ANRCETI arată un paradox care „sună” scandalos. Utilizatorii dispar din statistici, dar operatorii încasează mai mult

08 Ian. 2026, 12:27
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
08 Ian. 2026, 12:27 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

În trimestrul III 2025, numărul de cartele SIM active a scăzut la 3,635 milioane (-3,1% față de Tr. III 2024), iar penetrarea a coborât cu 2,1 p.p. (la 152,7 SIM-uri/100 locuitori). Totuși, veniturile din rețele mobile au urcat la 936,2 mil. lei (+6,0%), iar ARPU a sărit la 78,5 lei/lună per SIM (+9,9%). Cu alte cuvinte: mai puține SIM-uri, factură medie mai mare, arată datele ANRCETI.

Deși baza de SIM-uri active se diminuează, traficul de voce crește: totalul minutelor a ajuns la 1,498 mld. minute (+0,9%), iar consumul mediu pe SIM (MoU) a urcat la 139 minute/lună (+4,5%). SMS-urile au crescut și ele la 66,3 milioane (+6,4%) – într-o piață care declarativ „a trecut pe internet”.

La internet mobil, tabloul e și mai interesant. Mai puține SIM-uri cu trafic de date (-3,7%, până la 3,099 milioane), dar mai mult trafic: 105.674 TB (+12,3%). Practic, consumul se concentrează pe mai puține cartele. În același timp, segmentul care ar trebui să fie „modern”, internetul mobil dedicat, se prăbușește: SIM-uri dedicate cu trafic: 77,7 mii (-19,4%), trafic: 10.124 TB (-10,7%), venit retail: 30,0 mil. lei (-7,4%). Utilizatorii renunță la SIM-urile de internet separat și migrează pe pachetele clasice voce+date, ceea ce împinge în sus ARPU-ul pe telefonie mobilă.

Totodată, se atestă degradarea accelerată a telefoniei clasice: conexiunile de telefonie fixă au coborât la 674,1 mii (-11,7%), iar traficul s-a prăbușit la 54,1 mil. minute (-20,2%). Segmentul casnic e lovit cel mai tare: persoane fizice – 559,3 mii (-13,9%), în timp ce la persoane juridice apare chiar o mică creștere (+1,2%), semn că firmele încă țin linii fixe pentru procese interne/servicii.

În schimb, internetul fix crește sănătos. Este vorba de 940,3 mii conexiuni (+6,8%) și penetrare de 82,2 la 100 gospodării (+6,5 p.p.), cu avans puternic pe fibră/FTTx (penetrare 79,7, +8,8 p.p.). Dar aici apare un detaliu interesant: ARPU la internet fix e practic înghețat ( 144,8 lei, -0,2% ), deși investițiile și migrarea spre viteză mare cresc. Cu alte cuvinte: consumatorii primesc mai mult (viteză/fibră), dar prețul mediu nu urcă.

Pe total sector, veniturile totale aproape stagnează (-0,5%, la 1.608,2 mil. lei), însă categoria „alte activități de comunicații electronice” se prăbușește dramatic la 48,2 mil. lei (-72,4%). E genul de cifră care ridică întrebări: a dispărut o sursă mare de venit, s-a reclasificat contabil, ori a fost un „one-off” în 2024 care nu s-a repetat.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Realitatea Live

10 Ian. 2026, 12:04
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
10 Ian. 2026, 12:04 // Actual //  Ursu Victor

Venezuela a transportat în secret, pe parcursul a cinci ani, 127 de tone de aur din rezervele Băncii Centrale către rafinării din Elveția, în încercarea disperată de a obține numerar și garanții pentru împrumuturi, pe fondul adâncirii crizei datoriilor suverane. Informațiile apar din datele vămii elvețiene și dintr-un reportaj al postului public SRF, scrie euronews.

Potrivit acestor date, în urmă cu aproximativ zece ani, Caracasul a expediat aur în valoare de aproape 4,7 miliarde de franci elvețieni (circa 5,05 miliarde de euro) către Elveția, cu scopul de a-l topi și a-l revinde pe piețele internaționale. Transporturile au fost realizate pe calea aerului, iar fiecare operațiune a fost înregistrată de autoritățile vamale elvețiene, care monitorizează toate importurile și exporturile de metale prețioase.

Elveția este cel mai important hub mondial pentru comerțul cu aur, atât ca importator, cât și ca exportator. Aici se află unele dintre cele mai mari rafinării din lume, Valcambi, PAMP și Argor-Heraeus – concentrate în cantonul Ticino. Acestea pot rafina aurul brut în lingouri „Good Delivery”, recunoscute internațional, și pot emite certificate care permit tranzacționarea rapidă a metalului pe piețele globale.

Guvernul elvețian nu a făcut publice aceste transferuri la momentul respectiv, invocând tradiția strictă a confidențialității financiare, care a transformat țara într-un refugiu atât pentru marii oameni de afaceri, cât și pentru liderii autoritari care caută să-și lichideze sau să-și securizeze activele.

Postul public elvețian SRF arată că regimul lui Nicolás Maduro a recurs la această strategie ca la un „act de disperare”, pentru a preveni intrarea în incapacitate de plată. O parte din aur a fost vândută direct, iar altă parte a fost folosită drept garanție pentru împrumuturi și operațiuni de refinanțare a datoriei. În 2017, când Venezuela a intrat oficial în default, statul rămăsese deja fără acces la finanțare normală și fără rezerve de valută forte.

Un raport al Centrului pentru Inovații în Guvernanță Internațională (CIGI) estima în 2017 un deficit de finanțare de peste 15 miliarde de dolari, în timp ce serviciul datoriei obligațiunilor ajungea la aproximativ 12 miliarde de dolari. Dacă erau incluse și plățile către China, necesarul urca la circa 20 de miliarde de dolari. CIGI concluziona că Venezuela avea un „deficit major de finanțare” și „foarte puține active sau opțiuni politice pentru a-l acoperi”.

În paralel, veniturile din exportul de petrol, principala sursă de dolari a statului, se prăbușiseră, devenind insuficiente chiar și pentru plata dobânzilor la datorie.

Potrivit SRF, după rafinare, o parte din aurul venezuelean a fost redirecționată către alte centre de tranzacționare, precum Marea Britanie, iar o cantitate semnificativă a fost vândută Turciei.

Deși aceste tranzacții nu încălcau sancțiunile la momentul respectiv, ele ar fi aproape imposibile astăzi. În 2018, Elveția și-a înăsprit legislația privind operațiunile financiare cu Venezuela, aliniindu-se sancțiunilor Uniunii Europene.

În final, strategia de a salva țara prin exportul rezervelor de aur a eșuat. Venezuela a intrat în incapacitate de plată în 2017 și nu și-a mai putut onora nici datoriile, nici dobânzile. În prezent, datoria externă a țării este estimată la aproximativ 170 de miliarde de dolari, de aproape două ori mai mare decât produsul intern brut anual, ceea ce plasează economia venezueleană într-o stare de faliment de facto.