Fabrici goale, conturi pline! 22 lei/kg au salvat industria uleiului din Moldova

07 Feb. 2026, 09:36
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
07 Feb. 2026, 09:36 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Exporturile de ulei de floarea-soarelui din Republica Moldova au înregistrat o revenire în perioada iulie 2025 – ianuarie 2026, după un sezon anterior marcat de un colaps aproape total al activității de procesare. Potrivit analizei economistului Iurie Rija, în intervalul analizat au fost exportate 65.777 de tone de ulei, de peste opt ori mai mult decât în perioada similară a sezonului precedent, când livrările externe s-au limitat la aproximativ 8.000 de tone.

Chiar și în aceste condiții, nivelul actual al exporturilor nu poate fi considerat unul normal de funcționare al industriei. Volumul rămâne de peste două ori mai mic față de perioada iulie 2023 – ianuarie 2024, când Republica Moldova a exportat 138.700 de tone de ulei de floarea-soarelui. Astfel, sectorul de procesare nu a recuperat integral pierderile și capacitățile de producție din anii anteriori, în pofida ameliorării condițiilor de piață.

Un element-cheie al sezonului curent îl reprezintă însă nivelul de preț. Prețul mediu de export s-a situat la circa 22,2 lei per kilogram, un nivel care permite procesatorilor să acopere costurile ridicate ale materiei prime și ale finanțării. Acesta este mai mare față de sezonul precedent și net superior celui din 2023–2024, când prețul mediu coborâse până la 14,7 lei per kilogram. Majorarea a fost determinată atât de scumpirea semințelor de floarea-soarelui, cât și de o cerere mai activă pentru ulei în regiune.

Creșterea prețurilor s-a reflectat rapid în valoarea exporturilor. În perioada iulie 2025 – ianuarie 2026, încasările au ajuns la 1 miliard 462 milioane de lei, de peste nouă ori mai mult decât în sezonul precedent, când valoarea exporturilor a fost de doar 154 milioane de lei. Prin comparație, în sezonul 2023–2024, deși volumul exportat a fost de peste două ori mai mare decât în prezent, veniturile totale au constituit 2 miliarde 34 milioane de lei, cu doar circa 28% mai mult decât în sezonul actual, evidențiind impactul major al prețurilor scăzute de atunci.

În luna ianuarie 2026, Republica Moldova a exportat 12.642 de tone de ulei de floarea-soarelui, la un preț mediu de 22,70 lei per kilogram. Deși ușor mai mic decât în decembrie 2025, când media a fost de 23,1 lei/kg, acest nivel rămâne vizibil peste cel din ianuarie 2025, când uleiul se exporta la 20,20 lei/kg.

În clasamentul exportatorilor, liderul sezonului este FLOAREA SOARELUI SA, cu 30.057 de tone exportate, urmat de GLOBAL FARMING INTERNATIONAL, cu 20.629 de tone. Podiumul este completat de DANUBE OIL COMPANY SRL, cu 8.319 tone, iar pozițiile următoare sunt ocupate de GT OSADCIUC VICTOR și VI OIL AGRO SRL.

Geografia exporturilor indică o schimbare structurală majoră: 99% din uleiul de floarea-soarelui moldovenesc a fost livrat către statele Uniunii Europene, în contrast cu anii anteriori, când piețele dominante erau Orientul Mijlociu și Africa. Principala destinație este Italia, cu peste 22.000 de tone importate, urmată de Franța și România, iar Olanda se remarcă atât prin volume, cât și prin nivelurile ridicate de preț.

Potrivit analizei, orientarea aproape integrală către piața Uniunii Europene reprezintă un semnal solid pentru industria moldovenească, confirmând că uleiul de floarea-soarelui produs în Republica Moldova corespunde standardelor înalte de calitate, siguranță alimentară și trasabilitate impuse de una dintre cele mai exigente piețe din lume.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

11 Sept. 2026, 17:54
 // Categoria: Actual // Autor:  Grîu Tatiana
11 Sept. 2026, 17:54 // Actual //  Grîu Tatiana

Europa se confruntă cu o nouă presiune pe piața carburanților, iar motorina a ajuns în centrul crizei. Marja dintre prețul angro al motorinei și cel al țițeiului a trecut pentru prima dată de 100 de dolari pe baril, ajungând la aproximativ 104 dolari în sudul Europei.

Pe piața internațională ar lipsi în prezent între 1,3 și 1,4 milioane de barili de motorină pe zi, adică aproximativ 15–20% din volumele tranzacționate în mod normal. Restricțiile asupra exporturilor rusești, scăderea stocurilor și problemele de aprovizionare din Asia pun și mai multă presiune pe piața europeană.

Situația este atât de tensionată încât Europa caută motorină la mii de kilometri distanță. Aproximativ 90.000 de tone de motorină sunt transportate din Coreea de Sud spre nord-vestul Europei, pe o rută de peste 12.000 de mile, adică aproximativ 19.000 de kilometri. Europa a importat, de asemenea, motorină din Mexic în august, pentru prima dată în ultimii șapte ani.

În India, rafinăriile încearcă să acopere o parte din deficit și funcționează la 105–108% din capacitatea nominală. Producătorii indieni pun accent pe motorină, inclusiv în detrimentul combustibilului pentru aviație, pe fondul cererii ridicate și al deficitului mondial de distilate.

Presiunea vine și dinspre petrol. Țițeiul a trecut din nou de 100 de dolari pe baril, după escaladarea conflictului dintre Statele Unite și Iran. WTI a depășit 102 dolari, iar Brent a ajuns la peste 107 dolari pe baril.

În același timp, Europa intră în toamnă cu depozitele de gaze umplute în proporție de aproximativ 67%. La 8 septembrie, nivelul era de 67,3%, cu circa 12,8 miliarde de metri cubi mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut.

Mai multe state europene au început deja să intervină pentru a limita efectul scumpirilor. Italia a prelungit reducerea fiscală pentru motorină, cu un efect de aproximativ 17 eurocenți pe litru, în timp ce Germania limitează majorările de preț la benzinării la o singură dată pe zi. Bulgaria oferă compensații consumatorilor vulnerabili, iar Turcia folosește un mecanism fiscal prin care încearcă să amortizeze automat creșterile de preț.

Problema este că reducerile de taxe și compensațiile pot tempera prețul plătit de consumatori, dar nu pot rezolva lipsa fizică de motorină. Iar efectele nu se opresc la stațiile de alimentare: motorina este esențială pentru transport, agricultură, logistică, construcții și industrie, astfel că scumpirea ei poate ajunge în prețurile alimentelor și ale altor bunuri și servicii.