Insula exclusivistă în care oamenii dau case gratis, deși proprietățile pot depăși 3,6 milioane de dolari

Nantucket este o insulă din Massachusetts în care mulți americani bogați merg în vacanță. În fiecare an, mai multe case sunt oferite gratuit pe această insulă exclusivistă, dar cumpărătorii trebuie să le mute în noi locații, relatează Business Insider.

Prețul mediu de vânzare al unei proprietăți Nantucket este de 3,6 milioane de dolari, potrivit Realtor.com, deși multe case costă mult mai mult. Au existat relatări în presa din SUA despre case în valoare de 30-40 de milioane de dolari cumpărate pe insulă de manageri sau fondatori ai unor companii de succes.
Dar există și reversul: casele oferite gratuit. Cu o condiție, însă. Noii proprietari trebuie să le mute în altă parte, ceea ce presupune adesea sume ridicate.

Mulți oameni bogați care vor să locuiască vara în Nantucket cumpără proprietăți pe care vor să construiască niște case de vis, ceea ce înseamnă că structura care se află deja pe acel teren ar trebui demolată, a spus Anne Kuszpa, director executiv al Housing Nantucket, o organizație nonprofit care creează locuințe la un preț accesibil pentru comunitatea care locuiește pe insulă pe tot parcursul anului.

„Uneori, când cineva cumpără o proprietate, terenul valorează mult mai mult decât locuința care este pe el”, a spus ea pentru Business Insider.

Din cauza regulii de „demolare întârziată” din Nantucket, orice casă cu „potențial de reutilizare” trebuie să fie promovată printr-un anunț în ziarul orașului timp de 30 de zile. Nu este obligatoriu să fie oferită „gratuit”, dar acest lucru a devenit o practică obișnuită, deoarece majoritatea proprietarilor ar prefera să nu plătească ei costul demontării, spune Kuszpa.

Avocatul imobiliar Steven Cohen gestionează o astfel de casă gratuită dintr-un cartier de lux, cu o valoare evaluată fiscal de aproape 800.000 de dolari. El a primit deja 25 de e-mailuri de la potențiali clienți.

„Cumpărătorul” trebuie să plătească pentru a muta casa, ceea ce implică de obicei ridicarea acesteia de pe fundația actuală și punerea ei pe un trailer, care este condus încet către un alt loc de pe insulă. Mutarea unei locuințe de 230 de metri pătrați poate costa cel puțin 100.000 de dolari, a spus Cohen. Cu cât casa este mai mare, cu atât prețul pentru a o muta este mai mare.

Totuși, chiar și așa, este mult mai ieftin să muți o casă decât să construiești una de la zero, mai spune avocatul.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#insula #casa #SUA

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.