Diferență notabilă de salarii între guvernatorii băncilor centrale: Anca Dragu și Mugur Isărescu

Guvernatoarea Băncii Naționale a Republicii Moldova, Anca Dragu, primește un salariu lunar net de aproximativ 8.400 de euro, echivalentul predecesorului său Octavian Armașu. Acest venit este de aproape de trei ori mai mic decât salariul omologului său de la Banca Națională a României, Mugur Isărescu.

Nominalizarea surprinzătoare a Ancăi Dragu în funcția de guvernator al Băncii Naționale a Republicii Moldova a fost marcată de faptul că, cu jumătate de an înainte de a fi numită în această poziție, a depus cererea pentru cetățenia moldovenească. Cetățenia i-a fost acordată oficial pe 21 decembrie 2023, iar a doua zi, pe 22 decembrie, a fost instalată în funcție, înlocuindu-l pe Octavian Armașu, demis de Parlamentul Moldovei în urma implicării în dosarul „furtul miliardului”.

Salariul Ancăi Dragu se situează la același nivel cu cel al predecesorului său, Octavian Armașu, având un venit lunar net de 163.000 de lei moldovenești (aproximativ 8.400 de euro), potrivit declarației de avere depusă de Armașu.

În comparație, guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, încasează lunar 21.500 de euro net, reprezentând aproximativ de trei ori mai mult decât salariul estimat al Ancăi Dragu. Isărescu a declarat venituri salariale anuale de peste 1 milion de lei, inclusiv surse suplimentare, precum cei 30.000 de lei de la Academia Română și o pensie de aproape 238.000 de lei. Diferențele semnificative dintre salariile celor doi guvernatori atrag atenția asupra disparităților financiare între cele două țări.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#bnm. bnr #dragu #Isărescu #salariu

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ucraina intenționează să ceară modificarea proiectului de acord propus de Statele Unite privind resursele minerale, solicitând în special majorarea investițiilor americane, potrivit agenției Bloomberg, care citează surse apropiate negocierilor.

Oficialii de la Kiev se tem că actuala formă a acordului ar putea complica parcursul european al Ucrainei, întrucât documentul prevede drepturi exclusive pentru SUA în toate proiectele majore de infrastructură și în distribuția profitului generat de un fond comun de investiții. De asemenea, accesul extins la resurse strategice ar putea marginaliza Uniunea Europeană în relația economică cu Ucraina.

Un alt punct sensibil este posibilitatea ca înțelegerea să implice, direct sau indirect, obligația Ucrainei de a compensa sprijinul militar și economic oferit de SUA de la începutul invaziei ruse.

Pe 28 martie, oficialii ucraineni au avut o videoconferință cu partenerii americani, inclusiv cu juriști specializați, pentru a cere clarificări și a semnala potențialele conflicte dintre acord și obiectivele strategice ale Kievului.

Potrivit surselor Bloomberg, reprezentanții SUA nu au respins categoric îngrijorările Ucrainei, în special în ceea ce privește compatibilitatea acordului cu ambițiile de aderare la UE. Acest lucru sugerează că Washingtonul ar putea fi deschis la renegocierea anumitor clauze.

Discuțiile privind acordul au început la începutul lui 2025, iar semnarea era planificată pentru sfârșitul lunii februarie, în cadrul vizitei lui Volodimir Zelenski la Washington. Însă, în urma unei confruntări publice cu fostul președinte Donald Trump și actualul vicepreședinte J.D. Vance, Zelenski a părăsit prematur Casa Albă, amânând finalizarea acordului.

Ulterior, pe 19 martie, Trump și Zelenski au avut o primă convorbire telefonică de reconciliere, iar pe 24 martie Trump a anunțat că un acord este „aproape gata de semnare”.

Pe 27 martie, deputatul Radei Supreme, Yaroslav Jeleznîak, precum și publicațiile Bloomberg și Financial Times, au dezvăluit condițiile preliminare ale acordului. Documentul includea accesul SUA la resursele de petrol și gaze din întreaga țară, o durată nedeterminată a acordului, și stipula că modificările pot fi făcute doar cu acordul părții americane. Totodată, nu existau mențiuni despre garanții de securitate oferite de SUA Ucrainei, nici măcar „indirecte”, potrivit lui Jeleznîak.