Dubla măsură a băncilor europene. Sub campanii de PR pentru schimbările de climă se ascund cei mai poluatori clienți

07 Dec. 2023, 10:08
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
07 Dec. 2023, 10:08 // Actual //  bani.md

Un studiu publicat de Banca Centrală Europeană (BCE) sugerează că băncile din zona euro care vorbesc cel mai mult despre schimbările climatice sunt, de fapt, cele mai mari finanțatoare ale industriilor poluante. Analiza indică faptul că aceste bănci folosesc retorica legată de mediu ca un paravan pentru a-și ascunde sprijinul acordat industriei prelucrătoare de petrol. BCE a încercat, fără succes, de-a lungul anilor să forțeze băncile să dezvăluie mai multe despre riscurile climatice pe care și le asumă, amenințând cu majorarea cerințelor de capital. Studiul constată că băncile care se prezintă ca fiind mai conștiente de mediu împrumută mai mult industriilor poluante, iar băncile par reticente să finanțeze companiile tinere care ar putea conduce inovația în tehnologii mai curate, relatează Reuters. Astfel, se creează un cerc vicios în care poluatorii sunt menținuți în viață de bănci interesate să-și protejeze veniturile.

Studiul publicat de Banca Centrală Europeană (BCE) miercuri, redactat de un economist de la BCE alături de trei academicieni, a dezvăluit o discrepanță notabilă în sectorul bancar din zona euro. Se pare că băncile care discută cel mai mult despre schimbările climatice sunt de fapt cele mai mari finanțatoare ale industriilor poluante. Acest fapt este considerat un fel de ‘zgomot de relații publice’ menit să mascheze sprijinul lor real.

Cum gestionează BCE situația băncilor europene

BCE, care supervizează peste o sută dintre cele mai mari bănci din zona euro, a încercat ani de zile, fără succes, să forțeze băncile să dezvăluie mai multe despre riscurile climatice pe care și le asumă. De asemenea, BCE a amenințat că va crește cerințele de capital dacă acestea nu se conformează.

„Băncile care se prezintă ca fiind mai conștiente de mediu împrumută mai mult altor industrii poluante decât celelalte”, argumentează postarea de pe blog a BCE, după ce a comparat dezvăluirile publice cu datele detaliate despre împrumuturi. „Există stimulente insuficiente pentru bănci pentru ca acestea să-și schimbe politicile de împrumut”,

Studiul subliniază, de asemenea, că discrepanța dintre comunicare și împrumuturile reale este deosebit de evidentă în cazul fondurilor noi pentru poluatorii mai mici, deoarece aceștia nu atrag atenția publicului și rămân sub radar.

Reticența băncilor europene în a-și schimba politicile

Băncile par reticente să finanțeze firme tinere care ar putea inova în tehnologii mai curate sau companii cu emisii mari care ar putea să adopte politici „verzi”. Această reticență pare să fie motivată de dorința băncilor de a nu perturba relațiile cu clienții și de teama că retragerea sprijinului ar putea amenința viabilitatea financiară a debitorilor, lăsându-le cu pierderi.

Aceasta creează un cerc vicios în care poluatorii sunt menținuți în viață de bănci care încearcă să-și protejeze câștigurile, perpetuând atât poluarea, cât și sprijinul băncilor pentru o industrie murdară.

‘Băncile cu o dezvăluire înaltă a aspectelor de mediu, de fapt, tind să împrumute nu doar debitorilor poluatori cu care au relații exclusive, ci și celor cu opțiuni limitate de finanțare și care ar fi în dificultate dacă relația lor bancară ar fi întreruptă,’ a adăugat BCE.

Băncile preferă, în schimb, să mențină aceste firme în viață, chiar dacă este evident că acestea nu dispun de capacitatea operațională sau financiară de a trece la tehnologii mai verzi.”

Ce reprezintă conceptul de greenwashing

În general, practici precum cele indicate de BCE intră sub incidența conceptului de „greenwashing”. Greenwashing este un termen folosit pentru a descrie practica înșelătoare a unor companii sau organizații de a-și promova produsele, serviciile, politicile sau activitățile ca fiind mai ecologice sau mai puțin dăunătoare mediului decât sunt de fapt. Această practică este de obicei utilizată pentru a poziționa mai bine o companie într-o piață globală tot mai preocupată de sustenabilitate și responsabilitate corporativă.

Un raport RepRisk lansat recent a dezvăluit o creștere de 70% a incidentelor de „greenwashing” de către bănci și companii de servicii financiare la nivel global în ultimele 12 luni, comparativ cu anul anterior. Majoritatea acestor incidente au fost atribuite instituțiilor financiare europene, cu un număr semnificativ de acuzații de greenwashing concentrându-se pe combustibilii fosili.

RepRisk, o firmă de date specializată în metrice de Mediu, Social și Guvernanță (ESG), a raportat 148 de cazuri de greenwashing în sectorul bancar și de servicii financiare la nivel global pentru anul încheiat în septembrie 2023, în creștere de la 86 în anul anterior. Din aceste 148 de incidente, 106 au fost comise de instituții financiare europene.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Realitatea Live

23 Feb. 2026, 11:33
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  bani.md
23 Feb. 2026, 11:33 // Bani și Afaceri //  bani.md

Într-un context economic marcat de volatilitate, presiuni financiare și creșterea costurilor de finanțare, dezbaterea privind restructurarea timpurie a companiilor aflate în dificultate capătă o importanță strategică.

