Armata lui Vladimir Putin a comis atrocități și continuă să o facă în toate orașele din Ucraina, provocând uciderea a zeci de mii de oameni și distrugeri colosale. Mărturiile locuitorilor, care mai există în zonele recucerite de trupele Kievului, dezvăluie povești cutremurătoare, care spun că sunt ”ca șobolanii care stau în subteran”.

Publicația americană The Washington Post a realizat un reportaj în orașul Lyman din Ucraina, așezare distrusă aproape în totalitate de atacurile furibunde ale armatei lui Putin, dar care a fost recuperată de trupele ucrainene.

Ziariștii au vorbit cu Tamara Klimașenko și soțul său, Anatoli, care arată cum casa și grădina lor din Lyman au fost bombardate. Orașul Lyman a fost locul unor lupte aprige în mai, când forțele ruse au ocupat orașul și în vară. Rușii au ocupat Lyman până la 1 octombrie, când au fugit de o contraofensivă ucraineană care avansa rapid.

Dar chiar și în mijlocul epavei casei lor – cu pereții aruncați în aer și scânduri de lemn atârnând de tavan – soții Klimașenko au spus că se tem de o soartă și mai rea: o altă invazie rusă, potențial a treia în opt ani, a armatei lui Vladimir Putin.

„Vor aduce și mai multe distrugeri”, a spus Anatoli, 62 de ani. „Și deja nu mai este nimic de distrus”. La fel ca mulți alții de aici, familia Klimașenko a dormit timp de aproximativ șase luni într-o unitate de depozitare subterană pentru a evita bombardamentele, iar acum duc o viață de subzistență din asistența umanitară adusă de grupurile de ajutor occidentale.

Insistența lui Putin că războiul va continua până când obiectivele sale vor fi îndeplinite înseamnă că lupta pentru Lyman – sau ce a mai rămas din oraș – nu s-a încheiat. Președintele rus și-a dublat afirmațiile de anexare ilegală în ultimele zile, insistând că oameni precum Klimașenko și vecinii lor sunt acum cetățeni ruși, care trebuie eliberați de ucrainenii care i-au eliberat de ruși în septembrie.
Oamenii trăiesc încă în subterane, de teama bombardamentelor
În Lyman și Yampil, cartiere întregi au fost deja distruse, cu vârfurile blocurilor de apartamente aruncate în aer de obuze, cratere masive rămase lângă locurile de joacă pentru copii și doar câțiva zeci de bătrâni care au rămas și răvășiți de bombardamentele necontenite.

Majoritatea locuitorilor, cu excepția celor mai disperați și săraci, au fugit – spre est pentru cei care susțin Rusia, spre vest pentru cei loiali Ucrainei. Larisa, în vârstă de 62 de ani, din Lyman, și-a amintit că a numărat până la 200 de obuze care explodau pe zi, când ea și nouă vecini au fost prinși într-un subsol între liniile rusești și ucrainene timp de cinci săptămâni la începutul toamnei, într-o zonă suburbană a orașului care obișnuia să face parte dintr-o destinație de stațiune. „Este un iad, Armaghedon, și am trăit deja asta”, a spus femeia.

În Lyman, Zoia Konstantinovna, în vârstă de 67 de ani, descrie viața lor actuală, la mai bine de trei luni de la eliberarea orașului de către forțele ucrainene. Aproximativ două duzini dintre sutele de oameni care locuiau cândva în complexul ei de apartamente își petrec acum cea mai mare parte a zilelor în buncărul subteran, bombardamentele fiind încă un prea mare pericol pentru a dormi în altă parte.

„Suntem ca șobolanii care trăiesc în subteran”, a spus Konstantinovna. „Politica – toate acestea sunt foarte departe de noi. Tot ce îmi doresc este pace și sănătate. Vrem doar să nu mai trăim așa”. După ce a trăit deja două ocupații, Victoria Svichinskaia a spus că merge acasă în fiecare seară și ascultă știri din prima linie până când i se stinge telefonul.