Nemții închid supapa petrolului rusesc! Moscova susține că a primit solicitări din Germania

Germania, cea mai mare economie a Europei, a anunțat marți că va importa petrol din Kazahstan, respingând astfel orice fel de speculații potrivit cărora la începutul anului 2023 ar cumpăra petrol de la ruși, transmite Bloomberg, citat de digi24.ro.

Recent oficialii germani au informat că intenţionează să pună punct importurilor de petrol rusesc până la finele lui 2022. Însă aceste declaraţii au fost puse sub semnul întrebării după ce directorul general al companiei care deţine reţeaua de conducte petroliere din Rusia a spus că a primit solicitări pentru livrarea de ţiţei rusesc în primul trimestru din 2023.

În mod istoric, rafinăriile germane de la Leuna şi Schwedt au fost puternic dependente de importurile de petrol rusesc livrat prin conducte. Acum, petrolul livrat Germaniei prin conducta Drujba, cel mai important oleoduct din Europa, va proveni din Kazahstan, chiar dacă un acord în acest sens nu a fost încă finalizat.

“Informaţiile potrivit cărora Germania a comandat petrol din Rusia nu sunt adevărate”, a declarat o purtătoare de cuvânt de la Ministerul german al Economiei. “Companiile petroliere de la rafinăriile Leuna şi Schwedt nu vor mai comanda petrol rusesc în anul care va veni”, a adăugat purtătoarea de cuvânt.

Rafinăria PCK de la Schwedt “şi-a rezervat capacităţi pentru ţiţei kazah în sistemul de conducte”, începând încă din luna ianuarie, a mai spus purtătoare de cuvânt de la Ministerul german al Economiei.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#petrol #Germania #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

După invazia Rusiei în Ucraina, securitatea energetică a devenit una dintre principalele preocupări ale Europei, alături de prețuri și de tranziția verde. Un raport realizat de Euronews, pe baza datelor Eurostat și ale Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), arată cum s-a schimbat comerțul cu energie electrică pe continent și care sunt statele mari exportatoare și importatoare.

În 2024, dintr-un total de 35 de state europene, 13 au fost exportatoare nete de energie electrică, iar 21 – importatoare nete. Singura țară care nu a raportat niciun import de electricitate a fost Cipru. La nivelul Uniunii Europene, balanța energetică a fost ușor pozitivă, de -0,5%, ceea ce arată că, în ansamblu, statele membre au exportat mai multă energie decât au importat.

Cele mai mari exporturi de energie provin din Franța și Suedia, ambele având producție internă abundentă – nucleară, respectiv hidro. Franța a înregistrat un export net de 89.851 GWh, echivalent cu 22% din consumul intern, iar Suedia – 33.435 GWh, adică 27% din producția totală. Alte țări exportatoare importante sunt Slovenia, Norvegia, Slovacia, Cehia și Austria. „Franța a devenit în 2024 cel mai mare exportator de energie electrică din lume, cu un record de 90 TWh – echivalentul consumului anual al Belgiei”, a declarat Rina Bohle Zeller, expertă la Agora Energiewende.

În schimb, Italia și Germania sunt marile economii dependente de importuri. Italia a importat anul trecut circa 51.000 GWh, iar Germania – 26.269 GWh. Germania, care a fost exportator net timp de două decenii, a devenit importator în 2023, pe fondul închiderii reactoarelor nucleare, al prețurilor ridicate la carbon și al creșterii producției regenerabile în statele vecine, care a făcut energia străină mai competitivă.

Schimbările anuale sunt influențate de condițiile meteorologice și de structura surselor de energie. Grecia, de exemplu, a trecut de la importator net în 2023, cu 10%, la exportator în 2024, cu -0,6%, în timp ce Croația a ajuns de la 10% la 26% import net într-un singur an.

Experții subliniază că interconectarea rețelelor electrice europene este esențială pentru stabilitatea sistemului energetic. „Comerțul transfrontalier face energia mai ieftină și mai sigură. Când apune soarele în Germania, vântul din Danemarca asigură continuitatea aprovizionării”, a explicat Zeller.

Pe fondul crizei climatice și al transformărilor geopolitice, Europa își reconfigurează harta electricității, în care producția nucleară franceză, energia hidroelectrică scandinavă și sursele regenerabile din sudul continentului devin pilonii noii securități energetice europene.