Problemele retail-ului! Sturza: Banii, dacă ai perturbări serioase, atunci suferi foarte mult

04 Mart. 2023, 20:13
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
04 Mart. 2023, 20:13 // Actual //  bani.md

O discuție despre trecerea de la un model de business de tip „high growth” la „value growth” și despre cel mai empatic ministru dintr-un guvern în timpul crizei.

Pentru Ion Sturza, schimbările de paradigmă nu sunt o noutate, însă atrag atenția că perioada în care a intrat lumea va necesita adaptări, va forța limite și va schimba formula generală de prosperitate care a caracterizat evoluția generală a societății, a economiei și a mediului de business în ultimii 30 de ani, scrie forbes.ro

„Cred că aceasta este problema fundamentală care trebuie să îi preocupe pe tinerii de până în 40-45 de ani astăzi. Toți cei care au până în această vârstă au experimentat în ultimii 30 de ani doar o perioadă de creștere a bunăstării, a veniturilor, a liberei circulații și așa mai departe. Acum, pericolul este să experimentăm un stop brutal, nu catastrofal, dar brutal”, a explicat Ion Sturza, fondatorul retailerului Elefant și fost premier al Republicii Moldova, cunoscut în mediul de afaceri românesc și ca artizanul tranzacției de vânzare a Rompetrol către grupul kazah KazMunayGas.

În vârstă de 62 de ani, proprietarul fondului de investiții Fribourg Capital spune că generația din care face parte a trecut prin șocuri, cum ar fi căderea comunismului, însă diferența vine din faptul că atunci exista, într-un fel, o lumină la capătul tunelului.

„Prăbușirea comunismului, prăbușirea banilor sunt lucruri pe care noi le-am experimentat, nu știu cum le-am luat, pentru că vedeam «licuriciul» libertății. Tinerii de acum nu văd «licuriciul» și, când se oprește totul, ei se întreabă de ce nu mai au benzină în rezervor sau de ce nu mai pot merge pe o insulă. Asta e marea provocare a tinerilor, aceea că după 30 de ani de prosperitate și de creștere acum există un stop brusc.”

De aceea, există riscul ca mulți dintre cei la care se referă Ion Sturza să se simtă astăzi derutați și să nu știe cum să reacționeze, ceea ce poate alimenta nemulțumirea socială.

„Mulți vor fi foarte supărați și vor ieși să îl apuce de cravată sau de pantaloni pe președinte, pe prim-ministru, să îi întrebe de ce nu trăiesc mai bine. Eu nu spun că aceste lucruri se vor întâmpla, spun că există pericolul. Și care este reacția politicului? Să încerce să spună că totul va fi bine și că statul le va da oamenilor.”

În ceea ce privește abordarea unei crize, mai ales din partea politicului, fostul premier al Republicii Moldova crede că, atunci când economia suferă, autoritățile trebuie să aibă priceperea de „a da drumul la robinet, nu de a-l strânge”, ceea ce înseamnă că măsurile pe care le iau politicienii ar trebui să rupă ciclul unei crize, nu să îl adâncească.

„Știi care dintre miniștrii dintr-un guvern trebuie să aibă cea mai mare inteligență emoțională? Răspunsul poate să uimească, dar este vorba despre ministrul finanțelor. Eu am trecut prin lecția asta. Ministerul Finanțelor, cel care are în subordonare Fiscul, trebuie să știe cum să strângă și cum să dea drumul la șurub. Trebuie să aibă mare grijă, pentru că în perioade complicate cu bugetul, cu cheltuielile, prima reacție este să strângi. Eu l-am deschis (în perioada în care a fost prim‑ministru – n. red.) și le spuneam celor de la Fisc să nu fie chiar atât de habotnici, mai ales cu cei mici și mijlocii sau cu cei care vând în stradă.”

Intoxicare digitală?

Chiar dacă perioadele de restricții impuse pentru limitarea răspândirii pandemiei de Covid-19 pare că s-au terminat, schimbarea de paradigmă care a avut loc asupra oamenilor și asupra modului în care interacționează cu munca este de așteptat să rămână. Implicațiile pe termen lung au fost resimțite de Ion Sturza chiar și la nivelul businessului Elefant.

