Comentatorii economici apelează mereu la analogii istorice, din bune motive. De exemplu, cei care au studiat precedentele crize din sistemul bancar au înțeles mai bine ce s-a petrecut în 2008 decât cei care n-au făcut-o. Dar există mereu o întrebare cu privire la analogia aleasă., potrivit New York Times.

Există, însă, motive serioase de îngrijorare că am putea vedea o reluare economică a celor petrecute după 1914 – acel an despre care unii economiști spun că a pus capăt primului val al globalizării, extinderea vastă a comerțului mondial făcută posibilă de căile ferate, vapoarele cu aburi și telegraf.

În cartea sa din 1919 „The Economic Consequences of the Peace”, John Maynard Keynes – cel care ne-a învățat mai târziu cum să înțelegem crizele – a deplâns ceea ce a văzut, în mod corect, ca „un episod extraordinar al progresului economic al omului”.

El scria că, în ajunul primului război mondial, un locuitor al Londrei putea comanda cu ușurință „o varietate de produse de pe întreg Pământul, în cantitatea dorită, și să aștepte cu îndreptățire sosirea lor promptă în fața ușii”.

Dar nu a fost de durată, din cauza „proiectelor și politicilor militariste și imperialiste, a rivalităților rasiale și culturale”. Sună familar?

Keynes a avut dreptate să vadă primul război mondial ca sfârșit de eră pentru economia globală. Să luăm un exemplu relevant: în 1913 Imperiul Rus era un uriaș exportator de grâu; au trecut trei generații până când unele republici sovietice au preluat acest rol. Iar al doilea val al globalizării, cu lanțuri mondiale de aprovizionare făcute posibile de containerizare și telecomunicații, nu a survenit decât după 1990.

Așa că suntem pe cale de a vedea a doua deglobalizare? Răspunsul este, probabil, da. Și, în timp ce existau și importante aspecte negative ale globalizării așa cum o cunoșteam, vor fi consecințe și mai dure dacă, precum se tem mulți, vom vedea un recul semnificativ în comerțul global.

De ce primește lumea o lovitură? Războiul de cucerire al lui Vladimir Putin a însemnat, desigur, sfârșitul exporturilor de grâu din Ucraina și a tăiat mult și din vânzările Rusiei. Nu este încă limpede cât de drastic se vor reduce exporturile rusești de petrol și gaze; Europa a fost nehotărâtă dacă să impună sancțiuni asupra importurilor unor produse de care a devenit iresponsabil de dependentă, dar Uniunea Europeană tinde să elimine această dependență.

Așteptați, mai sunt și altele. Nu v-ați fi așteptat ca războiul lui Putin să aibă mult efect asupra producției de automobile. Dar mașinile moderne conțin multe cablaje, iar o mare parte din cele specializate fabricate în Europa se întâmplă să provină din Ucraina.
Totuși, decizia Rusiei de a se transforma într-un paria internațional nu ar fi fost suficientă pentru a reduce drastic comerțul internațional – cum s-ar fi întâmplat dacă China, care joacă un rol-cheie în multe lanțuri de aprovizionare, ar fi decis să se întoarcă spre sine însăși.

Dar chiar dacă asaltul Rusiei asupra Ucrainei nu a inspirat China să invadeze pe cineva (încă?), există probleme și acolo.
În prezent, reacția Chinei la Covid, care a fost de mare succes în primele stadii ale pandemiei, devine tot mai mult o sursă de perturbare a economiei.

Guvernul chinez insistă în continuare să folosească vaccinuri proprii care nu sunt cele mai bune și reacționează la valuri de infectare cu carantină drastică, provocând probleme nu numai în China, ci și în întreaga lume.

Dincolo de aceasta, ceea ce ne-a învățat Putin este că țări conduse de autocrați înconjurați de yes-men nu sunt parteneri de afaceri de încredere. O confruntare economică sau militară a Chinei cu vestul ar fi cu totul irațională – dar așa a fost și invazia Rusiei în Ucraina. Grăitor este că războiul din Ucraina pare a fi dus la o retragere masivă de capitaluri din… China.

Așa că, dacă sunteți un lider în afaceri, vă întrebați cu siguranță dacă este inteligent să mizați viitorul companiei pe presupunerea că veți putea cumpăra ce doriți din țări cu regimuri autoritare. Readucerea producției în țări care cred în domnia legii vă poate mări costurile cu niște procente, dar poate că stabilitatea merită acest preț.

Dacă vom vedea o retragere parțială în globalizare, va fi aceasta un lucru rău? Țările avansate și bogate vor ajunge puțin mai sărace; Marea Britanie a reușit să-și mențină creșterea în ciuda declinului din comerțul mondial după 1913. Dar sunt îngrijorat pentru impactul asupra națiunilor care au progresat în ultimele decenii, dar vor ajunge cumplit de sărace fără acces la piețele mondiale – țări ca Bangladesh, ale cărui succese economice depind mai ales de exportul de confecții.

Din nefericire, reînvățăm lecțiile primului război mondial: beneficiile globalizării sunt permanent supuse riscului de amenințări cu războiul și al pornirilor dictatorilor. Ca să avem o lume durabil mai bogată, trebuie s-o facem mai sigură.