Joburi de viitor: (42) Drone Airspace Regulator

În viitor, în spațiile urbane, vor exista mii de drone care vor zbura. Unele drone sunt folosite pentru supraveghere, pentru curierat, pentru imagini și videoclipuri utilizate în marketing și publicitate. De asemenea, dronele vor fi folosite pentru a crea spectacole de artă, pentru agrement, care permit oamenilor să experimentează zborul în timp ce pilotează.

Drone Airspace Regulator: Responsabilități/Atribuții

Regulatorii aerospațiali pentru drone vor dezvolta reguli de circulație prin cer. Din cauza că dronele vor fi utilizate din ce în ce mai mult, fără reglementări privind controlul spațiului aerian,inclusiv „avioane” specificate, dronele s-ar ciocni una de cealaltă, vor fi amenințate de pericolul de a se ciocni constant de clădiri.

Toate dronele vor trebuie să aibă îmbunătățiri tehnologice și să zboare în zonele prescrise. De exemplu, dronele de livrare pentru pizza nu trebuie să zboare în spații rezervate dronelor serviciilor de urgență, și trebuie să rămână la câțiva metri distanță de clădiri în orice moment.
Un regulator al spațiului aerian al dronelor va furniza sfaturi, îndrumări și direcții în spațiul aerian. Vor dezvolta și implementa strategii și politici pentru funcționarea sigură și eficientă a spațiului aerian al dronelor în conformitate cu standardele globale, naționale și legislația comunitară.

Drone Airspace Regulator: Abilități

Regulatorii spațiului aerian al dronelor vor cunoaște care sunt reglementările, planul strategic și responsabilitățile agenției de reglementare a spațiului aerian al dronelor.
Vor avea cunoștințe tehnice despre aer, probleme de control și abilități interpersonale. Vor putea lucra cu instrumente digitale care monitorizează actualizările de comportament și tehnologie ale dronelor și vor crea recomandări despre modificări ale politicii.

#Joburi de viitor

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.