Stati face dezvăluiri despre procesul cu Kazahstan: După 10 ani de tăcere, e timpul să spunem lucrurilor pe nume

Omul de afaceri Gabriel Stati a venit cu o reacție după ce în spațiul public au apărut informații precum legate de litigiul dintre familia Stati și companiile care le aparțin Ascom Group SA și Terra Raf Trans Traiding LTD împotriva Republicii Kazahstan.

Potrivit omului de afaceri din Republica Moldova, știrile generate de partea kazahă sunt false, căutând astfel justificarea eșecurilor sale, întrucât Decizia din 19 decembrie 2013 rămâne în vigoare, iar Kazahstanul va trebui să plătească prejudiciile.

„Decizia din 19 decembrie 2013 este piatra de temelie, este cel mai important câștig al nostru, adjudecat de un tribunal internațional. Prin Decizia dată nu s-au constatat doar ilegalitățile comise de către Kazahstan, dar și evident au fost stabilite prejudicii, partea kazahă fiind obligată la plata acestora. Evident că de-a lungul anilor Kazahstan a încercat să anuleze această decizie. Competentă în a anula o deciziei arbitrală emisă de Tribunalul suedez este instanța din Suedia. Kazahstan pe bune a folosit orice procedeu procesual ce ar permite să anuleze Decizia din 19 decembrie 2013, dar au eșuat de fiecare dată absolut în orice încercare. Kazahstan a invocat chiar și acțiuni penale, precum ca fiind comise de către mine sau tatăl meu, de fals de acte, de spălare de bani și multe altele. Toate aceste alegații nu și-au găsit nici o confirmare, nici o instanță nu a reținut asemenea argumente. La ziua de azi, Decizia din 19 decembrie 2013 este legală, rămâne în vigoare și a rezistat oricăror critici. După 2013 și până în prezent, de 10 ani, lupta se duce deja pentru încasarea sumelor adjudecate. Procedura juridic nu este simplă. Decizia arbitrală trebuie recunoscută pe teritoriul statelor unde Kazahstan are active, iar apoi se trece la încasarea silită. La momentul actual Decizia arbitrală este recunoscută în majoritatea statelor unde ne-am adresat, și s-a trecut la executarea silită și încasarea prejudiciilor. Dar în fiecare din aceste state se dau lupte grele ani de zile. Până a obține o recunoaștere, Kazahstan constant a abuzat de drepturile sale procedurale, a tergiversat procese, a pus piedici, a contestat orice act juridic. Iar când se ajunge la încasarea forțată, Kazahstan iar invocă comiterea unor infracțiuni, argumente pe care noi deja le cunoaștem ca pe o poezie. Toate aceste acțiuni judiciare create artificial de Kazahstan sunt făcute cu un singur scop: de a nu executa Decizia din 19 decembrie 2013. În diferite state procedura de recunoaștere și încasare se află la diferite etape, deoarece sunt diferențe la nivel de legi naționale. Dar indiferent de țară, foarte ferm, Decizia din 19 decembrie 2013 este recunoscută de toate jurisdicțiile statelor unde ne adresăm. Deși Decizia arbitrală trebuie executată benevol, din 2013, Kazahstan se impune cu înverșunare reparării prejudiciului adjudecat de 10 ani. Iată sunt 10 ani de lupte, litigii, iar finalul este univoc: Kazahstan va plăti conform Deciziei din 19 decembrie 2013. La ora actuală, statul kazah a cheltuit pentru servicii de asistență juridică o sumă ce se apropie de suma prejudiciului ce ni se cuvine. Cum se tolerează asemenea cheltuieli inutile din banii publici ai Republicii Kazahtan, în scopul tergiversării achitării prejudiciului, este o întrebare retorică, dar finalul pentru familia Stati este clar: Republica Kazahstan va plăti conform deciziei arbitrale până în ultimul cent.” se arată în reacția omului de afaceri.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#litigiu #Kazahstan #Stati #Afaceri

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Dumitru Vicol susține că Republica Moldova a ajuns să plătească dobânzi exagerat de mari pentru împrumuturile contractate pe piața internă, în condițiile în care emiterea unui eurobond ar putea fi semnificativ mai ieftină. Potrivit calculelor sale, diferența ar putea aduce statului economii de aproximativ 2,3 miliarde de lei pe parcursul a șapte ani.

Vicol afirmă că problema s-a acumulat în ultimii ani, când statul a majorat cheltuielile pentru compensarea facturilor la energie, salarii, pensii și alte măsuri de sprijin. În timp ce aceste decizii au venit ca răspuns la o succesiune de crize, cheltuielile au crescut mai repede decât veniturile, iar deficitele au fost finanțate în bună parte prin împrumuturi interne pe termen scurt.

