Misterul preluării benzinăriilor Lukoil din Republica Moldova. Se pregătește o mega tranzacție

31 Ian. 2023, 04:59
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
31 Ian. 2023, 04:59 // Actual //  bani.md

Ruşii de la Lukoil discută şi ieşirea din Republica Moldova odată cu exitul din România şi caută în acest moment şi o companie din domeniu care să preia cele peste 100 de staţii de alimentare de peste Prut, potrivit unor surse din piaţa petrolieră. Ca şi în România, printre cei interesaţi sunt cei de la Shell dar şi Rompetrol prin Grupul KMG, potrivit surselor citate.

Dacă în România cei de la Lukoil au rafinăria Petrotel de la Ploieşti, în Rep. Moldova ei importă combustibilii din România sau Bulgaria, conform acelorlaşi surse, renunţând la importurile din Rusia după ce aceasta a ocupat Crimeea în 2014, astfel încât dacă se retrag şi din România, Lukoil Rep. Moldova ar fi izolată în regiune.

Dacă în România OMV-Petrom şi MOL alături de Rompetrol sunt concurenţi importanţi, în Rep. Moldova Lukoil este principala reţea de distribuţie de carburanţi. Principalul competitor îl reprezintă Grupul KMG – Rompetrol care are 87 de staţii. pe de altă parte, dacă în reţeaua Lukoil din Rep. Moldova peste 90% din staţii sunt deţinute de Lukoil, în reţeaua Rompetrol peste 90% sunt în regim de franciză.

Ruşii de la Lukoil deţin în România trei businessuri gestionate prin firme diferite. Cele 315 staţii de alimentare, cu răspândire naţională, sunt grupate pe compania Lukoil România, un business de 7,9 miliarde de lei anul trecut, cu un profit net de 160 de milioane de lei. Activităţile de rafinare sunt concentrate de Petrotel-Lukoil, ruşii deţinând o rafinărie în Ploieşti, cea mai mică din România încă funcţională, cu o capacitate de 2,4 milioane de tone. În cazul Petrol-Lukoil, cifra de afaceri din 2021 a fost de circa un miliard de lei, în scădere cu 72% faţă de 2020, dar cu un mic profit de 27 mil. lei. Rafinăria funcţiona cu petrolul rusesc, marfă care de anul trecut este sub embargo la nivelul UE. Lukoil este implicat în acţiuni de explorare în Marea Neagră, în perimetrul Trident, alături de Romgaz. În perimetru ar fi o rezervă de 30 de miliarde de metri cubi, dar proiectul nu a avansat semnificativ în ultimii ani. Cele 315 unităţi, aşa cum figurează ele pe site-ul Lukoil România, au locaţii foarte bune, unele dintre ele chiar în centrul oraşelor, acolo unde în condiţiile de avizare de azi este aproape imposibil ca vreun investitor să mai construiască o staţie de alimentare de la zero. Mai departe, deşi businessul cu produse petroliere este unul care în volume stagnează sau creşte marginal, afacerile fiind susţinute prin scumpiri, staţiile tot sunt interesante ca viitoare locaţii pentru încărcătoarele de maşini electrice. De aceea sunt râvnite de nume mari.

Potrivit informaţiilor pe surse, Lukoil a organizat deja o cameră de date, printre cei interesaţi de staţii fiind gigantul Shell şi kazahii de la KazMunayGas (KMG), care ar avea motive întemeiate să ia reţeaua ruşilor în baza obiectivelor setate chiar pentru 2023 prin Fondul de Investiţii în Energie Kazah-Român (FIEKR), o afacere în care şi statul român e implicat. Dar surse din piaţă spun că inclusiv subiectul unui exit al KMGI (KMG International) din România, după o eventuală tranzacţie cu Lukoil, nu a dispărut complet de pe masă, deşi de data aceasta nu este conturat la fel de clar un potenţial cumpărător.

Anul trecut, acest context marcat de reaşezări majore în sectorul energtic local a continuat să acumuleze greutate, totul pe fondul tranziţiei energetice, dar şi al războiului din Ucraina. Astfel, americanii de la ExxonMobil au spus adio Mării Negre, Romgaz preluând cu 1 mld. dolari participaţia pe care aceştia o aveau în perimetrul Neptun, vedeta explorării offshore, iar Black Sea Oil and Gas (BSOG), firmă controlată de colosul american Carlyle, este în căutarea unui partener de dezvoltare.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Realitatea Live

07 Feb. 2026, 09:51
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
07 Feb. 2026, 09:51 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Neprelungirea regimului de licențiere a importurilor de cereale și oleaginoase în anul 2026 nu a generat un val de importuri în Republica Moldova, contrar temerilor exprimate de o parte a fermierilor. Datele statistice analizate de economistul Iurie Rija arată că piața internă nu a fost inundată cu floarea-soarelui din exterior, iar volumele importate au rămas reduse și strict orientate către material semincer și utilizări speciale.

Odată cu introducerea licențierii, piața moldovenească a fost practic închisă pentru importurile de floarea-soarelui destinate procesării în ulei. În consecință, importurile realizate în ultimii ani au vizat aproape exclusiv semințe certificate, utilizate pentru însămânțare sau pentru sectoare de nișă, precum industria de cofetărie.

Statisticile confirmă caracterul restrâns al acestui flux. În anul 2024, Republica Moldova a importat 4.049 tone de semințe de floarea-soarelui, aproape integral ca material semincer, la un preț mediu foarte ridicat, de peste 168 lei per kilogram. În 2025, volumul a crescut ușor, până la 5.686 tone, însă destinația a rămas aceeași, iar prețul mediu s-a situat în jur de 128 lei/kg.

Important este faptul că neprelungirea licențierii în 2026 nu a schimbat radical situația. În luna ianuarie 2026 au fost importate doar 588 tone de semințe de floarea-soarelui, tot ca material semincer, la un preț mediu de 151,69 lei/kg — un volum considerat nesemnificativ din punct de vedere al impactului asupra pieței interne.

Structura importatorilor confirmă că nu este vorba despre operatori orientați spre procesare sau speculație. Piața este dominată de companii mari, specializate în comercializarea semințelor certificate și a inputurilor agricole, precum SYSTEM CAPITAL MANAGEMENT SRL, TRANSTEST SRL, VADALEX-AGRO SRL, BIOPROTECT SRL sau DIAZCHIM SRL. Aceste firme deservesc în principal fermierii, nu industria de procesare.

Și din punct de vedere geografic, importurile indică o orientare clară către parteneri regionali și europeni. România este principalul furnizor de semințe de floarea-soarelui pentru Republica Moldova, urmată de Turcia și Bulgaria, care și-au majorat livrările în 2025. Franța completează lista ca sursă tradițională de genetică agricolă și material semincer certificat, ceea ce confirmă că importurile vizează produse cu standarde tehnologice și fitosanitare ridicate.

Potrivit analizei, lipsa importurilor de floarea-soarelui pentru procesare are o explicație strict economică. În sezonul curent, prețul semințelor în Ucraina este similar cu cel din Republica Moldova, iar costurile suplimentare de transport, logistică și finanțare fac nerentabilă achiziția și livrarea acestora către fabricile moldovenești.

În concluzie, datele arată că temerile privind un aflux masiv de importuri după eliminarea licențierii nu s-au confirmat. Piața rămâne protejată de realitățile economice, iar importurile de floarea-soarelui continuă să fie limitate, scumpe și orientate aproape exclusiv către material semincer, fără a afecta procesatorii sau prețurile interne.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!