„Din păcate, Covidul ăsta a decimat echipe serioase, care aveau vibe, care funcționau bine. Și mulți dintre managerii de top au intrat într-o perioadă care poate fi burnout sau poate fi un fel de «long Covid». Pentru unii, chiar sunt consecințe foarte dure pe plan medical.”

Omul de afaceri a fost sceptic încă de la început cu privire la fenomenul pe care astăzi îl cunoaștem drept „work from home”, despre care consideră că are acum consecințe evidente în lanț asupra angajaților și asupra productivității. „Am studiat mult înainte fenomenul, nu este ceva ce s-a inventat în pandemie, nu a apărut peste noapte, doar a luat amploare. A existat tentația pentru acest model, dar rezerva venea fie din faptul că un șef își dorea să vadă angajații la lucru, fie pentru că alții înțeleg importanța psihologică, socială a locului de muncă, cum trebuie să comunici și așa mai departe. Chiar dacă unii sunt foarte optimiști, rezultatul este clar: a crescut foarte mult anxietatea, depresia, dezangajarea oamenilor și, respectiv, productivitatea. Știu că sunt criticat pentru că așa consider, dar și antreprenorii, și managerii au încurajat asta.”

Antreprenorul aduce în discuție și o întâmplare interesantă de la sediul central al Amazon din Seattle, pe care l-a vizitat în urmă cu câteva luni, și unde singurii angajați pe care i-a găsit erau cei care aveau animale de companie.

„În imensele clădiri zgârie-nori din centrul orașului Seattle erau doar posesorii de câini, care au venit la serviciu pentru că politica Amazon este foarte permisivă pentru animalele de companie. E un fenomen foarte interesant. Restul? Work from home, un fenomen care îi stresează pe manageri. Austeritatea specifică lui Jeff Bezos nu este numai la depozite, ci și la birouri. Cred că și asta a contribuit la dorința angajaților de a lucra de acasă, pentru că la Amazon unui angajat i se alocă doar 80 centimetri pătrați masă de lucru.”

În cazul Elefant, angajații lucrează într-un sistem hibrid format din patru zile la birou și o zi acasă, iar Sturza atrage atenția că nici sistemul hibrid nu este unul perfect, pentru că angajații ajung să fie mult mai productivi în zilele în care ajung la birou.

„Aceasta a influențat mult capacitatea de reacție rapidă la provocări, care – trebuie să recunosc – și în cazul nostru a fost foarte lentă pe anumite domenii. Schimbarea de paradigmă care are loc după Covid în toate domeniile, fără excepții, este una dramatică. Unii beneficiază de schimbarea asta, dar eu nu m-aș bucura pentru cei care beneficiază.”

Dacă facem un pas în spate, Sturza propune să ne uităm la bătălia dintre adepții cinematografului clasic și cei ai Netflix. Astăzi, cinematografele au o revenire și înregistrează încasări importante, după ce industria a fost decimată de pandemie, însă toate acestea reprezintă, de fapt, un recul al fenomenului pe care omul de afaceri îl descrie drept „intoxicație digitală” și care nu are, de fapt, nicio legătură cu businessul.

„În pandemie a fost un fenomen care nu ține de business, ține de biologia ființei umane, de trecerea rapidă și impusă la consumul digital, mai ales la școli, de exemplu. Acestea au dus la o intoxicație masivă a populației cu digitalul. Când s-au scos restricțiile, a fost o reacție normală a oamenilor să o ia în toate părțile, la mare, la munte, să închidă calculatorul, să îl arunce pe fereastră, pentru că a fost absolut normal după o intoxicație digitală.”

El subliniază că „nimeni nu a anulat digitalizarea”, dar este un recul pe care trebuie să îl recunoaștem și pe care trebuie să îl întâmpinăm cu răbdare, atât la nivel de investitori, cât și la nivel de manageri. „Trebuie să avem răbdare că biologia și psihologia omului se stabilizează și vom reveni la un normal, la o balanță. Credeți-mă că dacă omul are confortul să primească ceva acasă, va dori să îl primească acasă.”

