Rusia ajunge pe locul doi în lume la rata reală a dobânzii cheie după creșterea acesteia la 21%

Creșterea ratei de politică monetară la 21% a propulsat Rusia pe locul doi în lume în ceea ce privește rata reală a dobânzii, care ia în calcul inflația. Astfel, cu o inflație anuală de 8,6%, rata reală a dobânzii în Rusia se ridică la 11,4%, conform calculelor efectuate prin regula compusă.

Prin majorarea ratei cu două puncte procentuale la sfârșitul lunii octombrie, Banca Centrală a Rusiei a lăsat în urmă băncile centrale din Mozambic, Liberia și Pakistan. În fruntea clasamentului rămâne doar Venezuela, cu o rată reală de 26,6% (rata nominală de 59,3% și inflația de 25,75%), conform datelor de la Trading Economics despre ratele dobânzii și inflație în diferite țări.

În Turcia, rata nominală este de 50%, iar inflația se ridică la 49%. În Argentina și Zimbabwe, rata este de 35% în condițiile unei inflații de 209% și, respectiv, 57,5%. Astfel, în aceste două țări, deși rata nominală este mai mică, ratele reale sunt negative. Aceasta este o practică frecventă: unele țări încearcă să își stimuleze economia, în timp ce altele nu sunt pregătite să ia măsuri dure pentru a stopa creșterea prețurilor. De exemplu, rata Băncii Japoniei este de doar 0,25%, în timp ce inflația este de 2,5%. În Etiopia, rata este de 7% cu o inflație de 17,5%, iar în Mozambic de 13,5% cu o inflație de 2,45%. În Sri Lanka, rata este de 8,25%, iar inflația este negativă (-0,8%), rezultând în rate reale de 10,8% și 9,1%, respectiv.

În Statele Unite și Regatul Unit, cu rate de 5%, inflația este de 2,4% și, respectiv, 1,7%, iar ratele reale sunt de 2,5% și 3,2%. Inflația în ambele țări este deja aproape de țintă, iar se așteaptă o reducere ulterioară a ratelor nominale.

Președintele Băncii Centrale, Elvira Nabiullina, subliniază că determinarea ratei reale ar trebui să se facă luând în considerare nu doar nivelul curent al inflației, ci și așteptările inflaționiste. Această diferență influențează semnificativ deciziile companiilor și ale consumatorilor privind investițiile, consumul sau economisirea. Nabiullina a declarat după creșterea ratei: „Din cauza creșterii așteptărilor inflaționiste, înăsprirea condițiilor monetare reale a fost mai puțin semnificativă decât este reflectată în ratele nominale”. Diferența este semnificativă: în octombrie, așteptările populației privind inflația au crescut considerabil, ajungând la 13,4% comparativ cu 12,5% în septembrie, în timp ce inflația anuală este de 8,6%.

Investitorul bancar Evgheni Kogan, care a comparat ratele și inflația în diferite țări, este de acord cu acest punct de vedere, dar consideră acceptabil să se folosească datele curente despre creșterea prețurilor în absența unor informații comparabile despre așteptările inflaționiste. Așteptările depind de inflația trecută și actuală: dacă prețurile au crescut semnificativ în trecut, oamenii se așteaptă la o inflație mai mare și în următorul an. Kogan descrie rata reală de 11,4% din Rusia ca fiind „o adevărată provocare”.

În Venezuela, lider absolut la nivelul ratelor reale, măsurile luate au ajutat la ieșirea din hiperinflatie: în februarie 2019, aceasta a atins un vârf de 344.509,5% anual, dar a scăzut la 25,75% în septembrie, comparativ cu 35,5% în august. În Rusia, o rată înaltă doar limitează, fără a stopa creșterea prețurilor.

Banca Centrală încearcă să răcească cererea, care în economia suprasolicitată se traduce în principal prin inflație. Resursele disponibile în țară sunt aproape complet utilizate, iar capacitatea de producție se apropie de maximele istorice, în timp ce șomajul se află la minime record. Totuși, producția militară și cele asociate lucrează la maximum, iar, așa cum afirmă Banca Centrală, aceste sectoare nu sunt „sensibile la rată”. În aceste condiții, o rată înaltă devine din ce în ce mai greu de suportat pentru un număr tot mai mare de întreprinderi, contribuind doar la transferul resurselor din sectoarele civile către cele militare. Rentabilitatea tot mai multor sectoare se apropie sau devine mai mică decât randamentele obligațiunilor de stat, ceea ce face ca investițiile private să nu mai aibă sens, notează experții de la CMACPP.

