Probleme mari pentru cea mai cea mai puternica tară europeană, care rămâne, pur şi simplu, fără forţă de muncă

În vremea pandemiei, unii antreprenori din Europa şi SUA sperau ca o recesiune sau mai multe să creeze în sfârşit un surplus sănătos de forţă de muncă. Criza economică de atunci a fost atipică pentru că ajutoarele date de guverne companiilor şi angajaţilor au împiedicat distrugerea locurilor de muncă. De

În Germania recesiunea a venit din nou, de data aceasta nemaiexistând subvenţii pentru piaţa muncii, iar în SUA este pe undeva pe aproape, şi cu toate acestea disponibilizările, câte sunt, nu reuşesc să urce rata şomajului. Pentru unii analişti, acesta este un semnal îngrijorător: economiile mature rămân fără muncitori, ceea ce înseamnă că trebuie schimbat modelul economic, riscul fiind erodarea prosperităţii şi frânarea dezvoltării.

Germania capitalistă a fost reconstruită şi s-a dezvoltat puternic după al Doilea Război Mondial cu ajutorul muncitorilor importaţi din Turcia. Mulţi dintre ei au rămas acolo. Ca economie avansată, în ultimele decenii s-a lovit de problema îmbătrânirii populaţiei şi a reducerii forţei de muncă. De aceea, Berlinul a văzut în criza migranţilor din 2015 o oportunitate şi a deschis uşile ţării pentru o bună parte dintre noii veniţi pe continent.

Câţiva ani mai târziu aproape că a intrat în conflict cu Polonia în încercarea de a atrage forţă de muncă ucraineană. Acum, din cauza costului prea ridicat al vieţii în Polonia, o parte dintre refugiaţii ucraineni care au fugit de război acolo se mută în Germania, unde cred ei că găsesc oportunităţi mai multe. Însă cea mai mare economie europeană ar avea nevoie de 400.000 de muncitori noi pe an, arată o analiză Bloomberg. Germania rămâne fără forţă de muncă, o tendinţă vizibilă şi în altă părţi ale lumii. În SUA, spre exemplu, unul dintre cele mai mari mistere economice este ce fel de recesiune bate la uşă când rata şomajului nu creşte.

De obicei, în America, unde plasele de protecţie socială nu sunt la fel de cuprinzătoare ca în Europa, recesiunile sunt asociate cu disponibilizări şi distrugeri de locuri de muncă. Cehia are de câţiva ani cea mai redusă rată a şomajului din lumea dezvoltată. Penuria de forţă de muncă este o boală economică cronică acolo, iar economia abia se mişcă. Dar ce se întâmplă în Germania are efecte asupra întregii economii europene.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#recesiune #Germania #economie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.