Foamea, armă de război pentru Rusia. Cum vrea Putin să-i momească pe africani

24 Iul. 2023, 15:21
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
24 Iul. 2023, 15:21 // Actual //  bani.md

China este cel mai mare producător de cereale din lume. Produce aproximativ 615 milioane de tone pe an. SUA sunt cel de-al doilea, cu aproximativ 420 de milioane de tone, iar India, al treilea, cu o producție anuală de aproximativ 324 de milioane de tone. Rusia produce aproximativ 130 de milioane, iar Ucraina, care ocupă locul nouă, doreşte ca odată cu pacea să revină la recolte de ordinul a 65 de milioane.

Dar ceea ce contează este să cunoaștem lista principalilor exportatori de cereale: SUA, Ucraina, Argentina, India și Rusia, în această ordine. Aceasta înseamnă că accesul pe piață pentru cerealele ucrainene este important. Iar principalii importatori de cereale sunt China, Egiptul, Japonia, Mexicul și Arabia Saudită, scrie publicația portigheză Diario de noticias.

Astfel se înţelege faptul că în ultimele douăsprezece luni, în perioada de valabilitate a acordului Mării Negre, aproximativ 25% din cerealele care au trecut prin acest coridor maritim au avut drept destinaţie China. Continuarea acordului, care a expirat săptămâna aceasta prin decizie a Rusiei, ar fi interesat China, pe lângă Spania și Turcia, care au achiziționat, circa 20%, respectiv 10% din încărcătura transportată. Iar la nivelul celor mai vulnerabile țări, doar Egiptul a importat o cantitate însemnată (1,55 milioane de tone), mai mult decât dublul tonajului achiziționat în scopuri umanitare de Programul Alimentar Mondial al ONU.

Prețurile alimentelor riscă să crească

Problema cerealelor și argumentele nesiguranţei alimentare și a creșterii prețurilor pe piețele mondiale fac parte din narațiunea politică internațională, cu mult militantism și nu întotdeauna cu rigoarea necesară. Vladimir Putin poate insinua astfel că Occidentul nu ar fi preocupat de soarta celor mai sărace țări, întrucât nu ar fi îndeplinit partea de acord referitoare la Rusia. Și că, de aceea, nu avea altă soluție decât să procedeze la încetarea acestuia. Este încă o lovitură politică veninoasă împotriva aliaților Ucrainei, precum și a ONU. Și din câte știu, vor exista unii care vor crede această discuţie falsă.

Summit între Rusia și Africa

Mai mult, în zilele de 27 și 28 iulie, la Sankt Petersburg va avea loc al 2-lea Summit între Rusia și Africa. Va fi o scenă excelentă pentru propaganda Kremlinului. De asemenea, o oportunitate pentru Rusia de a promite să doneze câteva sute de mii de tone de îngrășăminte și de cereale unor țări africane. În ambele cazuri, aceste produse se găsesc în exces în depozite.

Promisiunile de donaţii vor fi mişcări politice de maestru, menite să câștige atuuri pentru diplomația rusă. Problema va fi la nivel de transport: nu va fi ușor să fie închiriate nave în număr suficient și care să fie dispuse să transporte mărfuri rusești, ceea ce va mări enorm costurile de transport, iar nesiguranţa va duce la majorarea vertiginoasă a primelor de asigurări maritime. Companiile de navigaţie încă se tem să nu fie prinse că încălcă sancțiunile pe care anumite țări le-au decretat împotriva Rusiei.

Marile crize au dat naștere unor giganți politici

Asta îmi amintește că problemele cerealelor, îngrășămintelor, sancțiunilor și relației Occidentului cu anumite regiuni ale globului nu au fost relatate de noi cu sagacitatea necesară. La Bruxelles, de exemplu, discursul geopolitic pare a fi lăsat în seama amatorilor. La New York se proiectează timiditate și confuzie, fără suficient curaj sau înțelegere pentru a decide unde să se plaseze accentul. Se spunea cândva că marile crize au dat naștere unor giganți politici. Acum, îi fac să răsară pe cei șapte pitici în fața Albei ca Zăpada pe care Putin și-ar dori să o aibă ca imagine în Africa și în alte geografii.

Între timp, între grâu și neghină, a avut loc săptămâna aceasta la Bruxelles un Summit al Uniunii Europene cu America Latină și Caraibe (CELAC). Pe scurt, a fost un dezastru, mai mulți lideri latino-americani dictând agenda și europenii promițând să le cumpere sprijinul, până în 2027, investind 45 de miliarde de euro în regiune. Nu se știe de unde vor veni aceste miliarde.

