova. În cadrul grădinii funcționează și un vivariu, unde pot fi văzute păsări rare, reptile și pești.

De mai bine de un secol, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală rămâne unul dintre cele mai importante centre științifice și culturale ale țării. Colecțiile sale spun povestea naturii și a tradițiilor moldovenești, iar fiecare sală îi poartă pe vizitatori într-o călătorie prin istoria și identitatea acestui spațiu. Muzeul poate fi vizitat de marți până miercuri între orele 10:00 și 18:00, iar de joi până duminică între orele 10:00 și 17:00.

08 Sept. 2026, 16:21
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
08 Sept. 2026, 16:21 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Șeful Petrotel-Lukoil, Dan Dănulescu, confirmă că societatea a solicitat autorităților americane emiterea unei licențe specifice OFAC care să permită repornirea rafinăriei de la Ploiești, aflată în prezent în insolvență și oprită din octombrie anul trecut. Compania susține că nu cere ocolirea sancțiunilor, ci un cadru juridic explicit care să permită reluarea producției în condiții legale și verificabile.

Potrivit conducerii Petrotel-Lukoil, scrisoarea de clarificare primită anterior de autoritățile române din partea SUA nu este suficientă pentru reluarea activității. În aprilie, Ministerul Energiei de la București anunțase că primise o clarificare favorabilă, însă în iunie operatorul a transmis că documentul nu oferă protecția juridică necesară pentru toate operațiunile comerciale implicate, notează medifax.ro.

„Petrotel continuă demersurile pentru obținerea unei licențe OFAC specifice, care să permită reluarea activității într-un cadru juridic clar. Nu solicităm ocolirea regimului de sancțiuni, ci un mecanism explicit, limitat și verificabil”, a declarat Dan Dănulescu, director general executiv și președinte al directoratului Petrotel-Lukoil.

Compania argumentează că o rafinărie ținută prea mult timp în conservare se degradează tehnic, iar fiecare lună de staționare majorează costurile unei eventuale reporniri. Instalațiile trebuie menținute permanent, iar echipamentele sunt expuse coroziunii, umidității, variațiilor de temperatură și altor procese care le pot afecta integritatea.

Conducerea Petrotel mai susține că insolvența, deschisă la 26 august 2026, oferă companiei un cadru de protecție și negociere cu creditorii, dar nu poate înlocui licența necesară pentru reluarea producției comerciale.

Un alt argument invocat este situația pieței carburanților din România. Petrotel are o capacitate instalată de aproximativ 2,4 milioane de tone de țiței pe an, echivalentul a circa 20% din capacitatea națională de rafinare. În regim normal, rafinăria poate produce aproximativ 1,1 milioane de tone de motorină și 600.000 de tone de benzină anual.

Oficialii companiei admit că repornirea Petrotel nu ar garanta automat o ieftinire a carburanților, însă susțin că revenirea unei capacități interne importante ar putea reduce dependența de importuri, ar diversifica sursele de aprovizionare și ar întări reziliența pieței.

„Nu promitem că o singură rafinărie poate controla prețul carburanților. Dar o țară este mai rezilientă atunci când își folosește capacitățile de rafinare”, a mai declarat Dănulescu.

Petrotel-Lukoil susține că eventuală licență OFAC ar trebui să permită operarea într-un cadru strict, cu separarea fluxurilor financiare de entitățile sancționate, trasabilitatea plăților, utilizarea materiilor prime permise și raportarea către administratorul judiciar și autorități.

Rafinăria Petrotel-Lukoil a intrat în insolvență la 26 august, în contextul datoriilor acumulate după oprirea producției. Potrivit documentelor citate în material, compania are datorii de 247 milioane de lei către furnizori și aproximativ 225 milioane de euro către acționarul majoritar Litasco.