UE caută să arunce ancora în Asia Centrală în faţa unei Rusii slăbite

28 Oct. 2022, 10:07
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
28 Oct. 2022, 10:07 // Actual //  bani.md

Preşedintele Consiliului European, Charles Michel, a pledat joi în cursul unui summit în Kazahstan pentru o apropiere a UE cu Asia Centrală, o regiune unde influenţa Rusiei este contestată, mai ales după invazia în Ucraina, relatează France Presse.

Acest prim summit „Uniunea Europeană-Asia Centrală” i-a reunit la Astana, capitala kazahă, pe liderii fostelor republici sovietice din regiune – Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan, Tadjikistan şi o delegaţie din Turkmenistan.

În ţările care fac parte din această zonă de influenţă tradiţională a Rusiei, bogată în hidrocarburi, invazia rusă în Ucraina a suscitat îngrijorare, mai ales în Kazahstan, cea mai bogată dintre acestea, care şi-a exprimat neliniştea în faţa ambiţiilor teritoriale ale Moscovei.

Într-un comunicat comun, naţiunile din Asia Centrală şi UE şi-au afirmat, prin urmare, dorinţa „de a continua construirea unui parteneriat solid, diversificat” în diverse domenii economic, securitar şi umanitar, în pofida bilanţului slab al acestor ţări în materie de stat de drept şi respectarea principiilor democratice.

Vizita lui Charles Michel se înscrie în baletul diplomatic din această toamnă, cu mulţi lideri străini venind şi plecând în decurs de numai două săptămâni în Kazahstan, un stat care împarte o frontieră de 7 500 de kilometri cu Rusia şi care are o importantă minoritate rusă pe teritoriul său.

Europenii nu sunt singurii care şi-ar dori să-şi arunce ancora în această regiune bogată în resurse naturale. La jumătatea lunii octombrie, preşedinţii rus, chinez şi turc s-au întâlnit aici în câteva summituri regionale.

„Uniunea Europeană şi Asia Centrală se apropie şi devin din ce în ce mai conectate”, a declarat Michel la Astana, după întrevederea cu preşedintele Kasâm-Jomart Tokaev.

Potrivit preşedintelui Consiliului European, „această întâlnire este un simbol puternic al cooperării noastre consolidate şi un semnal puternic al angajamentului Uniunii Europene”.

Rusia rămâne de departe principala putere regională, controlând diverse alianţe diplomatice, economice şi militare.

China a plasat Asia Centrală în centrul noilor sale rute ale mătăsii, un proiect economic gigantic lansat de Xi Jinping în 2013 la Astana. Turcia şi-a avansat de asemenea pionii, mizând pe proximitatea sa etno-lingvistică şi religioasă.

Dar Asia Centrală rămâne de asemenea o regiune de instabilitate, cu lupte sângeroase în acest an între Tadjikistan şi Kârgâzstan şi revolte reprimate în sânge în Kazahstan şi Uzbekistan.

În orice caz, de la începutul invaziei ruse în Ucraina la sfârşitul lunii februarie şi introducerea de sancţiuni economice şi politice împotriva Rusiei, „ţările din Asia Centrală au încercat să găsească un echilibru geopolitic”, a explicat pentru AFP Dosym Satpaev, un analist politic kazah. Vladimir Putin nu a putut conta pe sprijinul celor cinci republici din Asia Centrală. Kazahstanul, în special, a emis critici, în timp ce le-a acordat adăpost ruşilor care au fugit de mobilizare.

„Uniunea Europeană are, aşadar, o ocazie foarte bună de a-şi consolida poziţia în Asia Centrală”, consideră Satpaev, în special în Kazahstan – singura ţară din regiune care a semnat un acord de parteneriat şi cooperare consolidat cu UE – şi în Uzbekistanul vecin, cea mai populată ţară din regiune şi bogată în gaze, unde Charles Michel urmează să se deplaseze vineri.

Tokaev şi Michel au spus că au discutat despre cum „să evităm impactul negativ nedorit al sancţiunilor UE împotriva Rusiei asupra economiei Kazahstanului”. Ei au abordat problema „relocării în Kazahstan a companiilor europene, ale căror produse nu fac obiectul sancţiunilor”.

Bogat în hidrocarburi, Kazahstanul doreşte, de asemenea, să găsească noi modalităţi de a-şi exporta petrolul, din care trei sferturi trece prin Rusia, în timp ce, la începutul lunii iulie, preşedintele Tokaev s-a angajat să consolideze cooperarea energetică cu UE.

„UE este principalul partener economic al Kazahstanului” şi „principalul investitor străin” în această ţară, a evocat Michel, apreciind că rămâne încă „mult potenţial neexploatat”.