Economistul atrage atenția că numai serviciul datoriei de stat este prevăzut să coste în 2026 circa 6,5 miliarde de lei, sumă de 3,3 ori mai mare decât cheltuielile pentru apărarea națională.

În august, dobânda medie ponderată la valorile mobiliare de stat (VMS) a ajuns la 9,97%, cel mai ridicat nivel din aprilie 2023. Nivelul rămâne sub maximul de aproape 22% înregistrat în toamna anului 2022, însă Vicol consideră că adevărata problemă este persistența dobânzilor ridicate.

Potrivit acestuia, statul plătește de 18 luni consecutiv o dobândă cu peste două puncte procentuale mai mare decât rata Băncii Naționale, cea mai lungă asemenea perioadă din 2017 încoace. Prin comparație, între 2017 și pandemie, dobânda medie la VMS era de 5,94%, iar până în 2019 statul reușea să se împrumute chiar sub rata BNM.

Vicol respinge explicația potrivit căreia situația ar fi provocată exclusiv de inflație sau de politica monetară. La titlurile cu scadența de un an, Moldova plătește cu 2,65 puncte procentuale peste rata băncii centrale, față de 2,03 puncte în Bosnia, 0,25 puncte în Albania, în timp ce Macedonia de Nord se află cu 0,15 puncte sub rata de politică monetară.

Raportată la inflație, diferența în cazul Moldovei ajunge, potrivit economistului, la 3,81 puncte procentuale, în timp ce în Albania este negativă, de minus 0,65 puncte.

Alte state din regiune au renunțat practic la dependența de finanțările foarte scurte. Serbia, Kosovo și Muntenegru nu mai emit titluri cu maturități sub un an, susține Vicol. Serbia se finanțează inclusiv prin obligațiuni pe cinci ani în moneda națională și pe 15 ani în euro, iar Kosovo utilizează obligațiuni cu maturități între doi și zece ani.

„Ei au ieșit din capcana refinanțării permanente. Noi suntem încă în ea”, afirmă economistul, care vede problema drept una structurală, determinată de cheltuieli fixe ridicate, deficit în creștere și împrumuturi contractate aproape exclusiv pe termen scurt.

Una dintre soluțiile propuse este lansarea unui eurobond moldovenesc. Vicol amintește că o asemenea emisiune este discutată de aproape șapte ani, însă a fost amânată în repetate rânduri pe motiv că VMS-urile și finanțările de la instituțiile internaționale ar fi mai avantajoase.

Economistul spune că a refăcut calculele pentru o emisiune ipotetică de 500 de milioane de euro realizată în noiembrie 2019, cu o maturitate de șapte ani și o dobândă de 5,5%. Comparată cu refinanțarea aceleiași sume pe piața internă la fiecare șase luni și luând în calcul inclusiv evoluția cursului valutar, economia ar fi fost de 1,57 miliarde de lei, echivalentul a aproximativ 2,1 miliarde de lei în banii de astăzi.

Vicol afirmă că a repetat calculul pentru fiecare lună noiembrie începând din 2019, iar concluzia a rămas aceeași: eurobondul ar fi fost mai avantajos.

În condițiile actuale, economistul estimează riscul de țară al Republicii Moldova la aproximativ trei puncte procentuale. Cu obligațiunile germane pe șapte ani la un randament de 3,16%, un eventual eurobond moldovenesc ar putea avea o dobândă estimată la aproximativ 6,16% în euro, comparativ cu 9,97% pentru VMS-urile în lei.

Luând în calcul și o depreciere a leului similară celei din ultimii șapte ani, Vicol estimează o economie de aproximativ 2,3 miliarde de lei pe șapte ani. În luna iunie, când randamentul obligațiunilor germane era de 2,69%, costul estimat al eurobondului ar fi fost de aproximativ 5,7%.

Pe lângă costurile mai mici, o asemenea emisiune ar putea, în opinia economistului, să reducă presiunea asupra pieței interne și implicit dobânzile, să ofere băncilor moldovenești un reper pentru finanțarea de pe piețele internaționale și să contribuie la dezvoltarea pieței de capital și, ulterior, a fondurilor de pensii.

Emiterea unui eurobond figurează deja în programul Ministerului Finanțelor privind managementul datoriei de stat pe termen mediu pentru perioada 2025–2027. Vicol amintește că premierul Vasile Tofan a inclus această măsură și în programul de guvernare, iar manifestul „Europa 2028” prevede lansarea eurobondului pentru ca Republica Moldova „să nu mai fie orfanii Europei la capitolul piață de capital”.

„Avem nevoie de curaj, iar acest guvern are curaj. Să lansăm acest eurobond cât de curând, mai ales când și de la Bruxelles ne încurajează deja să o facem”, conchide Dumitru Vicol.