Totuși, investitorii încep să își piardă răbdarea la nivel global, iar marile companii din SUA acționează în linie cu obiceiul lor de business și concediază zeci de mii de oameni după ce au angajat peste măsură în perioada de exuberanță. La rândul lor, comportamentul angajaților americani s-a schimbat. „Marea Demisie a devenit Marea Dezamăgire pentru că cei care, din anumite condiții, s-au dezangajat, acum nu se mai pot angaja. De obicei, fenomenele din industriile care sunt foarte conectate la industria digitală americană vin la noi în șase-opt luni. În America, acum, se dau oameni afară, la dânșii e matematică. Și cum se dau afară? Poate mulți din România nu știu. Acolo, vii dimineața la lucru, cardul nu funcționează, vine paza și te conduce într-o cameră unde îți înmânează lucrurile tale personale.”

O altă provocare importantă de care a vorbit Ion Sturza ține de amenințarea războiului, iar omul de afaceri spune că problema pare a fi una pe termen lung.  „Pe de o parte, ai resurse aproape nelimitate materiale și umane în avantajul Rusiei și, de cealaltă parte, ai resurse aproape nelimitate materiale furnizate pentru Ucraina. Atunci, noi avem o problemă de lungă durată și foarte sângeroasă și foarte dură. Deja acolo nu există varianta «hai să o lăsăm, să ne oprim». Acolo va fi o zonă de război pe care noi o vom simți.”

Elefantul din cameră

În cazul grupului Elefant, cifra de afaceri a ajuns în 2021 la peste 232 mil. lei, iar fondatorul companiei spune că 2022 s-a încheiat la un nivel apropiat. Referitor la angajați, compania „a operat optimizări”. „Noi am făcut niște optimizări pe anumite domenii, optimizarea însemnând plecarea benevolă a unor angajați de care nu mai aveam nevoie. A fost paradoxal că cel mai ușor au plecat cei din zonele marketing, comercial. Totul a fost amiabil, fără niciun regret. Cel mai complicat a fost în zona de tehnologie, paradoxal. Explicația mea este că au simțit trendul și au zis că aici sigur își iau salariul, dar în altă parte nu au certitudinea. Și este un semnal foarte, foarte clar. Înainte, doar dacă schimbai direcția ventilatorului care sufla sub scaun, a doua zi îl pierdeai. Acum nu e așa. A apărut puțin inteligența emoțională și pragmatismul.”

Acum, strategia Elefant se bazează pe stabilizarea companiei în noua paradigmă, după ce anul trecut s-a bucurat de rezultatul unor decizii precum lansarea unui marketplace și extinderea pe piața din Republica Moldova. Ce se schimbă cel mai mult este tranziția de la „high growth” la „value growth”.

„S-au îmbunătățit mult indicatorii financiari. Chiar dacă noi încă suntem pe pierdere, avem «gross margin» mai bun la volume mai mici. Aici este un lucru bun. Noi încă suntem departe, dar migrăm de la modelul de «high growth» la un model de «value growth». Nu mai pompăm doar în creștere. Și aceasta e o tendință generală, după ce se va stabiliza, cine va supraviețui va ținti un mix între «value» și «high growth».”

„S-au îmbunătățit mult indicatorii financiari. Chiar dacă noi încă suntem pe pierdere, avem «gross margin» mai bun la volume mai mici. Aici este un lucru bun. Noi încă suntem departe, dar migrăm de la modelul de «high growth» la un model de «value growth». Nu mai pompăm doar în creștere. Și aceasta e o tendință generală, după ce se va stabiliza, cine va supraviețui va ținti un mix între «value» și «high growth».”

Compania plănuiește ca în acest an să migreze către noi businessuri în cadrul marketplace-ului care își ia avânt. Până acum, marketplace-ul a atras circa 500 de selleri în majoritatea categoriilor, de la home & deco și până la cărți. Un total de 25% din vânzările înregistrate pe grup în 2022 au venit dinspre acest marketplace. „Acești 500 de selleri puteau fi și 5.000, dacă voiam, dar 100 sunt relevanți.”