De la începutul războiului în Ucraina, Moscova a întrerupt în două rânduri exporturile de petrol kazah, invocând motive tehnice şi de securitate, notează AFP.

05 Sept. 2026, 15:12
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 15:12 // Actual //  Ursu Victor

Atacurile asupra infrastructurii portuare ucrainene readuc în prim-plan rutele terestre alternative pentru exportul cerealelor. Economistul Iurie Rija constată că fluxurile se redistribuie spre două coridoare importante  prin Republica Moldova către portul Constanța și prin Polonia către porturile de la Marea Baltică. Deși mai costisitoare și utilizate mult sub capacitatea lor teoretică, aceste trasee funcționează drept supape logistice atunci când exporturile prin Marea Neagră sunt puse sub presiune.

Potrivit analizei economistului, în perioada 17 august – 5 septembrie 2026, pe ruta feroviară Volcinețk – Bălți – Ungheni au circulat aproximativ 500 de vagoane pentru transportul cerealelor, încărcate cu grâu, orz și rapiță și având ca destinație finală portul românesc Constanța.

Ritmul a fost de aproximativ 15-20 de vagoane pe zi, iar garniturile au circulat predominant noaptea. Rija consideră că acest lucru poate indica o gestionare a traficului menită să reducă aglomerarea liniilor în timpul zilei și să eficientizeze trecerea prin punctele de frontieră.

Vagoanele utilizate sunt în mare parte de tip sovietic, modelele 11-739 și 19-752, cu o capacitate nominală de circa 70 de tone. În practică, acestea sunt încărcate cu aproximativ 68-70 de tone de cereale fiecare.

La ritmul actual, fluxul ar echivala cu aproximativ 35.000 de tone pe lună. Volumul este redus în raport cu capacitatea teoretică de 500.000-800.000 de tone lunar atribuită întregului coridor moldovenesc, însă economistul atrage atenția că datele analizate se referă doar la ruta Volcinețk – Bălți – Ungheni.

Un alt indicator urmărit de Rija este întoarcerea vagoanelor goale. La 4 septembrie, pentru luna în curs fuseseră returnate 50 de vagoane, echivalentul unui ritm de aproximativ 12-13 unități pe zi. Potrivit economistului, apropierea dintre ritmul de retur și cel al vagoanelor încărcate sugerează că traseul funcționează relativ echilibrat, fără acumulări importante de material rulant.

În paralel, Ucraina își intensifică din nou transporturile feroviare spre Polonia și porturile Gdańsk, Gdynia, Szczecin și Świnoujście. Reactivarea coridorului baltic vine, potrivit analizei, pe fondul atacurilor rusești repetate asupra infrastructurii portuare din zona Odesei.

Datele Ukrzaliznytsia citate de Rija indică o creștere a fluxului de la aproximativ 14 vagoane pe zi în urmă cu o lună la circa 50 în prezent. Aceasta ar însemna aproximativ 3.200 de tone de cereale transportate zilnic prin cele patru puncte feroviare de trecere a frontierei dintre Ucraina și Polonia.

În primele șapte luni ale anului 2026, prin această frontieră ar fi trecut aproximativ 525.000 de tone de cereale, mult sub volumele de până la 500.000 de tone lunar înregistrate în perioada 2022-2023. Potrivit calculelor prezentate de economist, ar exista astfel o rezervă teoretică de capacitate de aproximativ 425.000 de tone pe lună.

Principalul dezavantaj al rutei poloneze rămâne însă prețul. Rija estimează costurile logistice la 90-110 euro pentru o tonă, față de aproximativ 25-30 de dolari pe tonă în cazul transportului maritim direct prin porturile din regiunea Odesa. Diferența explică de ce traseul prin Polonia funcționează mai degrabă ca o rută de rezervă decât ca o alternativă permanentă la Marea Neagră.

Economistul mai arată că autoritățile ucrainene insistă că cerealele transportate prin Polonia se află în tranzit, având drept destinații finale piețe terțe precum Algeria, Indonezia sau Coreea de Sud. Precizarea este importantă în contextul tensiunilor anterioare dintre Ucraina și agricultorii polonezi privind impactul cerealelor ucrainene asupra pieței locale.

În opinia lui Iurie Rija, situația confirmă mecanismul logistic dezvoltat de Ucraina în timpul războiului: atunci când infrastructura portuară de la Marea Neagră devine vulnerabilă, o parte a fluxurilor este redirecționată către coridoarele terestre – prin Polonia către Marea Baltică și prin Republica Moldova către Dunăre și Constanța.

Astfel, chiar dacă volumele transportate pe aceste trasee sunt deocamdată mult sub capacitățile maxime și costurile sunt mai ridicate, menținerea lor operațională îi oferă Ucrainei alternative pentru exporturile agricole în cazul perturbării rutelor maritime.