Va reuși Moldova să exporte stocurile rămase de mere de bună calitate până în iunie 2021?

Răspunsul s-ar putea să nu fie unul ușor. În luna martie a acestui an, potrivit Serviciului Vamal al Republicii Moldova, au fost exportate din țară puțin peste 17 mii tone de mere – acesta este mai puțin de jumătate din volumul aprovizionărilor (aproape 30 mii tone) în aceeași lună anul trecut.

În aprilie 2020, țara a crescut brusc exporturile de mere – mai mult de 39 de mii de tone, în luna mai 2020 cantitatea a fost de asemenea mare – aproape 25 de mii de tone, iar în iunie a scăzut la nivelul (în afara sezonului), la aproximativ 3 mii de tone.

Aparent, comercianții exportatori locali încă mai speră să repete scenariul de anul trecut, sau, cel puțin, să se apropie de acesta, scvrie East Fruits. Dar va fi oare suficient, având în vedere că, potrivit estimărilor experților, aproximativ 50-70 de mii de tone de mere de anul trecut au rămas în depozitele producătorilor și comercianților până la jumătatea lunii aprilie 2021?

Anterior, EastFruit a raportat că, în 2021, exporturile de mere din Moldova sunt cu mult în urmă față de anul trecut: în ianuarie-februarie, aproximativ 28 de mii de tone de mere au fost exportate din țară (pentru aceeași perioadă a anului trecut, exporturile acestor fructe s-au ridicat la 54 mii tone).

Cu toate acestea, în rândul producătorilor și exportatorilor lor, nu există încă o nervozitate excesivă din cauza exportului lent de mere. Poate că factorul calmant este o creștere mică, în medie cu 0,03-0,05 USD/kg, la mijlocul lunii aprilie pentru merele moldovenești de aproape toate soiurile destinate exportului.

Mai mult, merele au crescut ușor în preț, în ciuda unei ușoare creșteri a cursului de schimb al leului moldovenesc față de dolar, precum și datorită unei întârzieri a sosirii timpurii a fructelor de pădure și a legumelor pe piață, din cauza primăverii răcoroase, care ar influența indirect prețurile mărului.

#mere #export de mere

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.