De asemenea, Elefant testează și segmentul de fulfillment pentru câțiva clienți, însă spune că va extinde cu grijă acest domeniu dacă se va dovedi unul de succes. „Noi suntem capabili să le facem, testăm acum cu vreo 20 de selleri și vrem să extindem, pentru că eficiența noastră pot spune că e de la câteva ori până la de zece ori mai mare. Evident că la volumele noastre de operațiuni avem condiții mult mai bune cu firmele de curierat, cu lockere etc. Doar că antreprenorii mici, care vor să aibă tot în mâinile lor, nu prea au înțeles încă acest lucru. Dar, gradual, ne vom extinde în zona asta, fără să exagerăm, pentru că acolo îți crești exponențial costurile cu oamenii, ceea ce e o provocare.”

Pentru 2023, Ion Sturza nu țintește o creștere față de anul trecut și spune că, dacă va exista o creștere pe segmentul marketplace, aceasta va veni probabil din reajustarea unor linii de produse de pe site-ul actual Elefant. „Simplu spus, dacă noi vom trage puțin frâna la vânzarea de cosmetice, ele vor fi vândute mai degrabă de către marketplace. Pentru că acolo cel mai mare avantaj pe care îl vedem noi este că nu mai avem nevoie de atâta cashflow. Problema fundamentală la orice retail, fie el clasic sau nu, este cashflow-ul și, dacă ai perturbări serioase, atunci suferi foarte mult. În cazul dat, dispare această presiune.”

Atenția la cei mai relevanți indicatori financiari este cu atât mai importantă cu cât costurile de finanțare au crescut foarte mult. „Aici, întrebarea-cheie este capacitatea ta de a transfera costurile pe lanț, dar ea se limitează la capacitatea omului de a plăti.”

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

04 Apr. 2026, 12:23
 // Categoria: Opinii // Autor: 
04 Apr. 2026, 12:23 // Opinii // 

De ce Donald Trump este un pericol mult mai mic față de ceea ce urmează; JD Vance

Trump, omul care râdea de Biden că adoarme în conferințe, că se contrazice în aceeași propoziție, că e un ramolit ținut în viață de medicamente și de staff, a devenit exact Biden. Soarta e și crudă, și dreaptă: același mers ezitant, aceleași fraze care se întorc unele împotriva altora, același aer de marțafoi căruia îi scapă realitatea printre degete. Tabloul clinic e aproape identic.

Însă în umbra lui Trump, tânăr și lucid, stă JD Vance! Patruzeci și unu de ani, soția lui așteaptă al patrulea copil, omul care e convins că numai credința poate conduce lumea. Convins că democrația e un experiment eșuat. Convins că el și doar el știe ce urmează.

Doamnelor și domnilor, noi încă nu-l cunoaștem bine pe JD Vance. Dar vă asigur, el ne cunoaște foarte bine pe noi toți. Și știe inclusiv cum ar trebui să trăim.

Vă invit la lectură pentru a înțelege de ce lansarea unei cărți va însemna, cel mai probabil, și noua direcție a politicii americane republicane. Cititul este gratuit, dar un abonament plătit este doar pentru cei care si vor să înțeleagă mai mult!

După nebun, vine „profetul”

Donald Trump și JD Vance nu sunt două grade ale aceluiași pericol, sunt două specii diferite. Președintele Trump este catastrofa meteorologică violentă, imprevizibilă, spectaculos de caraghioasă, dacă există așa ceva, dar în cele din urmă trecătoare. Vance e altceva, e proiectul construit cu mare grijă în spatele furtunii. În timp ce primul talks shit, celălalt desenează planuri. Trump distruge din instinct, este incult și înțelege puțin.

JD Vance este altă marfă. El construiește din convingere.

Iar între instinct și convingere, între haos și doctrină, între nebunie și „profeție”, distanța aceasta, e exact măsura pericolului suplimentar pe care îl reprezintă vicepreședintele Statelor Unite, posibilul candidat republican la alegerile din 2028, autorul viitoarei cărți Communion: Finding My Way Back to Faith („Împărtășanie: Regăsirea drumului către credință”), care va apărea pe 16 iunie la Harper Collins Publishers.

