Reacția ANI privind lustrația anunțată de PSRM: Instituția a devenit o țintă pentru unii

Spre deosebire de alți conducători ai instituțiilor de stat, conducerea Autorității a fost aleasă în rezultatul unui concurs public destul de riguros și a testului la poligraf, rezultatele cărora le putem face și publice. Cu o asemenea declarație a venit Autoritatea Națională de Integritate, după ce astăzi PSRM a anunțat că revin la proiectul de lege privind lustrația, care prevede demiterea tuturor conducătorilor instituțiilor statului, inclusiv cea a ANI.

„După mai bine de trei ani de activitate, când ANI a ieșit cu mai multe constatări și încălcări admise de unii subiecți ai declarării, aflați în funcții importante, instituția noastră a devenit o țintă pentru unii, împotriva căreia s-a pornit un val de atacuri și intimidări repetate. Din decembrie 2020, când Autoritatea a avizat negativ mai multe proiecte de legi, au început o serie de intimidări asupra inspectorilor de integritate, ulterior fiind îndreptate asupra conducerii Autorității. Respingem cu fermitate aceste noi acuzații, și precizăm repetat că ANI este o instituție independentă care își îndeplinește misiunea și atribuțiile în strictă conformitate cu legea. Mandatele conducerii vor fi duse până la final, deoarece și-au asumat niște angajamente importante în fața partenerilor externi și este de datoria acestora să nu dezamăgească încrederea și așteptările întregii societăți”, se precizează în reacția ANI.

Amintim că, astăzi, deputații socialiști au anunțat că revin la legea lustrației, deoarece s-au convins o dată în plus că este nevoie de o curățare a instituțiilor statului de persoanele incompetente, care nu fac față situațiilor, făcând trimitere la ANRE și Consiliul Concurenței, care nu intervin sub nici o formă ca să oprească majorările prețurilor la carburanți.

#ANI #consilieri PSRM #PSRM

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.