Recent, Banca Mondială a elaborat recomandări pentru implementarea Directivei UE privind restructurarea 2019/1023 in Republica Moldova. Aceste recomandări, inter allia pun în centrul analizei o schimbare de paradigmă: trecerea de la o cultură a falimentului la o cultură a salvării.

Dificultățile financiare nu înseamnă automat faliment

Recomandările au pornit de la definirea dificultăților financiare: incapacitatea actuală sau anticipată de a plăti datoriile ajunse sau neajunse la scadență și imposibilitatea finanțării unor proiecte viabile din cauza structurii de capital existente. Aceste disfuncționalități pot distruge valoarea unei întreprinderi nu doar prin lipsa lichidităților, ci și prin probleme de coordonare între creditori, acționari și alți actori interesați.

Procedurile de restructurare – fie tradiționale, fie preventive – urmăresc două obiective esențiale:

  • Ex-post: maximizarea valorii întreprinderii aflate în dificultate, prin prevenirea retragerii haotice a activelor, facilitarea finanțărilor intermediare și reorganizarea firmelor viabile atunci când valoarea de restructurare depășește valoarea de lichidare.
  • Ex-ante: crearea unor stimulente eficiente pentru acționari și manageri, reducerea costurilor de agenție și respectarea priorităților negociate cu creditorii, contribuind astfel la reducerea costului finanțării în economie.

Ce aduce nou restructurarea preventivă?

Procedurile preventive nu diferă conceptual de cele tradiționale, însă se disting prin momentul inițierii: intervenția are loc înainte de instalarea stării de insolvabilitate propriu-zise.

Această abordare reflectă două tendințe majore:

  • consolidarea unei „culturi de salvare” (rescue culture);
  • integrarea managementului riscului în politica de insolvență.

Reorganizarea timpurie maximizează valoarea pentru toate părțile interesate și limitează degradarea situației economice. Datele practice indică, de exemplu, în Franța rate ridicate de succes pentru proceduri precum mandat ad hoc și conciliation.

Un alt avantaj major al procedurilor preventive este reducerea stigmatizării. Inițierea unei astfel de proceduri poate deveni o decizie managerială legitimă, orientată spre protejarea valorii, și nu un semnal al eșecului iminent.

Modele internaționale: ce funcționează și unde

  • Statele Unite – procedura de Chapter 11, care poate avea caracter preventiv sau tradițional, reprezintă un model dominant, dar dependent de o piață financiară sofisticată și de instanțe specializate.
  • Regatul Unit și Singapore – mecanisme precum scheme of arrangement sau Part 26A plan sunt utilizate în special de companii mari sau IMM-uri cu structuri complexe de capital.
  • Uniunea Europeană – Directiva 2019/1023 încearcă să armonizeze și să simplifice cadrele de restructurare preventivă, oferind statelor membre flexibilitate în implementare.

Exemplul francez, arată că utilizarea procedurilor preventive este semnificativă, iar lichidarea directă, deși rămâne majoritară, poate fi redusă prin intervenție timpurie și instrumente adecvate.

Factorii care determină succesul

Succesul restructurării preventive nu depinde exclusiv de textul legii. Sunt esențiali:

  1. Factori economici

Firmele cu un număr redus de creditori pot negocia informal. Procedurile eficiente creează un cadru care facilitează negocierile „în umbra legii”, fie pentru restructurarea datoriilor, fie pentru vânzarea afacerii în condiții optime.

  1. Factori culturali

Stigmatizarea poate fi diminuată prin:

  • informare publică și educație;
  • delimitarea clară a restructurării preventive de insolvența clasică;
  • existența unor proceduri confidențiale.
  1. Asimetrii informaționale

Informarea multidimensională – din partea statului, a organizațiilor profesionale, a avocaților, contabililor, auditorilor și instanțelor – este crucială. De asemenea, utilizarea „semnalelor slabe” și a mecanismelor de avertizare timpurie poate permite intervenția înainte ca situația să devină ireversibilă.

  1. Factori instituționali

Sunt necesare:

  • administratori autorizați specializați in restructurări, negocieri și mediere;
  • proceduri confidențiale eficiente;
  • stimulente legislative, precum protejarea administratorilor statutari care au oferit garanții personale, facilități fiscale pentru anularea datoriilor sau limitarea impactului asupra accesului la credit.

O schimbare de paradigmă

Mesajul central este clar: restructurarea preventivă nu este un privilegiu al economiilor dezvoltate, ci un instrument de politică economică modernă. Ea contribuie la protejarea valorii întreprinderii, la stabilitatea sistemului financiar și la menținerea locurilor de muncă.

Pentru jurisdicțiile aflate în proces de reformă, întrebarea nu este dacă trebuie introdus un cadru de restructurare preventivă, ci cum poate fi acesta adaptat realităților economice și instituționale locale.

Într-o economie în care viteza reacției face diferența între redresare și lichidare, prevenția devine nu doar o opțiune, ci o necesitate.

Ca rezumat: Recomandările Băncii Mondiale urmăresc:

  • Mutarea accentului de la lichidare la prevenție;
  • Consolidarea unei culturi de restructurare timpurie;
  • Echilibrarea protecției creditorilor cu șanse reale de redresare;
  • O „a doua șansă” reală pentru antreprenorii onești;
  • Profesionalizarea și modernizarea sistemului instituțional.

În esență, reforma propusă nu este doar tehnică, ci structurală: ea schimbă filosofia dreptului insolvenței dintr-un mecanism de sancțiune într-un instrument de stabilizare economică și conservare a valorii.

Autor: Irina Selevestru, expert in insolvabilitate, doctor in drept, avocat