Creatorul din Silicon Valley

JD Vance nu s-a inventat singur. Ca orice produs politic, a fost inventat.

Peter Thiel, miliardarul din Silicon Valley care a scris răspicat că nu mai crede că libertatea și democrația sunt compatibile, l-a descoperit, l-a finanțat și l-a introdus în rețelele unde se construiesc doctrine, nu partide. Vance este o creație a lui Thiel. Și, la fel ca binefăcătorul său, îmbrățișează o ideologie radicală care urmărește să distrugă guvernarea democratică ca sistem. Nu să o reformeze, ci să o distrugă.

Ideologul din spatele acestui proiect se numește Curtis Yarvin, blogger cunoscut sub pseudonimul Mencius Moldbug, fondatorul mișcării Dark Enlightenment sau NRx, Neoreacționarismul. Yarvin este gânditorul principal al unei mișcări care promovează deschis dictaturile ca superioare democrațiilor și care vede națiunile ca sisteme software depășite ce trebuie pur și simplu dezinstalate. Iar acestea nu sunt metafore, sunt componente explicite ale doctrinei.

Vance l-a lăudat public pe Yarvin în 2021 și, preluând direct una dintre ideile lui, a spus că Trump ar trebui să concedieze fiecare funcționar de rang mediu din administrația federală și să-l înlocuiască cu „oamenii noștri”, iar dacă instanțele l-ar opri, să iasă în față și să declare că decizia judecătorilor nu îl privește.

Teologul de la Notre Dame

Dar Yarvin și Thiel sunt doar jumătate din ecuație. Cealaltă jumătate e mai subtilă și, în felul ei, mai periculoasă — pentru că vine învelită în latină și în miros de tămâie.

Vance s-a aliniat cu mișcarea catolică postliberală, al cărei principal teoretician, Patrick Deneen de la Notre Dame, scrie că este nevoie de „schimbare de regim, răsturnarea pașnică, dar viguroasă a clasei conducătoare liberale corupte și crearea unei ordini postliberale.”

Consensul acestui curent e că metodele și modelele democratice nu sunt suficiente pentru a salva societatea. Integraliștii speră că Trump va dezmembra sistemul democratic astfel încât creștinii, cum a spus chiar Trump, „să nu mai trebuiască să voteze niciodată.“
Vance a spus că, data viitoare când aliații săi controlează președinția sau Congresul, „trebuie să fim cu adevărat necruțători în exercitarea puterii” și că republicanii trebuie să pună mâna pe instituții, inclusiv universități, „pentru a le face să lucreze pentru oamenii noștri.”

Dacă n-am fi văzut cum lucrează actuala administrație americană, am fi zis că e doar un mic exces verbal. Dar nu e. E viziune de stat și, din pacate, si o viziune asupra viitorului.
Înțelegeți ce se întâmplă? Vance a reușit o sinteză extraordinară: pe de o parte, techno-autoritarismul Silicon Valley al lui Thiel și Yarvin, statul ca o corporație, democrația ca software defect ce trebuie șters și reinstalat, pe de altă parte, integralismul catolic, adică statul subordonat Bisericii, ordinea naturală divină impusă prin lege. Două ideologii radical diferite ca sursă, convergente însă ca scop: sfârșitul pluralismului liberal și instalarea unei elite care știe, mai bine decât tine și decât mine, cum trebuie să trăim.

Ce se întâmplă în viața reală

Dacă cineva crede că acestea sunt discuții rezervate revistelor de științe politice, se înșală. Toate aceste idei vor avea consecințe cât se poate de practice atunci când JD Vance va ajunge să decidă politici publice.

Adică vor avea efecte asupra corpului nostru, consecințe în dormitorul tău, asupra drepturilor și libertăților tale cetățenești.

