Supranumită ”Insula de Aur a Cretei”, abundă în plaje exotice. Locul părăsit din Grecia ce pare rupt din alt continent

Grecia, țara elenă cu mii de insule, care mai de care mai spectaculoase, continuă să surprindă turiștii dornici să exploreze comorile ascunse ale naturii.

La aproximativ 15 kilometri sud de Creta, există o insulă nelocuită, numită Chrissi, care are plaje exotice și o natură protejată, ce este supranumită ”Insula de aur a Cretei”, conform discovergreece.com.

Numele vine de la culoarea nisipului care strălucește de-a dreptul pe toate plajele. Insula este foarte mică, având o suprafață de circa 6 kilometri pătrați și o lungime de numai 7 kilometri. Apa este foarte limpede, are scoici colorate și în aer plutește mirosul de cedru.

Insula nu a fost întotdeauna părăsită. Chrissi a fost locuită în epoca bronzului și în cea romană. Dar istoria sa este mai degrabă legată de natură decât de oameni.

Scufundată în urmă cu aproximativ 350.000 de ani, acum abundă în scoici fosilizate și are una dintre cele mai mari păduri naturale de cedru din Europa, la care se adaugă peste 120 de specii de păsări migratoare. Face parte din rețeaua Natura 200, adică este un mediu protejat în Europa.

Se organizează numeroase excursii cu barca de la insula Creta pe insula Chrissi, drept urmare este accesibilă și ușor de explorat.

Chrissi Island , Greece pic.twitter.com/Bweney0qwG

— Breeze (@breeze202_2) July 28, 2022

#insula #turism #Grecia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Neprelungirea regimului de licențiere a importurilor de cereale și oleaginoase în anul 2026 nu a generat un val de importuri în Republica Moldova, contrar temerilor exprimate de o parte a fermierilor. Datele statistice analizate de economistul Iurie Rija arată că piața internă nu a fost inundată cu floarea-soarelui din exterior, iar volumele importate au rămas reduse și strict orientate către material semincer și utilizări speciale.

Odată cu introducerea licențierii, piața moldovenească a fost practic închisă pentru importurile de floarea-soarelui destinate procesării în ulei. În consecință, importurile realizate în ultimii ani au vizat aproape exclusiv semințe certificate, utilizate pentru însămânțare sau pentru sectoare de nișă, precum industria de cofetărie.

Statisticile confirmă caracterul restrâns al acestui flux. În anul 2024, Republica Moldova a importat 4.049 tone de semințe de floarea-soarelui, aproape integral ca material semincer, la un preț mediu foarte ridicat, de peste 168 lei per kilogram. În 2025, volumul a crescut ușor, până la 5.686 tone, însă destinația a rămas aceeași, iar prețul mediu s-a situat în jur de 128 lei/kg.

Important este faptul că neprelungirea licențierii în 2026 nu a schimbat radical situația. În luna ianuarie 2026 au fost importate doar 588 tone de semințe de floarea-soarelui, tot ca material semincer, la un preț mediu de 151,69 lei/kg — un volum considerat nesemnificativ din punct de vedere al impactului asupra pieței interne.

Structura importatorilor confirmă că nu este vorba despre operatori orientați spre procesare sau speculație. Piața este dominată de companii mari, specializate în comercializarea semințelor certificate și a inputurilor agricole, precum SYSTEM CAPITAL MANAGEMENT SRL, TRANSTEST SRL, VADALEX-AGRO SRL, BIOPROTECT SRL sau DIAZCHIM SRL. Aceste firme deservesc în principal fermierii, nu industria de procesare.

Și din punct de vedere geografic, importurile indică o orientare clară către parteneri regionali și europeni. România este principalul furnizor de semințe de floarea-soarelui pentru Republica Moldova, urmată de Turcia și Bulgaria, care și-au majorat livrările în 2025. Franța completează lista ca sursă tradițională de genetică agricolă și material semincer certificat, ceea ce confirmă că importurile vizează produse cu standarde tehnologice și fitosanitare ridicate.

Potrivit analizei, lipsa importurilor de floarea-soarelui pentru procesare are o explicație strict economică. În sezonul curent, prețul semințelor în Ucraina este similar cu cel din Republica Moldova, iar costurile suplimentare de transport, logistică și finanțare fac nerentabilă achiziția și livrarea acestora către fabricile moldovenești.

În concluzie, datele arată că temerile privind un aflux masiv de importuri după eliminarea licențierii nu s-au confirmat. Piața rămâne protejată de realitățile economice, iar importurile de floarea-soarelui continuă să fie limitate, scumpe și orientate aproape exclusiv către material semincer, fără a afecta procesatorii sau prețurile interne.