Cine este milionarul-bancher care a ajuns să controleze un sfert din exporturile de grâu?

19 Iul. 2026, 07:05
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
19 Iul. 2026, 07:05 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Republica Moldova a încheiat sezonul agricol 2025–2026 cu unul dintre cele mai bune rezultate din ultimii cinci ani la exportul de grâu. Potrivit unei analize realizate de economistul Iurie Rija, pe piețele externe au fost livrate 1,176 milioane de tone de grâu, cu 40,2% mai mult decât în sezonul precedent. Încasările totale au ajuns la 4,345 miliarde de lei, în creștere cu 33,6%, însă prețul mediu de export a scăzut cu aproape 5%, până la 3,69 lei/kg.

Față de sezonul 2024–2025, exporturile au crescut cu 337,3 mii de tone, însă grâul moldovenesc s-a vândut, în medie, cu 0,19 lei/kg mai ieftin. Astfel, majorarea volumelor exportate a compensat diminuarea prețurilor și a permis creșterea valorii totale a exporturilor.

Potrivit analizei, sezonul 2025–2026 a fost al doilea cel mai bun din ultimii cinci ani din perspectiva cantităților exportate, fiind depășit doar de sezonul 2023–2024, când Republica Moldova a livrat peste 1,34 milioane de tone de grâu.

Un moment-cheie al sezonului a fost accelerarea exporturilor în primăvara anului 2026. Numai în perioada martie–iunie au fost exportate 431,2 mii de tone, echivalentul a aproape 37% din întregul volum sezonier. Fenomenul arată că mulți fermieri și comercianți au preferat să păstreze grâul în depozite după recoltare, în speranța unor prețuri mai bune.

Strategia le-a permis să evite cele mai mici prețuri din perioada august–octombrie 2025, când grâul se exporta cu 3,50–3,53 lei/kg. Totuși, redresarea ulterioară a fost modestă. Chiar dacă în aprilie și mai 2026 prețurile au urcat până la 3,85–3,94 lei/kg, acestea au rămas sub nivelurile de peste 4 lei/kg înregistrate în primăvara anului 2025. Economistul concluzionează că avantajul obținut prin depozitare nu a fost unul spectaculos și, în multe cazuri, a fost diminuat de costurile suplimentare de stocare și finanțare.

Iunie 2026 a adus un nou record lunar al sezonului, cu 79.644 de tone de grâu exportate – de peste cinci ori mai mult decât în iunie 2025. Creșterea a fost determinată de lichidarea stocurilor înainte de noua recoltă. Totuși, și în această lună prețul mediu de export, de 3,86 lei/kg, a fost cu aproximativ 5,6% mai mic decât în aceeași perioadă a anului trecut.

Piața a rămas concentrată în mâinile câtorva jucători. Primele trei companii – RUSAGRO-PRIM,  controlată de milioanarul Savelii Russu care este și acționar la maib n.a, AGRO-NOVA PRIM și OROM-IMEXPO – au realizat împreună 631,9 mii de tone de exporturi, adică 53,7% din totalul livrărilor externe de grâu.

La capitolul destinații, Italia și-a consolidat poziția de principal cumpărător al grâului moldovenesc, cu 448,6 mii de tone, urmată de România, cu 317,3 mii de tone, și Grecia, cu 163,9 mii de tone. Împreună, cele trei state au absorbit peste 79% din exporturile de grâu ale Republicii Moldova, confirmând orientarea comerțului spre piețele Uniunii Europene și spre statele conectate la infrastructura portuară din regiune.

În concluzie, economistul Iurie Rija apreciază că sezonul 2025–2026 a fost unul foarte bun pentru fluxurile comerciale, dar mai puțin favorabil pentru veniturile fermierilor. Deși exporturile au crescut puternic, prețurile au rămas sub nivelul sezonului precedent, iar păstrarea grâului în depozite nu a adus întotdeauna câștigurile așteptate. Potrivit acestuia, cea mai eficientă strategie rămâne vânzarea etapizată a recoltei, adaptată nevoilor de lichiditate și evoluției pieței.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.