Înşelată şi abuzată în aventura de dragoste cu Rusia, Germania fuge acum cât poate de repede de petrolul rusesc

06 Mai 2022, 04:30
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
06 Mai 2022, 04:30 // Actual //  bani.md

În urmă cu zece ani, pe atunci cancelarul Germaniei Angela Merkel şi preşedintele Rusiei Vladimir Putin îşi uneau forţele în sprijinul unui proiect de extindere a unui gazoduct rusesc controversat, Nord Stream.
Merkel asigura că opoziţia se înmoaie şi că eforturile „vor face mai sigure livrările de energie către Europa“, iar Putin că ceea ce va deveni cunoscut ca Nord Stream 2 nu va face Germania mai dependentă de gazele naturale ale Rusiei.

Germania a devenit între timp cel mai mare consumator de gaze naturale şi petrol ruseşti şi astfel unul dintre cei mai mari finanţatori ai bugetului şi armatei Moscovei. Berlinului i-a trebuit ca Rusia să provoace o criză a gazelor, să invadeze Ucraina şi să oprească gazele furnizate Poloniei şi Bulgariei pentru a accepta că, aşa cum mulţi au avertizat, Kremlinul foloseşte dependenţa Europei de energia rusă ca pe o armă, sau cel puţin ca pe un instrument de forţă geopolitică.

Acum, Germania nu ştie cum să se îndepărteze mai repede de gazele şi petrolul ruseşti. Sevrajul dat de dependenţă este foarte dureros pentru economia germană, cea mai mare din Europa, dar şi pentru economiile mai mici care depind de ea. Problema momentului este stoparea importurilor de ţiţei rusesc. Cu gazele este mai greu.

Înainte de război, Europa plătea Moscovei 250-450 de milioane de dolari pe zi (estimări diferite dau sume diferite) pentru petrol. Aproximativ jumătate din exporturile de petrol ruse se duceau în Europa, notează BBC. La gaze naturale, dependenţa UE de Rusia era de 40%. Anul acesta, plăţile către Moscova pentru gaze s-au situat la 200-800 de milioane de euro pe zi, potrivit Reuters.
Conducta care aduce petrol din Rusia în Germania se cheamă Drujba în rusă, Prietenie în traducere. Însă atacurile ordonate de Putin contra Ucrainei au distrus orice urmă de afecţiune, scrie Deutsche Welle. Drujba a fost inaugurată în anii 1960, transportând petrol cale de peste 5.000 de kilometri din ceea ce era atunci URSS în fosta Germanie de Est, până în Schwedt. Rafinăria din acest oraş german este acum o componentă importantă în planul general al UE de a se rupe de petrolul rusesc până la sfârşitul acestui an. Propunerea este susţinută de Germania.

De la izbucnirea războiului, guvernul german a reuşit să reducă dependenţa de ţiţeiul rusesc de la 35% la 12%, iar tot petrolul rusesc rămas se duce la rafinăria Schwedt. Însă oamenii locului se tem că un embargo total ar însemna moartea economică a comunităţii lor.

„Suntem foarte îngrijoraţi şi foarte şocaţi“, spune primăriţa din Schwedt, Annekathrin Hoppe, care a lucrat la rafinărie. Mulţumită petrolului rusesc şi rafinăriei, oraşul a reuşit să iasă cu bine din tranziţia economică de după căderea zidului Berlinului.

Cu peste 1.000 de angajaţi şi mai mult de 2.000 de alte afaceri care depind de ea, rafinăria s-a transformat în inima economică a regiunii. Cu benzina şi motorina produse acolo sunt alimentate 90% din maşinile din nord-estul Germaniei, inclusiv Berlinul.
Carburantul ajunge şi în Polonia, care cere un embargo total asupra gazelor şi petrolului din Rusia.

Primarul Hoppe se teme că închiderea rafinăriei va duce la prăbuşirea aprovizionării cu combustibil a regiunii şi a unor părţi din ţara vecină, cu efecte asupra serviciilor de urgenţă şi chiar aeroportului din Berlin. De aceea ministrul economiei Robert Habeck a făcut acum câteva săptămâni turul lumii, ajungând până în Norvegia şi Qatar, în căutare de alternative la energia rusă. Oficialul s-a dus şi în Polonia, unul dintre cei mai vehemenţi critici ai Nord Stream 2, unde a explicat cum a reuşit Germania să se îndepărteze de petrolul rus mai rapid decât s-a anticipat şi că economia poate supravieţui unui embargo, dar nu fără durere şi sacrificii. În orice caz, nu va urma un colaps economic. Explicaţiile ar trebui să fie un exemplu şi o motivare pentru alte guverne europene. Polonia n-a aşteptat războiul pentru a-şi croi un drum care s-o ducă departe de energia rusă, construindu-şi un terminal de gaze naturale lichefiate şi un gazoduct propriu până în Marea Nordului.

