Fondatorul Facebook Mark Zuckerberg a fost dat în judecată

Mark Zuckerberg a fost dat în judecată luni de procurorul din Washington DC, Karl Racine, pentru înşelăciune şi încălcarea unei legi privind protecţia consumatorilor, în legătură cu scandalul Cambridge Analytica, transmite AFP.

Potrivit sursei citate, nu este pentru prima dată când Mark Zuckerberg este învinuit de utilizarea informațiilor adunate de pe rețeaua de socializare.

În luna martie, Curtea Supremă a Washington DC a respins cererea acuzării de a-l cita pe Mark Zuckerberg ca martor în procedura iniţiată în 2018 şi care vizează reţeaua Facebook.

Biroul lui Racine a fost blocat într-o luptă juridică cu Facebook timp de mai mulți de ani de zile din cauza acuzațiilor că compania nu a monitorizat utilizarea datelor utilizatorilor de către aplicații terțe și nu a dezvăluit scurgerea datelor către Cambridge Analytica, scrie CNN.

În 2018, scandalul Cambridge Analytica a dezvăluit modul în care această companie britanică a folosit datele personale a zeci de milioane de utilizatori ai Facebook, fără ştirea acestora, pentru a desfăşura campanii publicitare ţintite masiv cu scopul de a influenţa alegătorii britanici şi americani.

Aceste informaţii ar fi fost utilizate pentru elaborarea unui program folosit pentru orientarea votului alegătorilor americani în favoarea lui Donald Trump în timpul campaniei prezidenţiale din 2016.

Acuzate de prea mare indulgenţă de unii şi de cenzură de alţii, Twitter şi Facebook au luat în cele din urmă decizia, la câteva zile după asaltul de la Capitoliu, de a-l interzice pe platformele lor pentru candidatul învins.

Grupul Meta, compania-mamă a Facebook, Instagram şi Whastapp, precum şi Google (Youtube) au înfiinţat totodată sisteme de raportare şi verificare a faptelor dedicate alegerilor, în special prin parteneriate cu mass-media.

„Dovezile arată că domnul Zuckerberg a fost implicat personal în eșecul Facebook de a proteja confidențialitatea și datele utilizatorilor săi, ducând direct la incidentul Cambridge Analytica”, a declarat procurorul Racine într-un comunicat publicat luni.„Această încălcare a securității fără precedent a expus zeci de milioane de informații personale ale americanilor, iar politicile domnului Zuckerberg au permis un efort de mai mulți ani de a induce în eroare utilizatorii cu privire la amploarea comportamentului greșit al Facebook. Acest proces nu este doar justificat, ci și necesar și trimite un mesaj că liderii corporativi, inclusiv directorii executivi, vor fi trași la răspundere pentru acțiunile lor”, a mai transmis procurorul american.

În plângere se prevede faptul că Zuckerberg, în calitate de CEO, avea autoritatea de a controla și de a direcționa practicile comerciale înșelătoare ale Facebook și denaturările față de consumatorii din District”.

În consecință, se spune în plângere, Zuckerberg ar trebui să fie considerat responsabil în conformitate cu legea din districtul federal din DC privind protecția consumatorilor și ar trebui să plătească daune și restituiri, împreună cu interdicția de a încălca din nou legea districtului privind protecția consumatorilor.

#protectia consumatorului #Mark zuckerberg #facebook

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.