O creație derivată din cea mai mare pictură pe pânză din lume a fost vândută cu 62 de milioane de dolari

O operă de artă creată din cea mai mare pictură pe pânză din lume a fost vândută pentru 62 de milioane de dolari în Dubai și ocupă locul al doilea în clasamentul celor mai mari sume obținute vreodată la licitație de creații ale unor artiști în viață, informează Reuters.

Pictura este realizată pe o singură pânză uriașă pe podeaua sălii de bal a hotelului Atlantis din Dubai timp de șapte luni în timpul pandemiei de coronavirus, pânza a fost împărțită în 70 de loturi destinate vânzării, scrie AGERPRES.

Toate acestea au fost cumpărate de Andre Abdoune, un cetățean francez care locuiește în Dubai și deține o afacere cu criptomonede.

Obiectivul lui Sacha Jafri era de a obține 30 de milioane de dolari destinați unor acțiuni caritabile după ce va scoate la licitație fragmente din pânza cu o suprafață de 1.800 de metri pătrați, însă Abdoune a plasat o ofertă pentru achiziționarea tabloului integral.

Abdoune a spus că plănuiește o ”a doua etapă” pentru acea pictură, în speranța de a colecta o sumă și mai mare de bani în scopuri caritabile, însă nu a oferit detalii suplimentare. Pentru moment, intenționează să lase pictura în Dubai.

”Scopul meu a fost mereu acela de a schimba viețile copiilor de pe glob și de a încerca reconectarea umanității”, a spus Jafri, care a inclus în opera sa picturi realizate de copii din peste 140 de țări.

”Puritatea gândurilor, un atribut doar al copiilor, a dus la realizarea unui lucru într-adevăr puternic”, a spus acesta.

Suma va fi donată către UNICEF, UNESCO, Global Gift Foundation și Dubai Cares.

Jafri, care se afla în Emiratele Arabe în momentul instituirii lockdownului, este cel care a creat conceptul tabloului, abordând teme precum conexiune și izolare.

Artistul a folosit 1.065 de pensule și 6.300 de litri de vopsea.

Cea mai scumpă creație a unui artist în viață vândută la licitație este pictura ”Portrait of an Artist (Pool with Two Figures)”, realizată în 1972 de David Hockney, adjudecată în 2018 pentru 90,3 milioane de dolari.

În martie 2021, o operă de artă digitală a fost adjudecată cu aproape 70 de milioane de dolari în cadrul primei vânzări organizate de o casă importantă de licitații a unei creații artistice fără existență fizică.

#pictură #arta #licitatie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Veaceslav Ioniță trage un semnal de alarmă dur în urma analizei celor mai recente date publicate de Biroul Național de Statistică: industria Republicii Moldova este în stagnare profundă, cu tendințe clare de regres structural. Deși în perioada 2016–2019 s-au înregistrat creșteri modeste ale producției industriale, acestea au fost complet anulate de prăbușirile consecutive din ultimii trei ani.

După o aparentă redresare în 2021, când producția industrială a crescut cu 12,1%, au urmat scăderi severe în 2022 și 2023, de -5,1% și -3,6%, iar în primul trimestru al anului 2025 industria a pierdut încă 1,2%. În doar trei ani, Republica Moldova a pierdut peste 10% din volumul său industrial, revenind practic la nivelul anului 2015 – un progres net de doar 3% în zece ani, pe care Ioniță îl califică drept „stagnare absolută”.

Industria alimentară a înregistrat o scădere de aproape 20%, cu efecte vizibile și directe asupra exporturilor. Industria textilă a pierdut 11%, afectând grav segmentul lohn – unul dintre principalele motoare de export ale Moldovei. Sectorul automotive, cel mai mare domeniu industrial orientat spre export, a înregistrat un colaps de 11%, o prăbușire ce ar putea avea efecte pe termen lung dacă nu este doar sezonieră.

Veaceslav Ioniță subliniază că ciclurile de creștere din industrie sunt fragile, temporare și urmate de scăderi masive, iar în lipsa unei strategii industriale coerente, a politicilor de sprijin pentru sectoarele competitive și a investițiilor în modernizare, industria moldovenească rămâne captivă într-un cerc vicios de regres.

Această stagnare structurală generează consecințe grave: disparițița locurilor de muncă, migrație accelerată, pierderea capacităților autohtone de producție și înlocuirea produselor moldovenești cu importuri. Toate acestea subminează nu doar competitivitatea economică, ci și securitatea economică și bugetară a țării.

„Industria Moldovei este în cădere liberă de trei ani. Fără o direcție clară, fără investiții, fără politici industriale eficiente, orice creștere conjuncturală devine un simplu miraj. Și întrebarea rămâne: cât timp ne mai permitem să stăm pe loc?” – concluzionează Ioniță.