Kogan observă, de asemenea, asemănări între Rusia și Venezuela: „Dacă nu ar fi fost sancțiile, capitalul internațional ar fi început să intre activ în Rusia pentru randamentele mari fără risc. Acest lucru ar fi dus la întărirea rublei și la scăderea inflației, permițând Băncii Centrale să reducă rata de politică monetară. Dar… ceea ce avem acum este diferit.”

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#nabiulina #dobinda #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Vineri dimineața, în orașele Dubăsari și Grigoriopol a fost oprită furnizarea apei calde, iar în jurul orei 13:00, aceeași măsură a fost aplicată și în Tiraspol, Bender, Râbnița și Sucleia. Totodată, la stațiile PECO din regiunea transnistreană a fost sistată comercializarea gazului lichefiat, care va fi livrat exclusiv serviciilor de urgență și militare, transmite corespondentul IPN din stânga Nistrului.

Ca măsură de compensare, Centrala hidroelectrică de la Dubăsari a crescut producția de energie de la 24 la 36 de megawați. Acest lucru a fost posibil datorită unei deversări suplimentare de apă de la Centrala hidroelectrică de la Novodnistrovsk. La stație funcționează trei generatoare hidroelectrice, iar în următoarele zile nivelul Nistrului sub baraj va crește cu un metru.

Pe 2 octombrie, Tiraspolul a instituit un regim drastic de economisire a gazului, care va dura aproximativ până pe 12-13 octombrie. Potrivit lui Serghei Obolonik, așa-zisul ministru al economiei din regiune, consumatorii casnici, școlile și spitalele nu vor simți schimbări.

„După încheierea acestei perioade, toți consumatorii din Transnistria și necesitățile regiunii vor fi asigurate cu gaz în regim normal. Mă refer atât la consumatorii industriali, cât și la livrările comerciale, precum și la funcționarea sectorului termoenergetic în condițiile stabilite pentru începerea sezonului de încălzire”, susține Obolonik.

Declarațiile actuale diferă considerabil de retorica sa din mijlocul lunii septembrie. Atunci, Obolonik dădea asigurări că „există un grad ridicat de încredere” în stabilitatea livrărilor de gaze, ceea ce excludea repetarea crizei din ianuarie 2025. Mai mult, el susținea că mecanismul de livrare este „bine pus la punct” și că industria va funcționa în regim normal.

„Privim, cu optimismul caracteristic locuitorilor din Transnistria, faptul că livrările de gaze vor continua în același regim ca și acum. Pentru aceasta, va fi necesar un efort considerabil, inclusiv în cooperare cu Federația Rusă, precum și cu furnizorii de gaze – atât cei ungari, cât și cei moldoveni”, declara Obolonik încă pe 12 septembrie.

Contrastul este evident și în modul de informare a populației. În luna iunie, autoritățile au impus restricțiile fără avertisment: în noaptea de 6 iunie a fost sistată vânzarea de metan, iar ulterior a fost oprită și furnizarea apei calde. Oamenii s-au format în cozi, iar autoritățile nu au oferit explicații oficiale până când panica nu a cuprins întreaga regiune. De această dată, însă, autoritățile au anunțat din timp, pentru a „evita zvonurile și tentativele de a speria populația”, după cum a explicat Obolonik.

Situația este agravată și de condițiile meteo: centrul hidrometeorologic regional a emis o avertizare de furtună, cu rafale de vânt de până la 15 metri pe secundă. În ultima săptămână, în regiunea transnistreană s-a înregistrat o răcire accentuată: dacă la sfârșitul lunii septembrie temperaturile diurne atingeau +19 grade, în zilele de 1-2 octombrie acestea au coborât până la +9..+10 grade. Noaptea, temperaturile se mențin între +5 și +9 grade, iar pe alocuri scad până la +2 grade.