Avortul
Vance s-a descris pe sine drept „100% pro-life” și a declarat că „ar dori ca avortul să fie ilegal la nivel național.“ A apărat lipsa excepțiilor pentru viol și incest din interzicerea avortului în Texas, spunând că „două greșeli nu fac o dreptate.“

Și, poate cel mai orwellian detaliu: Vance a semnat o scrisoare prin care cerea retragerea regulilor ce protejau confidențialitatea dosarelor medicale ale femeilor care călătoreau în alt stat pentru a întrerupe o sarcină, deschizând practic ușa supravegherii sarcinilor de către stat. Proiectul 2025, pe care Vance l-a descris drept conținând „idei bune,” propune redenumirea Departamentului de Sănătate în „Departamentul pentru Viață” și implementarea unui sistem național de supraveghere a avorturilor, fiecare procedură, la ce vârstă gestațională, din ce motiv, din ce stat provenea pacienta.

George Orwell ar fi recunoscut imediat sistemul.

Libertatea de gândire
La un miting din ianuarie 2026, Vance a declarat că e rolul Americii să „combată DEI și ideologiile radicale de gen care vânează copiii noștri”, nu al statelor individuale, nu al comunităților locale, ci al Americii ca proiect unitar guvernat de o viziune morală centralizată. Adică al lui JD Vance.

Modelul politic pe care îl admiră în mod declarat este Viktor Orbán. Nu în sens abstract; pe 7 aprilie 2026, JD Vance va zbură personal la Budapesta pentru a-l susțină pe premierul ungar cu doar câteva zile înainte de alegerile legislative care îi vor decide soarta politică. Are programat un discurs despre „bogatul parteneriat dintre Ungaria și Statele Unite.” Secretarul de stat Rubio a fost deja acolo cu câteva săptămâni înainte, să-i ureze „succes.” Iar Trump l-a descris pe Orbán ca pe „un lider cu adevărat puternic, cu o capacitate dovedită de a produce rezultate fenomenale.“

Cine a trăit în Europa de Est și în UE știe bine exact ce înseamnă aceste „rezultate fenomenale” în practică. Și cât de mult a decăzut societatea maghiară sub bagheta lui Orban.

„Communion” sau invitație la “Împărtășanie”

Pe 16 iunie 2026, JD Vance va publica o carte despre cum și-a găsit drumul înapoi spre Dumnezeu. O va lansa în America, pentru americani. Și americanii o vor citi cu emoție, cu interes, poate cu admirație. Pentru că americanii nu știu și înțeleg destul de puțin, așa au demonstrat lumii de multe ori.

De exemplu, nu știu ce înseamnă un stat care decide pentru tine și pe corpul tău. Nu știu ce înseamnă Decretul 770. Nu știu că în România lui Nicolae Ceaușescu avortul a fost interzis în 1966, că femeile mureau cu miile în spitale improvizate sau în bucătării, că generații întregi de copii nedoriți au crescut în orfelinate despre care, cum scria cineva recent, nici măcar Stephen King n-ar fi avut tupeu să scrie. Nu știu că între 1966 și 1989 au murit oficial aproape 10.000 de femei din cauza avorturilor ilegale, iar numărul real era cu mult mai mare, îngropat în statistici falsificate, în tăcere administrativă, în rușinea sistemului. Nu știu ce înseamnă frica, nu frica abstractă, cea de la televizor, ci frica de propria sarcină, de propriul corp devenit proprietate de stat.

Noi, românii, știm. Cei care am trăit în comunism știm exact ce înseamnă când statul decide că are dreptul să intre în dormitorul tău și să decidă în numele unui drept pe care el, statul, îl batjocorește în fiecare secundă. În realitate, statul român nu dă doi bani pe viața ta, și când nu te omoară, te umilește continuu. Dar când e vorba de a decide asupra corpului femeii, cum să scape o asemenea ocazie, el, un ticălos fără de margini?
Ș iată unde am ajuns: un sondaj INSCOP din martie 2026, realizat pe un eșantion reprezentativ de tineri români între 18 și 35 de ani, arată că 58,4% dintre ei sunt împotriva avortului. Cincizeci și opt la sută dintre tinerii unei țări care a trăit pe propria piele ce înseamnă interdicția. Între timp, un sondaj din 2024 al Asociației Moașelor Independente a constatat că 90% dintre spitalele și clinicile din România, din 959 analizate, au refuzat să ofere trimiteri pentru femeile care solicitau avort.

