„Războiul dronelor”. Cum se pregătesc ucrainenii de lupta pentru Sloviansk

„În acest moment, avem de dus două bătălii mari”, spune Dmitro Podvorchanski, un soldat al Batalionului ucrainean Dnipro. „Prima este o bătălie de artilerie”, spune el, „a doua este o bătălie a tehnologiilor”.

Dmitro este parte a celei de a doua bătălii, în mare parte nevăzută. Acesta conduce o unitate de doar 10 soldați care formează unitatea de culegere de informații cu drone a batalionului, scrie BBC care a stat de vorbă cu soldatul ucrainean. Dmitro spune că preferă să-și numească unitatea „IT-iștii care luptă”. Toți sunt voluntari. Cei mai mulți dintre ei au experiență în tehnologia informației și se cunoșteau înainte de începerea războiului.

Pe un telefon mobil, unul din membrii echipei arată imagini filmate din dronă cu țintele rusești pe care le-au distrus deja, prezentându-le drept „cele mai mari lovituri”. Dmitro le enumeră: „Un tanc, trei sau patru tunuri de artilerie și cinci sau șase depozite de muniție”.

Ambele părți le folosesc pentru a identifica pozițiile inamicului și apoi ajută la direcționarea artilerie asupra unei ținte. Dar aceste drone mici sunt echipate și cu explozibili.

În spatele primelor linii, lângă Sloviansk, o echipă de soldați din unitatea de informații arată echipei BBC cum funcționează
Aceștia despachetează drona dintr-o cutie și îi potrivesc cu grijă un exploziv mic. Dronele comerciale mici pot transporta muniții între 200 g și 500 g. O dronă mai mare poate transporta o încărcătură de până la 800 g. Ei construiesc bombele într-un atelier din baza lor, folosind o imprimantă 3D.

Dmitro spune că este un loc de muncă pentru „cei mai deștepți băieți”. De asemenea, aceștia urmăresc și interceptează comunicațiile.

Comandantul general al batalionului Dnipro 1, colonelul Yuri Berezka, arată cu degetul în sus și zâmbește: „Elon Musk, cel mai bun”. El este la fel de popular în rândul trupelor ucrainene precum a fost premierul britanic Boris Johnson.

În ciuda tulburărilor politice din Marea Britanie, colonelul spune că încă speră că Marea Britanie va continua să sprijine puternic Ucraina în războiul său. „Apărăm aici valorile occidentale. Îmbunătățirea armatei noastre și furnizarea de arme va aduce pace și în Marea Britanie”, spune el.

În ciuda avantajului Rusiei în războiul electronic, Dmitro Podvorchanski crede că experiența trupelor sale îi va ajuta pe ucraineni în războiul cu invadatorii ruși.
Unul dintre oamenii săi spune că în câțiva ani vor fi mai buni decât rușii, dar întrebarea cheie este dacă au suficient timp să întoarcă soarta războiului, scrie BBC.

#drone #razboi #Ucraina

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Cele mai faimoase logouri din lume au pornit, adesea, de la idei croite pe fugă. Este și cazul „swoosh-ului” Nike, creat în 1971 de studenta Carolyn Davidson pentru doar 35 de dolari — un preț simbolic pentru o marcă ce avea să atingă, cinci decenii mai târziu, o capitalizare de aproape 2 trilioane de dolari.

Istoria a fost rememorată de PR-experta și fondatoarea BackDoorAgency, Iana Ziablina, care a subliniat cât de neașteptate pot fi scânteile de geniu. În plină criză de identitate, profesorul de contabilitate Phil Knight — pe atunci co-fondator al Blue Ribbon Sports, distribuitor al pantofilor japonezi Onitsuka Tiger — a realizat că parteneriatul cu furnizorul din Japonia se apropie de final. Soluția: lansarea unei linii proprii de încălțăminte sport, cu producție deja contractată într-o fabrică din Mexic, dar fără nume și fără logo.

Knight i-a cerut lui Davidson, studentă la design grafic, o idee „măcar acceptabilă” de simbol care să fie aplicat rapid pe cele 300 de perechi aflate pe banda de producție. Dintre câteva schițe, singura care a trezit interes a fost o bifă fluidă — interpretată fie ca aripa zeiței grecești Nike, fie ca un semn de validare. Entuziasmul a fost modest, însă constrângerile de timp au consfințit alegerea.

Numele Nike a venit la scurt timp, propus de angajatul Jeff Johnson, inspirat de un vis în care îi apăruse zeița victoriei.

Astăzi, „swoosh-ul” întruchipează viteză, victorie, mișcare continuă și spirit de aprobarea („bifa” universală). Carolyn Davidson a colaborat încă o perioadă ca freelancer, apoi a părăsit profesia. În 1983, compania i-a mulțumit oficial: i-a oferit un inel cu logo-ul și un pachet consistent de acțiuni, gest care i-a asigurat confortul financiar.

Ziablina notează că logouri legendare au avut adesea începuturi similare: Apple a simplificat obsesiv simbolul mușcat al mărului pentru a transmite accesibilitate, iar Rolling Stones au ales faimoasa limbă scoasă într-un spirit de rebeliune. Lecția, spune experta: „Uneori inspirația lovește într-un taxi, la o prelegere sau într-un moment de revoltă — iar acea scânteie poate construi o identitate de miliarde”.