Nestle spune „NU” zahărului în ciocolată. Ce îndulcitor va folosi în noul baton de ciocolată „Incoa”

În contextul în care producătorii de dulciuri încearcă să reducă adaosul de zahăr, grupul elvețian Nestle anunță lansarea unui baton de ciocolată, denumit „Incoa”, care folosește nu doar boabele de cacao, ci și pulpa fructului arborelui de cacao drept îndulcitor, transmite Reuters.

Fructul arborelui de cacao în mod normal este aruncat, însă utilizarea acestuia elimină adaosul de zahăr și reduce risipa alimentară. Utilizarea fructului va avea beneficii și pentru cultivatorii de cacao, care pot să vândă, atât boabele, cât și pulpa fructului.

„Este o lansare importantă, vom pune produsul la dispoziția tuturor consumatorilor care îl doresc”, a declarat Alexander von Maillot, directorul diviziei de dulciuri de la Nestle.

Pentru început, batonul de ciocolată neagră „Incoa”, fără adaos de zahăr, va fi lansat în supermarketurile din Franța și Olanda, urmând ca ulterior să se găsească și pe alte piețe din Europa.

Nestle procură materia primă de la plantațiile de cacao din Brazilia precum și din vestul Africii, pentru a vedea dacă producția de pulpă poate fi realizată acolo. Alexander von Maillot a estimat că veniturile celor care cultivă cacao ar putea crește cu 20% până la 40%, dacă ar putea vinde și pulpa fructului arborelui de cacao.

Problema este că pulpa fructului arborelui de cacao nu este ieftină. Batoanele de ciocolată Incoa de pe portalul Albert Heijn costă cu aproximativ 50% mai mult decât alte mărci de ciocolată neagră. Însă Alexander von Maillot spune că, deși aceste costuri ridicate fac ca pulpa să nu fie potrivită pentru a înlocui zahărul în produsele normale, s-ar putea găsi și alte utilizări pentru pulpa fructului arborelui de cacao, de exemplu la coacere, scrie AGERPRES.

Și alți producători de ciocolată, precum Lindt & Spruengli din Elveția și Ritter Sport din Germania, au lansat și ei ediții limitate de ciocolată care utilizau pulpa fructului arborelui de cacao și care s-au vândut rapid. Ambele firme au anunțat că intenționează să lanseze produse la scară largă atunci când vor fi disponibile cantități mari de pulpă de fruct.

ONG-ul Upcycled Food Association susține că prin comercializarea la scară mondial a fructului arborelui de cacao ar putea fi reduse emisiile de gaze de seră cu peste 20 de milioane de tone pe an. Asociația definește termenul „upcycling” drept utilizarea de ingrediente alimentare pe care oamenii nu le-ar consuma, cu lanțuri de aprovizionare verificate și un impact pozitiv asupra mediului.

Nestle este cea mai mare companie de produse alimentare și băuturi din lume. Este prezentă în 189 de țări din întreaga lume, iar cei 308.000 de angajați sunt dedicați scopului Nestle de a îmbunătăți calitatea vieții și de a contribui la un viitor mai sănătos. Nestle oferă un portofoliu larg de produse și servicii pentru oameni și animale de companie, pentru tot parcursul vieții. Cele peste 2000 de branduri ale Nestle includ nume emblematice precum Nescafe, Nespresso, Maggi și Nido.

#zahar #Nestle #ciocolata

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.