Cu ce provocări se confruntă sectorul vitivinicol? Ce spun producătorii din domeniu

16 Aug. 2021, 11:26
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
16 Aug. 2021, 11:26 // Actual //  MD Bani

În cadrul Consiliului pe filiera de produse „Struguri, vin, produse pe bază de vin și produse procesate”, desfășurat la începutul săptămânii trecute au fost discutate detalii despre starea plantațiilor viticole și estimările producției globale de struguri în anul curent. De asemenea, în cadrul Consiliului au fost discutate și principalele provocări din sectorul vitivinicol.

Astfel, producătorii spun că în anul 2021, cheltuielile de îngrijire a plantațiilor viticole s-au majorat, urmare a efectuării unor lucrări suplimentare de tratare chimică a viței de vie împotriva bolilor/dăunătorilor, a efectuării lucrărilor în verde, precum și urmare a creșterii prețurilor la inputuri (combustibil, pesticide, fertilizanți etc.).  Din acest considerent, prețurile de achiziție a strugurilor urmează a fi, cel puțin, la nivelul prețurilor de cost a acestora, iar pentru a stimula obținerea unei materii prime calitative, prețurile de achiziție vor fi diferențiate în funcție de  soi și calitatea strugurilor.

O altă problemă menționată de membrii Consiliului este faptul că în ultima perioada, comercianții de inputuri agricole (tractoare, combustibil, pesticide, fertilizanți etc.) au majorat neargumentat costul la produse, fapt ce generează un cost non-competitiv al prețului la struguri și la produsele vitivinicole moldovenești.

Potrivit informațiilor, în 2020 s-au exportat 13,7 milioane de decalitri, în valoare de 2 720,7 milioane lei. Raportat la anul 2019, urmare a consecințelor pandemiei COVID-19, exportul de vin în expresie naturală a fost diminuat cu peste 10,0%, iar în valoare cu peste 7,0%. Totodată, raportul vin îmbuteliat la cel în vrac a crescut cu peste 6% în volum și peste 8% în valoare iar a produselor pe bază de vin cu peste 7% în volum și cca 6% în valoare; în 5 luni ale anului 2021 – în volum au constituit peste 5,5 mil dal (în aceeași perioadă a anului 2019-5,7 mil dal) și în valoare peste 1 284 mln. Lei (în anul 2019 – 1130 mln. Lei).

Exportul de produse vitivinicole se realizează în 63 țări ale lumii. Top 10 țări importatoare de produse vitivinicole din Republica Moldova sunt: România, Federația Rusă, Polonia, Belarus, China, Georgia, Cehia, Ucraina, Germania, Kazahstan.

 

05 Sept. 2026, 15:12
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 15:12 // Actual //  Ursu Victor

Atacurile asupra infrastructurii portuare ucrainene readuc în prim-plan rutele terestre alternative pentru exportul cerealelor. Economistul Iurie Rija constată că fluxurile se redistribuie spre două coridoare importante  prin Republica Moldova către portul Constanța și prin Polonia către porturile de la Marea Baltică. Deși mai costisitoare și utilizate mult sub capacitatea lor teoretică, aceste trasee funcționează drept supape logistice atunci când exporturile prin Marea Neagră sunt puse sub presiune.

Potrivit analizei economistului, în perioada 17 august – 5 septembrie 2026, pe ruta feroviară Volcinețk – Bălți – Ungheni au circulat aproximativ 500 de vagoane pentru transportul cerealelor, încărcate cu grâu, orz și rapiță și având ca destinație finală portul românesc Constanța.

Ritmul a fost de aproximativ 15-20 de vagoane pe zi, iar garniturile au circulat predominant noaptea. Rija consideră că acest lucru poate indica o gestionare a traficului menită să reducă aglomerarea liniilor în timpul zilei și să eficientizeze trecerea prin punctele de frontieră.

Vagoanele utilizate sunt în mare parte de tip sovietic, modelele 11-739 și 19-752, cu o capacitate nominală de circa 70 de tone. În practică, acestea sunt încărcate cu aproximativ 68-70 de tone de cereale fiecare.

La ritmul actual, fluxul ar echivala cu aproximativ 35.000 de tone pe lună. Volumul este redus în raport cu capacitatea teoretică de 500.000-800.000 de tone lunar atribuită întregului coridor moldovenesc, însă economistul atrage atenția că datele analizate se referă doar la ruta Volcinețk – Bălți – Ungheni.

Un alt indicator urmărit de Rija este întoarcerea vagoanelor goale. La 4 septembrie, pentru luna în curs fuseseră returnate 50 de vagoane, echivalentul unui ritm de aproximativ 12-13 unități pe zi. Potrivit economistului, apropierea dintre ritmul de retur și cel al vagoanelor încărcate sugerează că traseul funcționează relativ echilibrat, fără acumulări importante de material rulant.

În paralel, Ucraina își intensifică din nou transporturile feroviare spre Polonia și porturile Gdańsk, Gdynia, Szczecin și Świnoujście. Reactivarea coridorului baltic vine, potrivit analizei, pe fondul atacurilor rusești repetate asupra infrastructurii portuare din zona Odesei.

Datele Ukrzaliznytsia citate de Rija indică o creștere a fluxului de la aproximativ 14 vagoane pe zi în urmă cu o lună la circa 50 în prezent. Aceasta ar însemna aproximativ 3.200 de tone de cereale transportate zilnic prin cele patru puncte feroviare de trecere a frontierei dintre Ucraina și Polonia.

În primele șapte luni ale anului 2026, prin această frontieră ar fi trecut aproximativ 525.000 de tone de cereale, mult sub volumele de până la 500.000 de tone lunar înregistrate în perioada 2022-2023. Potrivit calculelor prezentate de economist, ar exista astfel o rezervă teoretică de capacitate de aproximativ 425.000 de tone pe lună.

Principalul dezavantaj al rutei poloneze rămâne însă prețul. Rija estimează costurile logistice la 90-110 euro pentru o tonă, față de aproximativ 25-30 de dolari pe tonă în cazul transportului maritim direct prin porturile din regiunea Odesa. Diferența explică de ce traseul prin Polonia funcționează mai degrabă ca o rută de rezervă decât ca o alternativă permanentă la Marea Neagră.

Economistul mai arată că autoritățile ucrainene insistă că cerealele transportate prin Polonia se află în tranzit, având drept destinații finale piețe terțe precum Algeria, Indonezia sau Coreea de Sud. Precizarea este importantă în contextul tensiunilor anterioare dintre Ucraina și agricultorii polonezi privind impactul cerealelor ucrainene asupra pieței locale.

În opinia lui Iurie Rija, situația confirmă mecanismul logistic dezvoltat de Ucraina în timpul războiului: atunci când infrastructura portuară de la Marea Neagră devine vulnerabilă, o parte a fluxurilor este redirecționată către coridoarele terestre – prin Polonia către Marea Baltică și prin Republica Moldova către Dunăre și Constanța.

Astfel, chiar dacă volumele transportate pe aceste trasee sunt deocamdată mult sub capacitățile maxime și costurile sunt mai ridicate, menținerea lor operațională îi oferă Ucrainei alternative pentru exporturile agricole în cazul perturbării rutelor maritime.