Moldovenii, tentați de energia soarelui! Cât de rentabilă este investiția în panouri fotovoltaice

În ultimii ani, costul energiei a crescut exponențial or, tot mai mulți moldoveni sunt tentați să-și instaleze propriile surse de energie. Costurile sunt în scădere în fiecare an, în timp ce productivitatea panourilor crește. Drept urmare, profitabilitatea investiției în energie solară este în creștere, mai ales că prețurile la energia electrică sunt instabile. Fostul director ANRE, Alexandru Ciudin a făcut un calcul al recuperării investiției pentru care vor să devin ă independenți energetic.

Astfel, rentabilitatea investiției în panourile fotovoltaice depinde în mare parte de: costul de instalare/montare, dimensiunea (puterea) instalației, condițiile în care va funcționa instalația, profilul consumului de energie și tariful la energia electrică.

„Pentru o persoană investiția este profitabilă, de exemplu după 6 ani, pentru alta după 10. Mi se pare că nu există un răspuns cert la această întrebare mai ales că tarifele de comercializare a energiei regenerabile sunt foarte diferite. Dacă s-a obținut statutul de producător eligibil, energia poate fi comercializată la un tarif între 1,80 lei/kWh și 1,88 lei/kWh pe o perioada de 15 ani. În acest caz, fiind o investiție proprie de exemplu la un parc de 1 MW, proiectul s-ar răscumpără în 5-6 ani, iar dacă resursele financiare sunt din mijloace creditare, proiectul s-ar răscumpăra în mod normal în 7-8 ani. Cei care planifică investiția într-un parc fotovoltaic ca să-și acopere propriul consum de energie electrică vor economisi circa 3 lei/kWh, iar răscumpărarea investiției va fi în 4-5 ani. Există câteva mecanisme de finanțare disponibile în prezent care odată fiind accesate și combinate între ele, pot micșora perioada de răscumpărare de până la 8 luni, doar că companiile trebuie să îndeplinească un șir de condiții. Ca de exemplu ODA, AIPA, ADMA oferă granturi/subvenții/împrumuturi de până la 50 % întreprinderilor mici și mijlocii. Programul Livada Moldovei și IFAD oferă credite investiționale cu aplicarea TVA la cota ,, Zero,, pentru livrarea pe teritoriul țării și importul a mărfurilor, lucrărilor și serviciilor”, spune Ciudin.

În mare parte, aceste mecanisme financiare sunt disponibile celor care investesc în panouri pentru a-și acoperi propriul consum de energie.

Potrivit fostului director ANRE, un calcul mai detaliat ar trebui să-și facă acei investitori care intenționează să construiască parcuri fotovoltaice fără nici un suport de la stat, care vor comercializa energia produsă pe piața liberă. În acest caz, trebuie să fiți pregătiți că energia va fi comercializată la un tarif de 90 bani/kWh până la 1,25 lei/kWh. Un astfel de proiect s-ar răscumpăra în 10 – 12 ani.

„Întrebarea cea mai des întâlnită este dacă se merită să investești acum în fotovoltaică? Putem să așteptăm: costul panourilor scade în fiecare an, iar costul energiei crește, așa că în câțiva ani panourile vor fi și mai profitabile. Ei bine, se poate întâmpla că atunci când va exista o cerere atât de mare la panouri, prețul lor va crește … Este o loterie. În plus, este necesar – ca în cazul oricărei investiții – să țineți cont de faptul că în loc să cumpărați panouri, ați putea pur și simplu să puneți acești bani într-un depozit și după 25 de ani să scoateți aproape de două ori mai mult (la o dobândă de 2%). Sau poate să vă investești banii în ceva complet diferit? În final pot să vă spun că fotovoltaica este doar o modalitate de a vă proteja capitalul. Trebuie să cântăriți bine avantajele și dezavantajele fiecărei investiții”, conchide Ciudin.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#soare #cost #investiție #Energie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Proiectul strategic de instalare a motoarelor de cogenerare la Termoelectrica, finanțat din creditul Băncii Mondiale, intră într-o zonă tensionată. În timp ce Ministerul Energiei negociază direct cu compania turcă Iltekno, alți ofertanți reclamă că sunt ignorați, deși susțin că au prețuri mai mici și oferte conforme tehnic.

Contractul de credit a fost prelungit cu patru luni, iar autoritățile încearcă să încadreze proiectul în plafonul maxim de 86 de milioane de euro. Iltekno, clasată pe primul loc în procedura de achiziție, a avut o ofertă inițială de 111,5 milioane de euro. După negocieri, compania a transmis o ofertă revizuită de 96 de milioane de euro, peste plafonul stabilit, și condiționată de reducerea volumului de lucrări. O parte dintre acestea ar urma să fie realizate ulterior din cont propriu de Termoelectrica.

În paralel, BCC Group din Azerbaidjan a solicitat oficial includerea în negocieri, afirmând că oferta sa reconfirmată este de 75,9 milioane de euro – sub plafonul stabilit de Ministerul Energiei. Surse din cadrul ședințelor interne indică existența unor poziții divergente între instituții: Ministerul Energiei ar susține descalificarea Iltekno, invocând depășirea bugetului și nerespectarea termenului-limită, în timp ce MEPIU și Termoelectrica ar pleda pentru continuarea negocierilor cu compania turcă.

În corespondența dintre Banca Mondială, compania azeră, UCIPE și Ministerul Energiei, se precizează clar că împrumutatul, adică Ministerul Energiei și UCIPE, este cel care decide procedura de procurare. De aici și întrebarea ridicată de mai mulți participanți: de ce nu sunt invitați toți ofertanții la negocieri, pentru a fi selectată cea mai bună ofertă tehnico-economică pentru o întreprindere strategică?

Surse din piață susțin că, pentru a încadra oferta Iltekno în buget, ar exista disponibilitatea ca partea moldovenească să accepte motoare deja fabricate, ale căror caracteristici tehnice nu sunt pe deplin clare. Oficial, această informație nu a fost confirmată.

Contactată de redacția BANI.MD, Ministerul Energiei a transmis că „pe parcursul negocierilor nu putem oferi informații privind derularea acestora, pentru a nu periclita discuțiile, dar și din motive impuse de clauzele contractuale de confidențialitate în vigoare”.

Ministrul Dorin Junghietu a explicat anterior că piața internațională a motoarelor de cogenerare traversează o criză majoră: producători precum Siemens, Wärtsilä sau MAN Energy Solutions au backlog-uri de 2–3 ani, iar costurile au crescut semnificativ din cauza scumpirii materiilor prime, problemelor logistice și cererii explozive generate de centrele de date și contextul războiului din Ucraina. De asemenea, capacitățile propuse de ofertanți au depășit solicitarea inițială – 61–62 MW față de 55 MW – ceea ce a dus la majorarea valorii proiectului.

Cu termen-limită pentru semnarea contractului până la 5 martie, presiunea crește. În joc nu este doar diferența de câteva milioane de euro, ci modelul de guvernanță al unui proiect energetic strategic: negociere directă cu un singur operator sau competiție reală, transparentă, între toți ofertanții eligibili.