Avortul e legal în România. Și ce dacă, de când în România legea trebuie si respectată ?

Directorul INSCOP, Remus Ștefureac, a comentat rezultatele astfel: „Ne arată și un filon mai conservator al tinerilor și efectul unor dezbateri din societatea românească. Ne arată și vulnerabilitatea categoriei tinere asupra dezinformării, asupra populismelor de orice tip.”

Asta înseamnă că îndoctrinarea funcționează. La treizeci și șase de ani după ce Nicolae Ceaușescu a crăpat, proiectul lui merge mai departe. Fără el, dar prin Biserică și prin algoritmi.

Aceasta e România pe care o recunoaște JD Vance.

Aceasta e lumea pe care o construiește, rafinată ideologic, legitimată teologic, exportată global. Un Vance președinte nu ar face altceva decât să dea apă la moară „credincioșilor” care nu sunt capabili să gândească pentru ei înșiși, dar care sunt gata oricând să decidă pentru alții.
La fel si cu medicii și cu asistentele care refuză avorturile în spitale publice invocând conștiința, dar care nu au nici o tresărire când vine vorba de condiționarea actului medical de sfânta șpagă! A celor care confundă credința cu puterea și puterea cu dreptul de a controla. Dacă ar fi așa cum propovăduiesc aceste carcase ale moralității, România n-ar mai fi țara furtului, a corupției și a preacurviei, nu ar mai fi țara imposturii, a bigotismului medieval și a lipsei de sacru.

Iar aici nu e doar nostalgie după comunism în sens strict. E ceva mai difuz și mai periculos: imensa disponibilitate de a ceda dreptul de a decide, de a preda cheile propriei vieți unui sistem care promite în schimb ordine, sens și mântuire. Ceaușescu promitea și el ceva. Promitea nație, familie, viitor. Și a livrat foamete în bucătării, moarte în orfelinate și frică în fiecare casă.

Titlul cărții lui Vance nu e ales întâmplător. Communion — Împărtășanie, este în teologia catolică ritualul central prin care credincioșii consumă pâine și vin care, conform dogmei transsubstanțierii, se transformă apoi în trupul și în sângele lui Hristos. Dar euharistia nu e un act individual. E actul prin care te unești cu corpul mistic al Bisericii, cu toți ceilalți credincioși. E dizolvarea eului în colectivul sacru.

Asta este exact ceea ce propune Vance din punct de vedere politic: nu libertatea individuală, ci subordonarea individului față de un adevăr comun, revelat, inatacabil.
Titlul cărții lui e, în felul acesta, și un manifest. Nu spune „iată călătoria mea personală.” Spune „iată corpul din care fac parte și din care ar trebui să faceți parte și voi.”

E subtil. E inteligent. Și e înfricoșător tocmai pentru că e sincer.

Iar diferența față de omul pe care îl servește acum este abisală. Trump e ținut în geam, îmbătrânit, previzibil, prizonier al propriei guri slobode și al degenerării evidente. Lumea lui are două culori: good guy și bad guy. Atât. Mintea lui n-are nuanțe, nu a avut niciodată și nici n-a simțit nevoia — pentru că în lumea lui binară totul se rezolvă simplu: ești cu mine sau ești dușmanul meu. Un om periculos, da. Dar un om pe care îl înțelegi, pentru că nu face nimic surprinzător.

JD Vance e altă specie. El nu mai are nici măcar gândirea binară. Nu pentru că ar fi mai complicat, ci pentru că acolo unde există credință ca program politic, binarul dispare și el, rămâne doar adevărul revelat, singurul, întreg și inatacabil. Nu există negociere cu adevărul revelat. Nu există excepții, nuanțe, cazuri particulare. Există doctrina și există cei care n-au înțeles-o încă.

Platformele electorale se negociază în Congres. Cosmologiile nu se negociază nicăieri.

Trump doar urlă și trece. Prin Vance vine însă vraja. Pentru că Dumnezeu i-a dat învățătura, iar Vance i-a găsit cea mai lumească și mai periculoasă dintre întrebuințări.

SERGIU TOADER | București, România