O țară NATO sfidează Occidentul: Rusia va controla energia nucleară a acestui stat timp de 80 de ani

31 Mart. 2023, 07:57
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
31 Mart. 2023, 07:57 // Actual //  bani.md

Țările din Europa s-au convins de greșelile făcute în ultimele decenii, când au devenit dependente de petrolul, gazele naturale și alți combustibili din Rusia. După invazie, piața UE s-a schimbat total, impunând sancțiuni Moscovei. Cu toate astea, o țară NATO, Turcia sfidează Occidentul, iar Rusia va controla energia nucleară din această țară în următorii 80 de ani.

Rusia construiește prima centrală nucleară din Turcia, la Akkuyu, iar pe 27 aprilie 2023, Vladimir Putin ar putea fi prezent la inaugurarea primului reactor realizat de către firma de stat Rosatom de la Moscova, potrivit Investing.

În mai 2023, primul reactor nuclear din Turcia va primi primul său combustibil proaspăt. Centrala nucleară Akkuyu – care include patru unități de reactoare VVER-1200 proiectate de Rusia – este de așteptat să fie complet operațională până în 2026. Dar acest progres are loc pe fondul preocupărilor tot mai mari cu privire la stabilitatea cooperării nucleare turco-ruse.

Turcia importă deja gaze naturale din Rusia, iar acordul nuclear ar crea mai multă dependență de Rusia – pentru tehnologia nucleară, combustibil nuclear și formarea personalului pentru operarea centralei nucleare.

În anul 2010, Turcia și Rusia au semnat un acord de cooperare nucleară. Ca parte a acordului, Rosatom va fi autorizată să construiască, să dețină și să opereze centrala nucleară Akkuyu cu o durată de viață de 60 de ani — plus o posibilă prelungire cu 20 de ani — până la dezafectarea acesteia, de care va fi, de asemenea, responsabilă Rosatom.
Rosatom va furniza, de asemenea, combustibilul și va gestiona deșeurile generate, ajutând în același timp Turcia să formeze capitalul uman necesar. În schimbul tuturor acestor servicii, Turcia va furniza gratuit energie centralei Akkuyu și se va angaja să cumpere energie electrică generată timp de 15 ani la o rată fixă de 12,35 cenți de dolar pe kilowatt-oră, conform The Bulletin.

Având în vedere costurile pentru construcția, exploatarea și întreținerea centralei, precum și pentru gestionarea și transportul deșeurilor, acesta a fost considerat „un acord bine negociat din punct de vedere economic” de către experții în politica energetică nucleară. Pe scurt, a fost o afacere bună pentru Turcia.

Programul de energie nucleară din Turcia se bazează pe abordarea build-own-operate, care, prin definiție, cere ca o terță parte, Rosatom, să conducă și să dețină centrala. În plus, aranjamentele de garantare a combustibilului și de preluare lasă Turcia fără acces direct la materiale nucleare și, prin urmare, fără posibilitatea de a deturna astfel de materiale pentru utilizări nepașnice.

Dar modelul folosit pentru dezvoltarea centralei nucleare Akkuyu face ca Turcia să fie puternic dependentă de tehnologia rusă. Având în vedere că Moscova își folosește activele energetice pentru constrângere, viitorul cooperării nucleare dintre Turcia și Rusia ar putea fi adevărata problemă.

Din perspectiva securității energetice, acordul nuclear nu rezolvă dependența Turciei de gazul natural al Rusiei, ci mai degrabă adaugă o a doua dependență de tehnologia nucleară. Turcia nu va mai depinde acum doar de Gazprom, ci și de Rosatom – două companii rusești controlate de stat.

Un alt risc pentru Turcia pe care îl prezintă acordul său cu Rusia se referă la dependența de resurse umane la niveluri care nu au fost încă văzute în nicio altă industrie a energiei nucleare.

Acordul cu Rusia cere ca nu numai autoritățile de reglementare, ci și studenții turci în inginerie nucleară să fie pregătiți în Rusia. Deși ar putea fi văzută ca o bună oportunitate de formare pentru studenții turci, înseamnă, de asemenea, că Turcia va depinde în totalitate de Rusia pentru capacitatea sa viitoare de resurse umane, având în vedere că nicio altă țară nu operează în prezent aceste reactoare.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.