Misterul preluării benzinăriilor Lukoil din Republica Moldova. Se pregătește o mega tranzacție

31 Ian. 2023, 04:59
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
31 Ian. 2023, 04:59 // Actual //  bani.md

Ruşii de la Lukoil discută şi ieşirea din Republica Moldova odată cu exitul din România şi caută în acest moment şi o companie din domeniu care să preia cele peste 100 de staţii de alimentare de peste Prut, potrivit unor surse din piaţa petrolieră. Ca şi în România, printre cei interesaţi sunt cei de la Shell dar şi Rompetrol prin Grupul KMG, potrivit surselor citate.

Dacă în România cei de la Lukoil au rafinăria Petrotel de la Ploieşti, în Rep. Moldova ei importă combustibilii din România sau Bulgaria, conform acelorlaşi surse, renunţând la importurile din Rusia după ce aceasta a ocupat Crimeea în 2014, astfel încât dacă se retrag şi din România, Lukoil Rep. Moldova ar fi izolată în regiune.

Dacă în România OMV-Petrom şi MOL alături de Rompetrol sunt concurenţi importanţi, în Rep. Moldova Lukoil este principala reţea de distribuţie de carburanţi. Principalul competitor îl reprezintă Grupul KMG – Rompetrol care are 87 de staţii. pe de altă parte, dacă în reţeaua Lukoil din Rep. Moldova peste 90% din staţii sunt deţinute de Lukoil, în reţeaua Rompetrol peste 90% sunt în regim de franciză.

Ruşii de la Lukoil deţin în România trei businessuri gestionate prin firme diferite. Cele 315 staţii de alimentare, cu răspândire naţională, sunt grupate pe compania Lukoil România, un business de 7,9 miliarde de lei anul trecut, cu un profit net de 160 de milioane de lei. Activităţile de rafinare sunt concentrate de Petrotel-Lukoil, ruşii deţinând o rafinărie în Ploieşti, cea mai mică din România încă funcţională, cu o capacitate de 2,4 milioane de tone. În cazul Petrol-Lukoil, cifra de afaceri din 2021 a fost de circa un miliard de lei, în scădere cu 72% faţă de 2020, dar cu un mic profit de 27 mil. lei. Rafinăria funcţiona cu petrolul rusesc, marfă care de anul trecut este sub embargo la nivelul UE. Lukoil este implicat în acţiuni de explorare în Marea Neagră, în perimetrul Trident, alături de Romgaz. În perimetru ar fi o rezervă de 30 de miliarde de metri cubi, dar proiectul nu a avansat semnificativ în ultimii ani. Cele 315 unităţi, aşa cum figurează ele pe site-ul Lukoil România, au locaţii foarte bune, unele dintre ele chiar în centrul oraşelor, acolo unde în condiţiile de avizare de azi este aproape imposibil ca vreun investitor să mai construiască o staţie de alimentare de la zero. Mai departe, deşi businessul cu produse petroliere este unul care în volume stagnează sau creşte marginal, afacerile fiind susţinute prin scumpiri, staţiile tot sunt interesante ca viitoare locaţii pentru încărcătoarele de maşini electrice. De aceea sunt râvnite de nume mari.

Potrivit informaţiilor pe surse, Lukoil a organizat deja o cameră de date, printre cei interesaţi de staţii fiind gigantul Shell şi kazahii de la KazMunayGas (KMG), care ar avea motive întemeiate să ia reţeaua ruşilor în baza obiectivelor setate chiar pentru 2023 prin Fondul de Investiţii în Energie Kazah-Român (FIEKR), o afacere în care şi statul român e implicat. Dar surse din piaţă spun că inclusiv subiectul unui exit al KMGI (KMG International) din România, după o eventuală tranzacţie cu Lukoil, nu a dispărut complet de pe masă, deşi de data aceasta nu este conturat la fel de clar un potenţial cumpărător.

Anul trecut, acest context marcat de reaşezări majore în sectorul energtic local a continuat să acumuleze greutate, totul pe fondul tranziţiei energetice, dar şi al războiului din Ucraina. Astfel, americanii de la ExxonMobil au spus adio Mării Negre, Romgaz preluând cu 1 mld. dolari participaţia pe care aceştia o aveau în perimetrul Neptun, vedeta explorării offshore, iar Black Sea Oil and Gas (BSOG), firmă controlată de colosul american Carlyle, este în căutarea unui partener de dezvoltare.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Realitatea Live

06 Ian. 2026, 13:34
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Grîu Tatiana
06 Ian. 2026, 13:34 // Bani și Afaceri //  Grîu Tatiana

După înlăturarea președintelui Venezuelei, Nicolás Maduro, într-o operațiune condusă de forțele armate americane, Washingtonul îşi propune să redirecționeze rapid exporturile de petrol ale ţării sud-americane înapoi către Statele Unite şi departe de China, potrivit unei analize Reuters. Mutarea strategică va oferi un impuls rafinăriilor americane, construite pentru a procesa țiței greu, exact tipul produs de Venezuela, însă redresarea completă a producției va fi lentă și complexă, potrivit unei analize Reuters.

Venezuela dispune de cele mai mari rezerve dovedite de petrol din lume (aproximativ 298–303 miliarde de barili), dar producția sa a scăzut dramatic de la un vârf de circa 3,5 milioane de barili pe zi în anii ’90 la sub 1 milion de barili pe zi în 2025, ca urmare a decadelor de subinvestiții, sancțiuni și deteriorare a infrastructurii.

În luna noiembrie 2025 exporturile petroliere veneau la aproximativ 921.000 de barili pe zi, dintre care China absorbea circa 80% din total — adică în jur de 746.000 bpd — în timp ce Statele Unite importau în jur de 150.000 bpd, potrivit datelor de monitorizare.

Administrația americană nu exclude ridicarea sancțiunilor pentru a relua exporturile către SUA, ceea ce ar putea crește importurile americane cu peste 200.000 bpd în câteva luni, restructurând fluxurile comerciale globale de petrol.

China, care în ultimii ani a devenit principalul cumpărător al țițeiului venezuelean, este vizată direct de această schimbare. O treime din exporturile Venezuelei către China erau destinate rambursării unor datorii istorice, iar aproximativ două treimi mergeau către rafinării independente chineze dispuse să încalce sancțiunile pentru țiței la preț redus. Trump a sugerat că și după schimbarea de regim China ar putea primi încă o parte din petrol, dar la probabil volume reduse.

Redirecționarea exporturilor către SUA ar avantaja rafinăriile de pe Golful Mexic, proiectate pentru țiței greu, oferind o piață „naturală” datorită proximității geografice și costurilor de transport mai mici.

Totuşi, experții avertizează că deși rutele comerciale se pot schimba rapid, revigorarea producției petroliere venezuelene la nivele semnificative ar dura ani de zile, necesitând investiții masive pentru modernizarea infrastructurii, stabilitate politică și încredere a investitorilor.