Lukoil își vinde imperiul către Gunvor, traderul născut în cercul oligarhilor lui Putin

Gigantul petrolier rus Lukoil a anunțat că a acceptat oferta grupului elvețiano-cipriot Gunvor pentru cumpărarea activelor sale externe, în urma sancțiunilor impuse săptămâna trecută de Statele Unite.

Lukoil a confirmat că a acceptat oferta Gunvor pentru vânzarea Lukoil International GmbH, entitatea care deține activele companiei în afara Rusiei. „Părțile au convenit termenii principali ai tranzacției, iar Lukoil s-a angajat să nu mai negocieze cu alți potențiali cumpărători”, se arată în comunicatul companiei.

Tranzacția necesită aprobarea Oficiului pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) al Departamentului Trezoreriei SUA, care a emis o licență temporară pentru ca firmele occidentale să își poată închide până la 21 noiembrie tranzacțiile cu Lukoil și Rosneft.

Gunvor Group, una dintre cele mai mari companii de trading de petrol din lume, are un istoric strâns legat de Kremlin. Compania a fost fondată în anul 2000 de omul de afaceri suedez Torbjörn Törnqvist și de Ghenadii Timcenko, un oligarh rus apropiat al președintelui Vladimir Putin.

În anii 2000, Gunvor a devenit cel mai mare exportator de petrol rusesc, controlând aproape o treime din exporturile Moscovei. În 2007, cifra sa de afaceri depășea 43 miliarde de dolari, compania fiind considerată de presa elvețiană „brațul comercial neoficial al Kremlinului”.

Timcenko a fost nevoit să-și vândă participația din Gunvor în 2014, cu puțin timp înainte ca Washingtonul să-l includă pe lista de sancțiuni în urma anexării Crimeii. Totuși, numeroase rapoarte internaționale subliniază că Gunvor a continuat să rămână un actor cheie în comerțul cu petrol rusesc, chiar și după acest episod.

În martie 2024, Gunvor a plătit peste 660 milioane de dolari autorităților americane și elvețiene pentru a închide o investigație privind plăți de mită în Ecuador — un alt episod care a adus compania în centrul atenției globale.

Printre principalele active internaționale ale Lukoil se numără: Câmpul petrolier West Qurna 2 din Irak, unul dintre cele mai mari din lume, unde Lukoil deține o participație de 75%;
Rafinăria Neftohim Burgas din Bulgaria, cea mai mare din Balcani (190.000 barili/zi).

Totodată, mai deține terminale petroliere și lanțuri de benzinării în Europa, precum și proiecte de explorare și extracție în Africa, Asia Centrală și America Latină.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#guvernor #vinzare #lukoi

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Europa se confruntă cu o nouă presiune pe piața carburanților, iar motorina a ajuns în centrul crizei. Marja dintre prețul angro al motorinei și cel al țițeiului a trecut pentru prima dată de 100 de dolari pe baril, ajungând la aproximativ 104 dolari în sudul Europei.

Pe piața internațională ar lipsi în prezent între 1,3 și 1,4 milioane de barili de motorină pe zi, adică aproximativ 15–20% din volumele tranzacționate în mod normal. Restricțiile asupra exporturilor rusești, scăderea stocurilor și problemele de aprovizionare din Asia pun și mai multă presiune pe piața europeană.

Situația este atât de tensionată încât Europa caută motorină la mii de kilometri distanță. Aproximativ 90.000 de tone de motorină sunt transportate din Coreea de Sud spre nord-vestul Europei, pe o rută de peste 12.000 de mile, adică aproximativ 19.000 de kilometri. Europa a importat, de asemenea, motorină din Mexic în august, pentru prima dată în ultimii șapte ani.

În India, rafinăriile încearcă să acopere o parte din deficit și funcționează la 105–108% din capacitatea nominală. Producătorii indieni pun accent pe motorină, inclusiv în detrimentul combustibilului pentru aviație, pe fondul cererii ridicate și al deficitului mondial de distilate.

Presiunea vine și dinspre petrol. Țițeiul a trecut din nou de 100 de dolari pe baril, după escaladarea conflictului dintre Statele Unite și Iran. WTI a depășit 102 dolari, iar Brent a ajuns la peste 107 dolari pe baril.

În același timp, Europa intră în toamnă cu depozitele de gaze umplute în proporție de aproximativ 67%. La 8 septembrie, nivelul era de 67,3%, cu circa 12,8 miliarde de metri cubi mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut.

Mai multe state europene au început deja să intervină pentru a limita efectul scumpirilor. Italia a prelungit reducerea fiscală pentru motorină, cu un efect de aproximativ 17 eurocenți pe litru, în timp ce Germania limitează majorările de preț la benzinării la o singură dată pe zi. Bulgaria oferă compensații consumatorilor vulnerabili, iar Turcia folosește un mecanism fiscal prin care încearcă să amortizeze automat creșterile de preț.

Problema este că reducerile de taxe și compensațiile pot tempera prețul plătit de consumatori, dar nu pot rezolva lipsa fizică de motorină. Iar efectele nu se opresc la stațiile de alimentare: motorina este esențială pentru transport, agricultură, logistică, construcții și industrie, astfel că scumpirea ei poate ajunge în prețurile alimentelor și ale altor bunuri și servicii.

#criza carburanților #Europa #motorina