Rusia consideră că sudul Ucrainei este vital pentru succesul invaziei sale și a asediat mai multe orașe din sud și a capturat centrala nucleară Zaporizhzhia, cea mai mare din Europa.

Operațiunea din sud a fost lansată din peninsula Crimeea, care a fost anexată de Rusia în 2014 și care găzduiește o prezență militară rusă considerabilă.

Trupele rusești se deplasează în Ucraina din Crimeea, răspândindu-se spre est, către Mariupol, și spre vest, către Odesa, amenințând să taie accesul maritim al Ucrainei, ceea ce ar provoca daune economice uriașe țării.

Dacă Mariupol cade, ar oferi Rusiei controlul asupra unuia dintre cele mai mari porturi din Ucraina și ar crea un coridor terestru între Crimeea și regiunile separatiste susținute de Rusia, Lugansk și Donețk.

Conectarea Crimeei cu Rusia continentală prin intermediul zonelor controlate de rebeli ar face mult mai ușor pentru Rusia să transfere bunuri și persoane către și dinspre Crimeea. Rusia își dorește acest lucru încă din 2014, când a început conflictul din estul Ucrainei.

În prezent, peninsula este conectată la partea continentală a Rusiei doar printr-un singur pod, construit cu mari cheltuieli din partea Moscovei după anexarea rusă asupra Crimeei.

Există, de asemenea, un context istoric pentru invazia Rusiei în sudul Ucrainei. Regiunea care se întinde de la Odesa, în sud, până la Lugansk, în est, a fost cucerită de Imperiul Rus în secolul al XVIII-lea, după o serie de războaie cu Imperiul Otoman. A devenit cunoscută sub numele de Novorossiya, sau Noua Rusie.

În timpul Uniunii Sovietice, cea mai mare parte a Novorossiei a făcut parte din Republica Socialistă Sovietică Ucraineană, care s-a transformat ulterior în Ucraina de astăzi.

În 2014, după anexarea Crimeei, președintele rus Vladimir Putin a afirmat că, deși Rusia a pierdut teritoriul Novorossiei din diverse motive, populația sa a rămas acolo.

Revendicarea istorică a Rusiei asupra teritoriului ucrainean a fost o temă frecventă pentru președintele Putin în perioada premergătoare invaziei.