(VIDEO) Din ce sunt făcute batoanele KitKat? Oamenii vor rămâne surprinși când vor afla

Cu toții iubim un KitKat din când în când, dar se pare că nu mulți dintre noi sunt conștienți de procesul de fabricare a ciocolatei emblematice din interiorul deliciosului înveliș de ciocolată. Tableta de ciocolată Nestlé a fost introdusă pentru prima dată în 1935 și milioane dintre noi au gustat cel puțin odată batonașele.

Dar știai că Nestlé produce faimoasele KitKat? Mulți oameni nu știu și au rămas șocați după ce au descoperit adevărul datorită unui nou videoclip devenit viral pe internet, relatează Daily Star.

Popularul YouTuber Zack D. Films a postat săptămâna trecută un videoclip despre KitKat, intitulat „The Inside Of Kit Kat Are Not What You Think”, în care le-a spus telespectatorilor că napolitana din interiorul ciocolatei este de fapt făcută din alte KitKat-uri aruncate care au fost rupte în timpul procesului de fabricație.

În loc să arunce batoanele inutilizabile, compania le zdrobește și le folosește pentru a face mai multe napolitane – contribuind astfel la reducerea producției de deșeuri a Nestlé.

El a explicat: „Ei (Nestlé) pretind că este doar o napolitană crocantă. Dar ceea ce au folosit de fapt pentru a o face ar putea să vă surprindă. Unele KitKat-uri se rup în timp ce sunt fabricate și, în loc să le arunce, compania le zdrobește și le adaugă zahăr. Asta este ceea ce se află în interiorul batoanelor KitKat – este literalmente KitKat zdrobit.”

Vestea că Nestlé folosește batoane KitKat reciclate pentru a face noi batoane a fost descoperită pentru prima dată în 2015, când compania însăși a confirmat procesul în cadrul documentarului BBC, Inside the Factory.

În cadrul emisiunii, Gregg Wallace a explorat fabrica Nestlé din York, iar angajata Julie Walker a explicat cum se fac napolitanele, în timp ce camerele de filmat o arătau cum scoate batoanele deteriorate de pe banda transportoare și le aruncă într-o găleată albastră.

Când Gregg a întrebat ce se întâmplă cu batoanele pe care le colectează, Julie a spus: „Toate ajung la reprelucrare, unde sunt folosite pentru umpluturile pentru napolitane. Le eliminăm pe cele care nu sunt de un standard bun”.

#kitkat #ciocolate #Nestle

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.