Nici dacă proiectele pe care le vor finanța sunt viabile și fundamentale pentru dezvoltarea țărilor din CELAC. De asemenea, nu s-a discutat despre corupția care este endemică în acea parte a lumii și care va avea mult de câștigat de pe urma generozităţii europene. S-a acceptat însă, fără a clipi, să nu se facă vreo referire la Rusia, la invadarea ilegală a Ucrainei și la necesitatea reformării Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite. Cu astfel de lideri, chiar și un Daniel Ortega sau un fantezist populist cântărește mai mult decât un lider cu sediul la Bruxelles sau decât oricare altul cu valizele strânse pentru a emigra în inima Europei.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

 

 

20 Sept. 2026, 09:04
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
20 Sept. 2026, 09:04 // Actual //  Ursu Victor

Elon Musk visează la construirea unui „oraș sustenabil” pe Lună în mai puțin de zece ani, însă un nou studiu arată că principala piedică ar putea fi una foarte simplă: apa. Cercetătorii spun că rezervele lunare cunoscute nu ar putea susține pe termen lung o metropolă cu sute de mii sau milioane de locuitori.

Studiul, publicat în revista „Frontiers in Space Technologies”, analizează cât timp ar putea supraviețui diferite așezări umane folosind apa disponibilă la polii Lunii. Autorii, astrofizicienii Martin Elvis și Jonathan McDowell, au pornit chiar de la o estimare foarte generoasă – aproximativ un miliard de tone de apă.

Chiar și în acest scenariu optimist, un oraș cu un milion de locuitori ar epuiza rezervele în doar câțiva ani dacă apa nu ar fi reciclată. Cu un sistem extrem de eficient de reciclare, de aproximativ 98%, comparabil cu cel utilizat pe Stația Spațială Internațională, rezervele ar rezista puțin peste un secol.

Problema este că estimările actuale privind cantitatea de apă accesibilă pe Lună sunt de aproximativ 30 de ori mai mici decât ipoteza generoasă de un miliard de tone folosită în calculele cercetătorilor. În aceste condiții, chiar și un oraș mult mai mic și-ar putea epuiza apa într-un interval relativ scurt.

Elon Musk anunțase în februarie că SpaceX își îndreaptă într-o măsură mai mare atenția către Lună, susținând că un oraș lunar sustenabil ar putea fi realizat într-un interval mai mic de zece ani. Cercetătorii consideră însă că un scenariu realist pentru următoarele decenii ar fi mai degrabă o așezare de dimensiunea unui sat sau a unui oraș mic.

O comunitate de aproximativ 10.000 de persoane ar putea, în condiții favorabile, utiliza resursele de apă pentru sute sau chiar mii de ani, în timp ce o bază cu circa 1.000 de locuitori ar pune o presiune mult mai redusă asupra rezervelor lunare. CNN notează că autorii studiului consideră mai realistă apariția unui mic oraș lunar în aproximativ 30 de ani decât a unei metropole în următorul deceniu.

Apa ar fi necesară nu doar pentru băut și igienă, ci și pentru cultivarea alimentelor, producerea oxigenului și, prin separarea hidrogenului și oxigenului, obținerea combustibilului pentru rachete. Agricultura ar putea deveni unul dintre cei mai mari consumatori de apă într-o așezare lunară.

Există însă și o altă problemă: nimeni nu știe încă exact câtă apă poate fi extrasă în mod practic. O parte se află în cratere permanent umbrite de la polii Lunii, unde temperaturile extrem de scăzute permit păstrarea gheții timp de miliarde de ani. Aceste zone sunt însă foarte dificil de explorat și exploatat.

Cercetătorii avertizează și că apa lunară nu trebuie privită doar ca o resursă industrială. Depozitele de gheață acumulate timp de miliarde de ani pot conține informații importante despre evoluția Lunii, a Pământului și a mediului din Sistemul Solar.

Pe termen lung, una dintre soluții ar putea fi importarea apei din alte regiuni ale Sistemului Solar, inclusiv de pe asteroizi. Cu tehnologia actuală, însă, transportarea unor cantități suficient de mari pentru alimentarea unei populații numeroase rămâne extrem de dificilă.

Autorii studiului avertizează astfel că ambițiile privind marile orașe lunare trebuie temperate de limitele resurselor disponibile. Înaintea unei metropole cu un milion de oameni, scenariul mult mai realist pare să fie apariția unor baze și așezări cu câteva sute sau câteva mii de locuitori.