În Germania, rafinăria Schwedt este singura care mai depinde de petrolul rus, aceasta pentru că acolo mai este o problemă: este deţinută de compania de stat rusă Rosneft, şi ea un instrument de forţă în mâinile Kremlinului. Rafinăria poate fi aprovizionată prin porturile germane şi poloneze, însă Rosneft se opune. Berlinul caută acum să schimbe legea pentru a permite statului german să naţionalizeze activele de energie considerate vitale pentru securitatea naţională. Rosneft a devenit acţionar majoritar la Schwedt, prin preluarea unui pachet de acţiuni deţininut de Shell, în noiembrie anul trecut, când SUA avertizau deja că Rusia îşi face planuri pentru invadarea Ucrainei.

Criza gazelor era deja în plină desfăşurare. Schimbarea de proprietar nu s-ar fi putut face fără aprobare din partea autorităţilor germane. Rosneft şi-a mărit amprenta în sectorul de rafinare german, urcând până pe locul doi, cam de când Merkel şi Putin au indicat că sunt hotărâţi să facă Nord Stream 2 realitate, adică în urmă cu zece ani. La un moment dat, compania rusă ajunsese responsabilă pentru un sfert din importurile de petrol germane. SUA au fost prima ţară care s-a descotorosit de petrolul rusesc.

În 2020, cei mai mari importatori de petrol rus din Europa au fost, în ordine descrescătoare, Olanda (dar această ţară este mai degrabă de tranzit decât mare consumator), Germania, Polonia, Finlanda, Slovacia, Italia, Lituania şi Ungaria. Dintre toate, doar Ungaria se opune planului Comisiei Europene de a stopa importurile de petrol rus. Slovacia cere mai mult timp decât celelalte pentru a face acest lucru.

Realitatea Live

22 Ian. 2026, 14:56
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
22 Ian. 2026, 14:56 // Actual //  Ursu Victor

Statele Unite urmează să părăsească oficial Organizația Mondială a Sănătății (OMS) joi, decizie care vine în ciuda avertismentelor că retragerea va afecta atât sănătatea publică din SUA, cât și sistemul global de sănătate. Retragerea are loc și în contradicție cu legislația americană, care obligă Washingtonul să achite circa 260 de milioane de dolari în cotizații restante către agenția ONU, scrie REUTERS

Președintele Donald Trump a notificat ieșirea SUA din OMS în prima zi a mandatului său din 2025, prin ordin executiv. Conform legii americane, retragerea necesită un preaviz de un an și plata tuturor obligațiilor financiare înainte de plecare. Joi, un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a acuzat OMS că nu a reușit să „gestioneze și să împărtășească informații”, și a susținut că acest eșec a costat SUA trilioane de dolari, motiv pentru care președintele a decis suspendarea transferurilor viitoare de fonduri și resurse către OMS.

„Poporul american a plătit mai mult decât suficient acestei organizații”, a transmis purtătorul de cuvânt într-un e-mail.

Experți în sănătate globală au cerut o reconsiderare a deciziei. Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a declarat recent că speră ca SUA să revină asupra hotărârii: „Retragerea din OMS este o pierdere pentru Statele Unite și pentru întreaga lume”.

OMS a precizat că SUA nu au achitat încă cotizațiile pentru 2024 și 2025. Statele membre vor discuta situația retragerii SUA la Consiliul Executiv al OMS din februarie, a confirmat agenția pentru Reuters.

Profesorul Lawrence Gostin, director fondator al O’Neill Institute for Global Health Law, a calificat situația drept „o încălcare clară a legii americane”, adăugând însă că este „foarte probabil” ca președintele să nu suporte consecințe.

La Davos, Bill Gates, președintele Gates Foundation, a spus că nu se așteaptă ca SUA să revină în OMS pe termen scurt: „Lumea are nevoie de Organizația Mondială a Sănătății”.

Pentru OMS, ieșirea SUA a declanșat o criză bugetară: conducerea a fost redusă la jumătate, activitățile au fost restrânse, iar aproximativ un sfert din personal urmează să fie disponibilizat până la mijlocul anului. Washingtonul a fost cel mai mare contributor al agenției, cu circa 18% din finanțarea totală.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!